DECIZIE Nr. 191 din 18 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 64 din 14 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala, ridicata de In Yasar in
Dosarul nr. 2.224/1998 al Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal lipsesc partile In Yasar si Stejerel Stasencu, fata de
care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei, deoarece, in realitate, autorul exceptiei nu
contesta constitutionalitatea dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala,
ci invoca doar neaplicarea in cauza a acestora de catre organele de urmarire
penala, fiind deci numai o problema de aplicare a legii si nu de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 14 iulie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 2.224/1998,
Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de In Yasar.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca
dispozitiile art. 250 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale,
deoarece contravin prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul
la aparare. In final, autorul exceptiei pretinde ca nu i s-a dat posibilitatea
ca, dupa punerea in miscare a actiunii penale impotriva sa, sa ii fie prezentat
materialul de urmarire penala in prezenta unui traducator autorizat, el
necunoscand limba romana.
Exprimandu-si opinia, la interventia Curtii si ulterior sesizarii, printr-o
nota separata instanta de judecata apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este nefondata, intrucat, "in speta organul
de cercetare penala nu avea obligatia sa asigure asistenta juridica a
inculpatului".
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia ridicata este
neintemeiata, dispozitiile textului de lege criticat trebuind sa fie corelate
cu prevederile art. 8 din Codul de procedura penala referitoare la folosirea
limbii oficiale prin traducator, precum si cu cele ale art. 6 din acelasi cod
privind garantarea dreptului la aparare. Se considera ca dispozitiile art. 250,
raportate la art. 6 si 8 din Codul de procedura penala, sunt in deplina conformitate
cu prevederile art. 24 din Constitutie referitoare la garantarea dreptului la
aparare. Faptul ca in speta nu a fost asigurata prezenta traducatorului la
prezentarea materialului de urmarire penala reflecta o eronata aplicare a legii
si nu o neconcordanta a normelor procedurale cu cele constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 250 din Codul de
procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Dupa punerea in miscare a
actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire necesare,
organul de cercetare penala cheama pe inculpat in fata sa si:
a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de
urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite;
b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca
inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste
materialul;
c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala,
daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii
suplimentare."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare
prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la garantarea dreptului la
aparare, deoarece, in baza lor, nu i s-a dat posibilitatea ca dupa punerea in
miscare a actiunii penale impotriva sa sa ii fie prezentat materialul de
urmarire penala in prezenta unui traducator autorizat, el fiind de
nationalitate turca si necunoscand limba romana, prezentarea in acest mod a
materialului de urmarire penala constituind o obligatie si nu o facultate a
organului de urmarire penala.
Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile
textului de lege criticat nu trebuie examinate si interpretate izolat, ci in
corelare cu alte dispozitii din acelasi cod, referitoare la dreptul la aparare.
In acest sens sunt dispozitiile art. 6 referitoare la "Garantarea
dreptului de aparare", precum si dispozitiile art. 8 referitoare la
"Folosirea limbii oficiale prin traducator".
In temeiul art. 6 din Codul de procedura penala, dreptul de aparare este
garantat tuturor partilor si in tot cursul procesului penal, organele judiciare
avand obligatia de a asigura acestora deplina exercitare a drepturilor
procesuale, in conditiile prevazute de lege, si de a administra probele
necesare in aparare. Totodata au obligatia sa il incunostinteze pe invinuit sau
pe inculpat despre fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a
acesteia si sa ii asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii. De
asemenea, orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul
procesului penal, iar organele judiciare au obligatia sa il incunostinteze pe
invinuit sau pe inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre
dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta in
procesul-verbal de ascultare. Acest text prevede si obligatia organelor
judiciare, in conditiile si in cazurile prevazute de lege, de a lua masuri
pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca
acesta nu are aparator ales.
Conform art. 8 din Codul de procedura penala, "Partilor care nu
vorbesc limba in care se desfasoara procesul penal li se asigura posibilitatea
de a lua cunostinta de piesele dosarului si dreptul de a vorbi in instanta si a
pune concluzii, prin traducator". Acest text concretizeaza, pentru
procesul penal, dreptul la interpret prevazut de dispozitiile art. 127 alin.
(2) din Constitutie, conform carora "Cetatenii apartinand minoritatilor
nationale, precum si persoanele care nu inteleg sau nu vorbesc limba romana au
dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi
in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele penale acest
drept este asigurat in mod gratuit". Textul art. 8 este situat in Codul de
procedura penala in Partea Generala, Titlul I, Capitolul I privind "Scopul
si regulile de baza ale procesului penal", constituind un drept procesual
prin care sunt garantate atat dreptul la aparare al partilor care nu cunosc
limba oficiala in care se desfasoara procesul, cat si dreptul la interpret,
drepturi constitutionale prevazute la art. 24 si 127 din legea fundamentala.
Analizand dispozitiile legale criticate, Curtea constata ca acestea nu sunt
contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la
aparare, ci, dimpotriva, ele reprezinta o concretizare a acestui drept in
cadrul procesului penal.
Pe de alta parte, faptul ca in cauza nu i s-a adus la cunostinta
inculpatului materialul de urmarire penala in prezenta unui traducator
autorizat este o chestiune de aplicare a legii, de competenta instantelor
judecatoresti, iar nu o problema de contencios constitutional, potrivit art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, republicata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 250 din
Codul de procedura penala, ridicata de In Yasar in Dosarul nr. 2.224/1998 al
Judecatoriei Constanta.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan