DECIZIE Nr.
184 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 255 din 1 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă
- procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, excepţie
ridicată de Grigore Claudiu Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curţii de
Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi
familie.
La apelul nominal răspunde Maria Hurdea, mandatar al
părţii Simona Corina Dâncul, cu procură la dosar, fără studii juridice. Lipsesc
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că prezumţia comunităţii de
bunuri a soţilor are caracter relativ.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.380/112/2006, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei. Excepţia
a fost ridicată de Grigore Claudiu Dâncul într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unui acţiuni de partajare a bunurilor
comune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât în timpul căsătoriei pot apărea situaţii în care
câştigurile soţilor sunt inegale sau în care un bun să fie achitat în
exclusivitate din veniturile unuia dintre soţi, situaţii în care nu se
justifică să se reţină că bunurile dobândite sunt bunuri comune.
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile art. 30 din Codul familiei instituie o prezumţie relativă de comunitate, care poate fi răsturnată
prin orice mijloc de probă de către soţul care pretinde că a avut o contribuţie
mai mare sau exclusivă la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi
celor din actele internaţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d)din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, cu următorul cuprins:
„Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare
dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.
Orice convenţie contrară este nulă.
Calitatea de bun comun nu trebuie să fie
dovedită."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept
şi respectarea Constituţiei şi a legilor, ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind
dreptul de proprietate privată şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, precum şi
celor ale art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale
art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 17 pct. 1 din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că legiuitorul român a instituit - prin dispoziţiile criticate din Codul
familiei - regimul comunităţii de bunuri a soţilor, ca o consecinţă firească a
relaţiilor personale izvorâte din căsătorie şi ca o măsură legală de ocrotire a
intereselor patrimoniale comune ale soţilor.
Totodată, potrivit dispoziţiilor alin. (3) al art. 30
din Codul familiei, se instituie prezumţia relativă de comunitate a bunurilor
soţilor, însă aceasta poate fi răsturnată de către partea care pretinde că
bunul respectiv este propriu al unuia dintre soţi. De asemenea, Curtea reţine
că bunurile comune pot fi împărţite atât în timpul căsătoriei, la cererea
oricăruia dintre soţi, prin hotărâre judecătorească, cât şi la desfacerea
căsătoriei prin divorţ, cazuri în care instanţa de judecată va stabili
întinderea drepturilor fiecăruia dintre soţi privind bunurile comune, ţinând
seama de participarea fiecărui soţ prin munca sa sau prin mijloacele sale la
dobândirea şi conservarea bunurilor comune.
Referitor la critica de
neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie,
Curtea reţine că dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi
limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.
Având în vedere toate aceste argumente,
Curtea constată că dispoziţiile criticate din Codul familiei nu contravin
prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constituţie şi din actele
internaţionale invocate.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 1 alin.
(3) şi (5) din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au legătură cu
instituirea de către legiuitor a prezumţiei relative de comunitate a bunurilor
aparţinând soţilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, excepţie ridicată de Grigore Claudiu
Dâncul în Dosarul nr. 3.380/112/2006 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de
muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean