DECIZIE Nr. 166 din 21 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin.
3 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 585 din 30 noiembrie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gheorghe
Serban si Tibi Hainal in Dosarul nr. 565/1999 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a II-a penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14 octombrie 1999 si
au fost consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 21 octombrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, prin Incheierea din 21 mai
1999 a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Gheorghe
Serban si Tibi Hainal intr-o cauza penala avand ca obiect solutionarea apelului
declarat de autorii exceptiei impotriva Sentintei penale nr. 195/1999,
pronuntata de Judecatoria Buftea.
In motivarea exceptiei s-a sustinut ca dispozitiile art. 81 alin. 3 din
Codul penal incalca prevederile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1) si (9),
art. 49 alin. (1) si ale art. 123 alin. (1) si (2) din Constitutie, sub
aspectul modalitatii de executare a pedepsei, deoarece alin. 3 al art. 81 din
Codul penal, introdus prin Legea nr. 140/1996, ingradeste posibilitatea
instantei de a lua masura suspendarii executarii pedepsei privative de
libertate aplicate inculpatilor.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata pentru urmatoarele motive:
1. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei, ca si alte modalitati de
executare a acesteia, nefiind obligatorie pentru instantele de judecata, poate
fi dispusa, potrivit probelor administrate, numai in masura in care se
apreciaza ca scopul educativ si sanctionator al pedepsei va putea fi atins si
fara privare de libertate.
2. Interventia legiuitorului, prin stabilirea unor conditii pentru
aplicarea dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, apare ca absolut
normala, acestea avand menirea de a intregi criteriile generale de
individualizare a pedepsei, astfel cum sunt inscrise in dispozitiile art. 72
din Codul penal, de care instantele judecatoresti trebuie sa tina seama atunci
cand stabilesc pedeapsa ce trebuie aplicata, atat in ceea ce priveste felul si
cuantumul acesteia, cat si modalitatea de executare. Desi, potrivit
dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, abrogarea unor legi sau
dispozitii legale, ca de altfel si adoptarea ori modificarea lor, nu apartine
competentei Curtii Constitutionale, se impune cu necesitate ca Guvernul -
principala autoritate publica investita cu initiativa legislativa - sa
procedeze la abrogarea sau modificarea unor texte din Codul penal, Codul de
procedura penala, precum si a altor dispozitii ale legilor penale, care sa
elimine acele probleme contradictorii cu care se confrunta instantele
judecatoresti. De altfel in actualul context social se impune reaprecierea
politicii penale privitoare la masurile privative de libertate si, deci, implicit
a pedepselor stabilite pentru anumite infractiuni, menite sa asigure, pe de o
parte, combaterea fenomenului infractional si, pe de alta parte, sa asigure
instantelor de judecata posibilitatea unor individualizari echitabile in raport
cu fiecare situatie in parte, astfel incat sa se evite pronuntarea unor solutii
"sablon".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal,
raportate la dispozitiile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1) si (9), art. 49
alin. (1) si ale art. 123 alin. (1) si (2) din Constitutie, este neintemeiata
pentru urmatoarele motive:
Limitarea aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei numai
pentru infractiunile sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 12
ani nu incalca nici o dispozitie din Constitutie. Dispozitiile art. 22 alin.
(2), ale art. 23 alin. (1) si (9) si ale art. 49 alin. (1) din Constitutie,
invocate de autorul exceptiei, nu au nici o legatura cu aceasta. In speta numai
textul art. 16 alin. (1) din Constitutie putea fi invocat, datorita
caracterului si legaturii, sub anumite aspecte, cu prevederile art. 81 alin. 3
din Codul penal. La art. 16 alin. (1) se refera si deciziile Curtii
Constitutionale nr. 25/1999 si nr. 79/1999. Insa, examinand si aceste
prevederi, Curtea a decis ca ele nu contravin dispozitiilor art. 81 alin. 3 din
Codul penal.
Aceste decizii sunt mentionate si in punctul de vedere al Guvernului pentru
urmatoarele considerente:
- art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in drepturi intre
cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi
si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic privind
aplicarea unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica
nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii
de persoane, dar si necesitatea lui;
- regimul pedepselor si al executarii acestora constituie o problema de
politica penala, pe care organul legislativ este singurul indreptatit sa o
solutioneze, in functie de imprejurarile existente la un moment dat in domeniul
criminalitatii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta sa solutioneze exceptia ridicata.
Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 81 alin. 3 din
Codul penal, care are urmatorul cuprins: "Suspendarea conditionata a
executarii pedepsei nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in
cazul infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura."
Asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal
Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999,
si prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, statuand ca acestea sunt
constitutionale pentru urmatoarele considerente:
- limitarea legala a aplicarii suspendarii conditionate a executarii
pedepsei numai la infractiunile prevazute de lege cu pedeapsa inchisorii de cel
mult 12 ani nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, deoarece
instituirea acestei masuri nu incalca nici unul dintre criteriile egalitatii in
drepturi;
- regimul pedepselor constituie o problema de politica penala pe care
organul legislativ este singurul indreptatit sa o solutioneze, in functie de
imprejurarile existente la un moment dat in domeniul criminalitatii;
- art. 16 alin. (1) din Constitutie consfinteste egalitatea in drepturi
intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor
drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament juridic
privind aplicarea unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se
justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite
categorii de persoane, dar si necesitatea lui;
- prin masura suspendarii conditionate a executarii pedepsei in conditiile
art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmarit in exclusivitate instituirea unui
tratament penal mai sever pentru acele categorii de infractiuni apreciate de
legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat.
In asemenea conditii, incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune in
discutie numai daca instituirea unor astfel de masuri ar crea discriminari
intre cetateni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia pronuntata isi mentine
valabilitatea si in cauza de fata.
In legatura cu sustinerea formulata de autorul exceptiei ce face obiectul
cauzei de fata, sustinere potrivit careia art. 81 alin. 3 din Codul penal
contravine dispozitiilor art. 49 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca
"Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai
prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de
grav", Curtea constata ca aceste dispozitii constitutionale nu sunt
incalcate, intrucat limitarea instituita de legiuitor in aplicarea masurii de
suspendare conditionata a executarii pedepsei este impusa de realizarea unei
politici represive mai ferme, fapt care excede insa sferei de reglementare a
art. 49 din Constitutie, referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi
sau libertati.
De asemenea, in legatura cu critica potrivit careia art. 81 alin. 3 din
Codul penal ingradeste posibilitatea instantelor de judecata de a aplica masura
suspendarii executarii pedepsei privative de libertate, Curtea constata ca
aceasta nu este o problema de control al constitutionalitatii legii, ci o
problema de politica penala, care apartine in exclusivitate competentei
legiuitorului, singurul indreptatit sa modifice ori sa completeze dispozitiile
legale in vigoare, in temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie. Aceeasi
concluzie este de altfel cuprinsa si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 119
din 23 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 554 din 12 noiembrie 1999, decizie prin care s-a aratat ca, desi reala, nu
poate fi retinuta in cadrul controlului de constitutionalitate critica potrivit
careia s-ar impune reevaluarea limitei de 12 ani pana la care poate fi acordata
suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in raport cu limitele speciale
ale pedepsei inchisorii prevazute de Legea nr. 140/1996, reevaluare care,
conform art. 58 alin. (1) din Constitutie, este de competenta exclusiva a
legiuitorului.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 22 alin. (2) si ale art. 23 alin. (1)
si (2) din Constitutie, invocate, de asemenea, in sustinerea exceptiei, Curtea
constata ca acestea nu au nici o legatura cu problema examinata, fiind de aceea
respinse.
In sfarsit, referitor la critica autorilor exceptiei, raportata la
dispozitiile art. 123 din Constitutie, care stabilesc ca "(1) Justitia se
infaptuieste in numele legii", precum si ca "(2) Judecatorii sunt
independenti si se supun numai legii", se constata ca, potrivit acestor
texte, independenta judecatorilor nu are semnificatia independentei
judecatorilor fata de lege, pe care acestia au obligatia de a o aplica.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata,
CURTEA,
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3
din Codul penal, exceptie ridicata de Gheorghe Serban si Tibi Hainal in Dosarul
nr. 565/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta