DECIZIE Nr.
168 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 36 alin. (2) lit. d) din Legea
administratiei publice locale nr. 215/2001
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 211 din 19 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Valentin Zoltan Puskas -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor „art. 38 lit. d) din Legea nr. 215/2001
(actualmente art. 36)", excepţie ridicată de Caius Adam în Dosarul nr.
5.497/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ridicate ca inadmisibilă,
întrucât aspectele criticate privesc probleme de fiscalitate ce intră în
competenţa autorităţii administraţiei publice locale, iar nu de încălcare a
Constituţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.497/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 lit. d) (actualmente art. 36) din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată
de Caius Adam într-o cauză de contencios administrativ privind nelegalitatea
unui act administrativ emis de Consiliul Local al Municipiului Timişoara.
In motivarea excepţiei, se arată că „opinia instanţelor de judecată a fost manifestată în
mod constant în Timişoara în ceea ce priveşte conţinutul art. 38 lit. d) din
Legea administraţiei publice locale, precum că aceste consilii locale emit în
calitate de autorităţi administrative hotărâri de consiliu obligatorii pentru
toţi cetăţenii şi pentru funcţionarea societăţilor comerciale la care organul
administrativ este acţionar". Or, în sensul art. 121 alin. (2) din
Constituţie, consiliile locale „emit acte administrative constând în hotărâri
de consiliu local obligatorii pentru toţi cetăţenii din municipalitate".
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens, arată că
„textul de lege criticat se înscrie în competenţa autorităţii publice locale
privitor la administrarea domeniului public şi privat al
municipiului, în virtutea căruia consiliul local poate concesiona bunurile
proprietate publică sau privată, adică respectivul text de lege nu intră în
coliziune cu prevederile art. 121 din Constituţia României."
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate ridicată este neîntemeiată. In acest sens,
arată că „gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni constituie o
problemă de interes local a cărei rezolvare intră în competenţa consiliului
local, în calitate de autoritate a administraţiei publice locale", iar
faptul că unele dintre hotărârile sale sunt obligatorii şi pentru societăţile
comerciale menţionate de textul de lege criticat derivă din aceea că „toată
infrastructura necesară funcţionării acestor servicii de utilităţi publice face
parte din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale care este
administrat de către consiliul local". Consideră că, în cauză, nu se
ridică o problemă de constituţionalitate, ci de fiscalitate, ceea ce intră în
competenţa consiliului local. Invocă jurisprudenţa Curţii în materie, şi anume
deciziile nr. 110/2002 şi nr. 233/2002.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 36 lit. d) din Legea nr. 215/2001 sunt în deplină
concordanţă cu regula constituţională potrivit căreia consiliile locale şi
primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative
autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, „dispoziţiile art.
38 lit. d) din Legea nr. 215/2001 (actualmente art. 36)". Intr-adevăr,
dispoziţiile de lege criticate de autorul excepţiei sunt cuprinse, ca urmare a
republicării Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, în art. 36 alin.
(2) lit. d) din aceasta, care prevede: „(2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:
[...] d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;
[...]"
Susţinerile de neconstituţionalitate ale autorului
excepţiei se întemeiază pe prevederile art. 121 alin. (1) din Constituţie,
potrivit cărora „Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează
autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale şi primarii
aleşi, în condiţiile legii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea nr.
215/2001, a căror neconstituţionalitate se invocă, sunt cuprinse în art. 36
alin. (2) lit. d) ca urmare a republicării legii în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 123 din
20 februarie 2007. Intrucât în actuala redactare se păstrează soluţia
legislativă de principiu anterioară, prin prezenta decizie, Curtea urmează să
se pronunţe asupra acestor din urmă dispoziţii ale legii.
Analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea
constată că nu ne aflăm în prezenţa unei excepţii de neconstituţionalitate, în
sensul Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, ci în prezenţa unei critici formulate în legătură cu opinia
instanţelor de judecată din Timişoara referitoare la art. 38 lit. d) din lege.
Astfel, se arată că, în opinia acestor instanţe de judecată, consiliile locale
emit, în calitate de autorităţi administrative locale, hotărâri obligatorii
pentru toţi cetăţenii şi
pentru societăţile comerciale la care organul administrativ este acţionar. Or,
autorul excepţiei consideră că, potrivit art. 121 alin. (2) din Constituţie,
hotărârile consiliilor locale sunt obligatorii doar pentru cetăţenii
municipalităţii.
Intrucât prin excepţia ridicată nu sunt formulate
critici din care să rezulte contrarietatea dintre art. 36 alin. (2) lit. d) din
Legea nr. 215/2001, republicată, şi dispoziţii sau principii ale Constituţiei,
aceasta nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit
cărora „Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1) [legi,
tratate internaţionale, regulamentele Parlamentului şi ordonanţele Guvernului],
care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", şi, în
consecinţă, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
De altfel, între prevederile de lege criticate, care
stabilesc atribuţii ale consiliului local în gestionarea serviciilor furnizate
către cetăţeni, pe de o parte, şi prevederile art. 121 alin. (1) din
Constituţie, care statuează că în comune şi oraşe autonomia locală se
realizează prin două autorităţi - consiliul local şi primarul -, ambele alese
în condiţiile legii, pe de altă parte, nu există incidenţă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă,
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (2) lit. d) din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Caius Adam în Dosarul nr. 5.497/30/2007 al
Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu