DECIZIE Nr.
203 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila si
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 23 aprilie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de
procedură civilă şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Eurocereal Com"
- S.R.L. din Ilfov, în Dosarul nr. 4.915/94/2006 al Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.915/94/2006, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27
din Codul de procedură civilă şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Eurocereal Com" - S.R.L. din Ilfov.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 10 alin. (1) din Legea nr.
188/2000, limitând posibilitatea de a cere şi de a obţine recuzarea
executorului judecătoresc numai la cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6*), 8 şi 9 din
Codul de procedură civilă, îngrădeşte liberul acces la justiţie şi restrânge
exerciţiul unui drept, lăsând doar creditorului posibilitatea de a alege
executorul judecătoresc.
Judecătoria Buftea arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată
că nu se poate recunoaşte
doar generic posibilitatea recuzării executorilor judecătoreşti, fără o
determinare concretă a cazurilor când aceasta poate fi cerută, întrucât astfel
ar fi deschis loc abuzului de drept din partea părţilor, iar judecătorul nu ar
avea în vedere criterii clare şi precise de determinare a unui comportament sau
a unei situaţii de natură a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale
părţilor implicate în procedura executării silite.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă şi art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000. Textele de lege criticate au
următorul conţinut:
- Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Judecătorul
poate fi recuzat:
1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii
lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin,
până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;
2. când ei este soţ, rudă sau afin în linie directă
ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau
mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia
din aceste persoane;
3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau
afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind
încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;
4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al
patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau
dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;
5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a
fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;
6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre
părţi;
7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce
se judecă;
8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau
făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din
rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau
rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.";
- Art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 188/2000: „Executorii judecătoreşti pot
fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art.
27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, a statuat că dispoziţiile art. 27
din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de
recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi
lipsit de obiectivitate. Curtea a observat însă că dispoziţiile art. 27 din
Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate
cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi
raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată
posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător
pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale
ale art. 21 alin. (1) -(3) şi ale art. 53.
De asemenea, Curtea a reţinut că enumerarea limitativă
a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie
cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor
situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Pe cale de consecinţă,
nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile
statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie.
In ceea ce priveşte susţinerea conform căreia există o
inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are
„posibilitatea de a alege executorul judecătoresc", Curtea a constatat că
această critică este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art.
21 alin. (3) din Constituţie, în cadrul procedurii de executare silită, ambele
părţi beneficiază de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de
a formula contestaţie împotriva executării înseşi, împotriva oricărui act de
executare etc. De asemenea, alegerea executorului judecătoresc de către
creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe
cale silită a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a dus la
îndeplinire obligaţia ce-i revine.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să
impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea
acestei decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă şi art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Eurocereal Com" - S.R.L. din Ilfov în Dosarul nr.
4.915/94/2006 al Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu