DECIZIE Nr.
1639 din 10 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) si ale art. 11 alin. (2)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor
în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 28 din 14 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 11
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de
Vladimir Iramomedovîn Dosarul nr. 3.361/2/2009 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului
Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece autorul
acesteia nu demonstrează o veritabilă contradicţie între textele
de lege criticate şi norme ale Legii fundamentale, ci se bazează pe o
situaţie nefavorabilă în cadrul litigiului dedus judecăţii
în faţa instanţei judecătoreşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3.361/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 11 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Vladimir Iramomedov într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ privind
anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României, emisă de
Oficiul Român pentru Imigrări.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că textele de lege criticate, reglementând obligaţia
cetăţeanului străin să părăsească teritoriul
României după expirarea vizei de şedere în ţară,
încalcă garanţiile constituţionale referitoare la protecţia
cetăţenilor străini şi a apatrizilor şi restrâng
drepturile acestora la liberă circulaţie şi de proprietate. Art.
18 alin. (1) din Constituţie se referă la cetăţenii
străini şi apatrizii care „locuiesc în România", aşadar la
cei care au o proprietate în această ţară, dar pe care statul,
prin obligaţia părăsirii teritoriului de către
cetăţeanul străin, nu o ocroteşte. Mai mult, această
obligaţie, care derivă de la un funcţionar public şi nu
este hotărâtă de justiţie, echivalează cu interzicerea
dreptului la circulaţie în acea ţară, în cazul de faţă
stat membru al Uniunii Europene, şi afectează totodată
desfăşurarea unei vieţi de familie normale, în
concordanţă cu prevederile art. 26 din Constituţie, adică
acolo unde persoana şi-a întemeiat o familie, deţine bunuri imobile
în proprietate şi se simte în siguranţă. In acest sens, autorul
excepţiei prezintă situaţia sa personală, arătând
că, potrivit deciziei de returnare emise pe numele său, ar fi
trebuit, cu riscul de a-şi pune viaţa în pericol, să se
întoarcă în Republica Moldova, în perioada manifestărilor de protest
de la Chişinău şi a represaliilor împotriva tuturor persoanelor
care veneau din România.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului, în
punctul său de vedere, apreciază că prevederile art. 4 alin. (4)
şi ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată, sunt constituţionale. Acestea nu conţin norme care
să pună în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, cum ar fi dreptul de proprietate sau
dreptul de azil, garantate de art. 44, respectiv art. 18 din Constituţie.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi ale art. 11 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
-Art. 4 alin. (4): „(4) Străinii aflaţi pe
teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li
s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe
teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste
perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să
depună toate diligentele necesare pentru a ieşi din România până
la expirarea acestei perioade."
- Art. 11 alin. (2): „(2) In cazul în care prin
convenţiile internaţionale sau actele normative prin care se
desfiinţează unilateral regimul de vize nu este prevăzută
perioada pentru care vizele sunt desfiinţate, străinilor care nu au
obligaţia obţinerii vizei pentru a intra în România li se permite
accesul pe teritoriul statului român şi pot să rămână
până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei
intrări în ţară."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 18 alin.
(1) referitoare la protecţia generală a persoanelor şi a
averilor de care se bucură cetăţenii străini şi
apatrizii care locuiesc în România, art. 19 alin. (4) potrivit cărora „Expulzarea
sau extrădarea se hotărăşte de justiţie", art.
25 alin. (1) privind garantarea şi exercitarea în condiţiile legii
ale libertăţii de circulaţie în ţară şi în
străinătate, art. 26 - Viaţa intimă, familială
şi privată, art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi
ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de
titular, şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că aceasta nu este
întemeiată.
Dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România stabilesc regula generală aplicabilă străinilor, în
sensul că aceştia nu pot depăşi perioada pentru care le
este permisă rămânerea pe teritoriul României. Reglementarea nu
conţine norme neconstituţionale în sensul invocat de autorul
excepţiei, deoarece este pe deplin justificată obligaţia
respectării de către străini a regulilor speciale ce constituie
regimul şederii lor în România, având în vedere şi necesitatea
oricărui stat de a controla fenomenul migraţiei.
Prevederile art. 11 alin. (2) din acelaşi act
normativ instituie o excepţie de la regula conţinută la art. 4
alin. (1), aplicabilă străinilor care, datorită
desfiinţării unilaterale şi sine die a regimului de vize
prin convenţii internaţionale sau acte normative la care România este
parte, nu au această obligaţie. Accesul acestora pe teritoriul
statului român este permis pentru o perioadă totală de 90 de zile, în
decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în ţară.
Aceasta este o măsură menită să asigure libera
circulaţie a acestei categorii speciale de străini, însă are în
vedere, în acelaşi timp, şi necesitatea controlului migraţiei.
Aşadar, nici această prevedere legală nu conţine elemente
de natură să atragă neconstituţionalitatea pretinsă de
autorul excepţiei.
In ceea ce priveşte situaţia concretă a
autorului excepţiei, potrivit căreia returnarea în ţara de
origine i-ar pune viaţa în pericol datorită unor evenimente violente
în acel stat, Curtea constată că aceasta nu se poate converti într-un
veritabil argument în favoarea tezei neconstituţionalităţii
dispoziţiilor legale criticate. Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 conţine, de pildă la art. 92 alin. (1) lit.
e), art. 95 alin. (1) sau art. 102 alin. (1), reglementări de natură
să ofere soluţii unor situaţii în care străinul, din motive
obiective, independente de voinţa sa, imprevizibile şi de
neînlăturat sau de natură să-i pună viaţa în pericol,
poate solicita în faţa organelor competente şi poate obţine,
după caz, permisiunea rămânerii pe teritoriul României.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 11 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România, excepţie ridicată de Vladimir
Iramomedovîn Dosarul nr. 3.361/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi