DECIZIE Nr.
197 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor
politice nr. 14/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 209 din 2 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea
partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Stela Savelciuc
în Dosarul nr. 852/330/2009 al Judecătoriei Urziceni.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate invocând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 852/330/2009, Judecătoria Urziceni
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea
partidelor politice nr. 14/2003. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Stela Savelciuc într-o
cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri
a Organizaţiei Municipale Urziceni a Partidului Social Democrat.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile de lege criticate îngrădesc dreptul de
acces liber la justiţie al membrilor de partid împotriva cărora s-a
luat măsura excluderii din partid. Formulează această
critică pe fondul aplicării prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1)
din
Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor
locali, potrivit cărora calitatea de ales local încetează de drept
prin pierderea calităţii de membru al partidului politic pe listele
căruia consilierul a fost ales. In aceste condiţii, arată
că „un drept garantat de lege, acela de a fi ales şi, în
consecinţă, de a exercita un mandat, poate fi pierdut fără
ca titularul acelui drept să se poată adresa justiţiei pentru a
şi-l apăra". Precizează că „pierderea
calităţii de membru de partid este consecinţa unor abateri de la
statutul acelui partid. Prin urmare, suntem în situaţia în care o
persoană este acuzată de încălcări ale unor norme,
însă nu se poate adresa justiţiei, singura cale de urmat fiind
procedura jurisdicţională a partidului".
Judecătoria Urziceni consideră că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea
partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale, întrucât lasă
loc arbitrariului şi constituie o gravă încălcare a drepturilor
şi libertăţilor fundamentale prevăzute de legislaţia
internă şi internaţională, în speţă accesul la
justiţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul opinează
în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, arătând că
instanţele de judecată nu sunt competente să exercite
funcţia de înfăptuire a justiţiei pentru acte de încălcare
a disciplinei interne a partidului, deoarece răspunderea juridică în
materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin
norme juridice proprii statutului partidului.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr.
14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din
17 ianuarie 2003, care au următorul cuprins:
- Art. 16 alin. (3): „(1) Dobândirea sau pierderea
calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai
jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului
partidului."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la
justiţie, celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 13 din
aceeaşi convenţie care consacră dreptul la un recurs efectiv. De
asemenea, se invocă şi prevederile art. 47 „Dreptul la o cale de
atac eficientă şi la un proces echitabil" şi art. 48 „Prezumţia
de nevinovăţie şi dreptul la apărare" din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că partidele politice sunt grupări asociative
care funcţionează pe baza statutelor proprii care conţin reguli
create şi acceptate de membrii lor. Instanţele
judecătoreşti nu sunt legitimate să exercite funcţia de înfăptuire
a justiţiei în ceea ce priveşte actele de încălcare a
disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea
în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci
prin norme de etică şi deontologie proprii, pe care membrii acestora
s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber
consimţit, au aderat la acest tip de asociaţii cu caracter politic.
Curtea constată că este firesc ca răspunderea disciplinară
a membrilor partidului să fie stabilită de către organisme
interne, acestea fiind singurele care pot aprecia, în funcţie de ideologia
care direcţionează acţiunile partidului, în ce măsură
comportamentul membrilor acestuia este compatibil cu normele statutare care
conturează rolul concret pe care acesta şi-a propus să îl
aibă în viaţa politică şi socială a ţării
şi dacă acest comportament este conform cu modalităţile
specifice de acţiune agreate de fiecare partid, şi, implicit, de
fiecare dintre membrii acestuia. In acest context, accesul la o instanţa
judecătorească apare ca inutil, iar invocarea prevederilor
constituţionale şi convenţionale, precum şi a celor din
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi la respectarea prezumţiei de
nevinovăţie nu este relevantă în cauză, acestea fiind
pertinente doar în legătură cu existenţa unui proces pe rolul
unei instanţe de judecată, în sensul art. 126 alin. (1) din Legea
fundamentală.
De altfel, Curtea observă că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 16
alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, prin Decizia nr. 952 din
25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
571 din 17 august 2009, şi prin Decizia nr. 1.255 din 6 octombrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 17
noiembrie 2009, reţinând că „partidele se organizează şi
funcţionează pe baza unor norme proprii, adoptate după o
procedură proprie, cu o jurisdicţie proprie recunoscută de lege,
astfel că nu se poate admite teza încălcării liberului acces la
justiţie, susţinută de autorul excepţiei". De
asemenea, prin Decizia nr. 779 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, pronunţându-se
asupra prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h1) din Legea nr. 393/2004
privind Statutul aleşilor locali, Curtea a constatat că introducerea
cazului de încetare a mandatului de consilier local ca urmare a pierderii
calităţii de membru al partidului pe a cărui listă a fost
ales este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la
definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor.
Curtea a arătat, cu acel prilej, că electoratul acordă votul
său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la
nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al
partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe
care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada
mandatului său de consilier local sau judeţean. Or, de vreme ce alesul
local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales,
înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de
reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului
politic pentru care alegătorii au optat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003,
excepţie ridicată de Stela Savelciuc în Dosarul nr. 852/330/2009 al
Judecătoriei Urziceni.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu