DECIZIE   Nr. 210 din 10 iulie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9 alin. (1) si (2), art. 10, 11, 12, art. 13 alin. (1), art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, art. 5^3 alin. (1), art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 803 din  5 noiembrie 2002

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Claudia Miu           - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9, 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001, precum si ale art. 1, art. 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, exceptie ridicata de Iuliu Regnard Popescu si Constantin Lache in Dosarul nr. 1.714/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 2 iulie 2002 si au fost consemnate in incheierea de la aceeasi data, cand Curtea a amanat pronuntarea, in vederea depunerii de concluzii scrise, pentru data de 10 iulie 2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 14 noiembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.714/2001, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, ale art. 9, 10, 11, 12, art. 13 alin. (1), art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001, precum si ale art. 1, art. 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 409/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, exceptie ridicata de Iuliu Regnard Popescu si Constantin Lache.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin urmatoarele:
    I. Prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 contravin dispozitiilor art. 41 alin. (1) din Constitutie si principiului constitutional al egalitatii in drepturi. Se sustine ca este normal ca persoanele care se adreseaza instantelor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de actul de justitie. Accesul la justitie insa trebuie realizat cu respectarea dispozitiilor constitutionale enuntate. Prin contractul de fidejusiune Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. s-a angajat sa rascumpere unitatile de fond detinute la Fondul National de Investitii in cazul incapacitatii de plata a societatii de administrare Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A. Avand in vedere ca statul este unicul actionar al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., autorii exceptiei considera creanta asupra acesteia ca fiind o creanta asupra statului, ce intra sub incidenta art. 41 alin. (1) din Constitutie. Tinand cont de prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, conform carora sunt scutite de taxa de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii lor pentru restituirea imobilelor preluate de stat, se sustine ca aceeasi scutire trebuie sa se aplice si in privinta cererilor privind restituirea bunurilor mobile (drepturile de creanta ale investitorilor), indreptate impotriva statului.
    II. 1. Dispozitiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 sunt considerate ca fiind contrare dispozitiilor art. 78 din Constitutie. Astfel legea, care intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, acorda Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii un termen de 10 zile de functionare in scopul incheierii unui contract pentru audit complet al activitatii fondului, iar prin art. 13 alin. (2) din lege se interzice membrilor aceluiasi consiliu de incredere, incepand de la data intrarii in vigoare a legii, exercitiul dreptului de a mai desfasura activitati specifice pietelor reglementate si supravegheate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Se considera ca sunt incalcate prevederile art. 78 din Constitutie prin existenta contradictiei intre dispozitiile aceleiasi legi, precum si prin faptul ca incheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al Fondului National de Investitii presupune cheltuieli ce nu pot fi efectuate decat dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului, atunci cand reprezentantii acestuia pot solicita ridicarea sechestrului asigurator, conform art. 12 din Legea nr. 333/2001.
    Prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 incalca dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat acorda posibilitatea Adunarii generale a Fondului National de Investitii de a decide transformarea acestuia in fond inchis de investitii. Prin aceasta sunt incalcate drepturile investitorilor, drepturi constituite legal sub imperiul Ordonantei Guvernului nr. 24/1993. De asemenea, prin aceasta dispozitie legala se intervine in regimul de proprietate constituit anterior, in temeiul ordonantei mentionate, si s-ar recunoaste Legii nr. 333/2001 "un efect constitutiv de drept de anulare a obligatiilor certificate", ceea ce presupune recunoasterea unui efect retroactiv al legii.
    II. 2. Prevederile art. 10 din Legea nr. 333/2001 contravin dispozitiilor art. 37 alin. (1) din Constitutie, deoarece se incalca dreptul la asociere. Avand in vedere ca Fondul National de Investitii functioneaza in temeiul Codului civil, ca societate civila si, deci, autonoma, organele sale legal constituite nu pot fi subordonate nici chiar fata de institutii ale statului. Se solicita sa se examineze daca textul criticat este contrar dispozitiilor art. 1 alin. (3) si art. 15 alin. (1) din Constitutie.
    II. 3. Dispozitiile art. 11 din Legea nr. 333/2001 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) si ale art. 37 alin. (1) din Constitutie, intrucat dreptul de a decide cu privire la soarta Fondului National de Investitii nu apartine decat investitorilor, respectiv persoanelor care l-au infiintat, amestecul altor persoane sau institutii fiind neconstitutional. Se solicita sa se examineze daca dispozitiile criticate contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 51 si 78 din Constitutie.
    II. 4. Dispozitiile art. 12 din Legea nr. 333/2001 contravin prevederilor art. 21 din Constitutie. Prin conditionarea introducerii cererii de ridicare a sechestrului de finalizarea procedurii de transformare a Fondului National de Investitii se aduce o restrangere neconstitutionala a accesului la justitie. Fara nici o motivare se mai sustine ca sunt incalcate si prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 49 alin. (1), art. 51 si art. 150 alin. (1).
    II. 5. Neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 se bazeaza, in general, pe aceleasi motive prezentate la pct. II.2. In plus este invocata si incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (2) si ale art. 150 alin. (1). Datorita faptului ca prin reglementarile legale criticate se prevede posibilitatea transformarii Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, posibilitate pe care actele normative care reglementeaza constituirea Fondul National de Investitii nu o reglementeaza, se considera ca aceste dispozitii au caracter retroactiv. Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 confera Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare atributia de a emite un regulament pentru transformarea Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, in conditiile legii. Or, tinand seama de faptul ca nu exista o lege care sa reglementeze aceasta materie, se apreciaza ca sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare situandu-se in acest fel deasupra legii. Se solicita sa se examineze daca textul criticat incalca dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 51 si ale art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    II. 6. Dispozitiile art. 14 sunt considerate ca fiind neconstitutionale, intrucat, prin reglementarea subrogarii Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare in toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice incheiate cu Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A. sau cu Fondul National de Investitii, se ajunge la consecinte contrare Constitutiei. Astfel Agentia de Valorificare a Activelor Bancare are o capacitate juridica precis delimitata prin lege, iar art. 5^3 din Legea nr. 409/2001 stabileste ca sumele obtinute de acesta din urma din exercitarea atributiilor sale servesc la acoperirea cheltuielilor proprii de functionare si operare si a cheltuielilor de administrare si de valorificare a activelor bancare preluate, diferenta urmand a fi virata la trezoreria statului. Intrucat nici o prevedere legala nu stabileste obligatia Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare de a executa obligatia de rascumparare a titlurilor de participare la Fondul National de Investitii, autorii exceptiei considera ca aceasta presupune un efect retroactiv al dispozitiilor art. 14 alin. (1), ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie. De asemenea, dispozitiile criticate aduc atingere si drepturilor de creanta ale investitorilor, fapt ce contravine prevederilor constitutionale referitoare la accesul la justitie, cat si celor referitoare la proprietate si restrangerea exercitiului unor drepturi, consacrate de art. 41 alin. (1), art. 135 alin. (1) si (6) si, respectiv, art. 49. Autorii exceptiei mai sustin ca statul, fiind unicul actionar al C.E.C. - S.A., isi anuleaza propria datorie, situandu-se in acest fel "mai presus de lege", ceea ce face ca aceste dispozitii legale sa incalce prevederile art. 16 alin. (2) si al art. 51 din Constitutie. In sustinerea exceptiei sunt invocate dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, 48 si al art. 150 alin. (1), precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie.
    II. 7. Dispozitiile art. 15 din Legea nr. 333/2001 sunt contrare prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate cuprinse in art. 41 alin. (1), (2) si (7) si art. 135 alin. (1) si (6). Autorii exceptiei sustin ca Fondul National de Investitii ar trebui sa aiba atributia de a plati cererile de rascumparare a titlurilor de participare, iar nu de a le conserva. Prin aceasta dispozitie legala s-ar consimti la transferarea proprietatii particulare a bunului in folosinta statului, ceea ce este contrar prevederilor constitutionale.
    II. 8. Dispozitiile art. 17 din Legea nr. 333/2001 au efect retroactiv, fiind astfel contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    III. 1. si 2. Prevederile art. 1 si ale art. 5^3 alin. (1) din Legea nr. 409/2001 incalca dispozitiile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2) si art. 41 alin. (1) din Constitutie. Se sustine ca potrivit capacitatii sale de folosinta, astfel cum este reglementata de prevederile legale criticate, Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare nu are atributia sa achite drepturile de creanta ale investitorilor, ceea ce aduce atingere prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate. In sustinerea exceptiei se invoca, fara nici o motivare, si prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie, precum si dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (2), art. 51, art. 135 alin. (1) si (6) si art. 150 din Constitutie.
    III. 3. si 4. Prevederile art. 19^20 alin. (1) si ale art. 19^22 alin. (3) din Legea nr. 409/2001 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 si art. 15 alin. (2). Prin impunerea cerintei ca judecatorul sa nu primeasca o cerere de chemare in judecata decat cu dovada ca a fost deja comunicata la Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare, se considera ca se ingradeste accesul la justitie sau ca legea are un efect retroactiv. De asemenea, faptul ca in recurs nu se pot invoca alte aparari, cu exceptia celor de ordine publica, reprezinta, in opinia autorilor exceptiei, fie recunoasterea unui efect retroactiv al legii, fie ingradirea mijloacelor de aparare si de exercitare a drepturilor, contrare art. 21 din Constitutie.
    III. 5. Prin dispozitiile art. 19^23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 409/2001 autorii exceptiei considera ca sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 21 si art. 49 alin. (1). Se sustine ca nu se poate reglementa un nou termen de prescriptie aplicabil cererilor pentru executarea unor hotarari ramase irevocabile sub imperiul legii anterioare, fara sa se incalce principiul constitutional al neretroactivitatii legii sau prevederile privind liberul acces la justitie.
    Pe langa motivele de neconstitutionalitate expuse mai sus, autorii exceptiei si-au motivat cererea si prin raportare la unele dispozitii legale.
    In timpul sedintei de judecata autorii exceptiei au solicitat extinderea controlului de constitutionalitate asupra altor texte de lege decat cele criticate in fata instantei de judecata.
    Instanta de judecata apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca prevederile legale criticate, cuprinse in Legea nr. 146/1997, nu contravin prevederilor art. 21 alin. (1) din Constitutie, deoarece accesul liber la justitie nu presupune gratuitatea acestuia. Astfel, in aceasta materie, regula este ca actiunile in justitie sunt supuse taxei de timbru, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor. Se invoca in sustinerea argumentelor prezentate deciziile Curtii Constitutionale nr. 178/1999 si nr. 198/1999.
    In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate ce vizeaza dispozitiile Legii nr. 333/2001, se apreciaza ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei, dupa cum urmeaza:
    - Dispozitiile art. 9 alin. (1) nu sunt retroactive, si deci nu incalca prevederile art. 78 din Constitutie, "atat timp cat legiuitorul [...] a reglementat un termen special de 10 zile de la intrarea in vigoare a legii, in care Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii sa-si indeplineasca competentele legale", iar obligatia instituita de dispozitia legala criticata, fiind instituita pentru viitor, este conforma art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala.
    - Prevederile art. 10 sunt in concordanta cu dispozitiile art. 37 alin. (1) din Constitutie, fiind eronata interpretarea autorilor exceptiei, in sensul ca Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare se subroga in drepturile si competentele Adunarii generale a investitorilor Fondului National de Investitii, deoarece prevederile acestui articol "se aplica numai in cazul nerespectarii dispozitiei imperative inscrise in art. 9 alin. (1) teza intai, care vizeaza Consiliul de incredere al Fondului".
    - Critica ce priveste prevederile art. 11 nu are incidenta cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.
    - Dispozitiile art. 12 confera posibilitatea Fondului National de Investitii sa solicite instantei competente sa ridice sechestrul asupra activelor fondului, masura care poate fi luata dupa finalizarea procedurilor de transformare a fondului, potrivit deciziei adunarii generale a acestuia.
    - Prevederile art. 13 alin. (1) si ale art. 14 sunt in deplina concordanta cu dispozitiile art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (2), ale art. 51, ale art. 150 alin. (1) din Constitutie si ele trebuie interpretate sistematic.
    - Dispozitiile art. 17 sunt conforme cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat ele instituie obligatii pentru viitor.
    Cu privire la pretinsele neconcordante dintre dispozitiile legale criticate, se arata ca, potrivit prevederilor cuprinse in legea sa de organizare si functionare, Curtea Constitutionala se pronunta numai cu privire la corelarea legilor sau ordonantelor cu dispozitiile si principiile Constitutiei, iar nu si cu privire la eventuala necorelare dintre actele normative.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), partea introductiva, din Legea nr. 146/1997, se arata ca aceasta este nefondata, deoarece regula in aceasta materie este ca actiunile in justitie sunt supuse taxei de timbru, exceptiile putand fi stabilite numai de legiuitor.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, sustine ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, pentru urmatoarele considerente:
    - Prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece "masura luata de legiuitor de a stabili un regim de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru in beneficiul institutiilor publice are o motivatie de natura economica, bazata, de principiu, pe faptul ca institutiile in cauza, fiind integral finantate din bani publici, ar insemna, ca prin obligarea lor la plata taxelor judiciare de timbru, sa restituie o parte din sumele atribuite, ceea ce ar crea un circuit banesc inutil si care nu ar insemna, practic, o sursa reala de venit pentru bugetul statului".
    - Dispozitiile criticate din Legea nr. 409/2001 nu sunt contrare Constitutiei, deoarece, prin masurile ce le contin, ele vin "in intampinarea interesului public, asigurandu-se intr-un cadru institutional special (AVAB) proceduri accelerate de recuperare a creantelor pe care statul le are in raport cu terte persoane, rezultate din sprijinul financiar, prin intermediul institutiei datoriei publice". Dispozitiile criticate nu contravin prevederilor art. 16, 21, art. 41 alin. (1) si art. 49 alin. (1) din Constitutie. Mai mult, optiunea legislativa continuta de aceste prevederi este in consonanta cu dispozitiile art. 29 alin. (2) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    - Prevederile criticate din Legea nr. 333/2001, de asemenea, se apreciaza ca sunt nefondate, in primul rand, pentru ca dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 51, art. 134 alin. (1) si (2) lit. f), precum si cele ale art. 150 alin. (1) din Constitutie nu au incidenta relevanta in cauza, iar in al doilea rand pentru ca nu contravin dispozitiilor art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 20, 21, art. 37 alin. (1) si art. 49 din Constitutie. Criticile intemeiate pe contrarietatea fata de dispozitiile art. 41 alin. (1) si ale art. 35 alin. (1) si (6) din Constitutie nu sunt intemeiate.
    - Nu este intemeiata nici critica indreptata impotriva prevederilor art. 17 din Legea nr. 333/2001, intrucat "statul, in urmarirea realizarii interesului general potrivit cerintelor Constitutiei, cauta sa se achite de fapt fata de persoanele care au sustinut masurile financiare adoptate in scopul redresarii economice. De asemenea, nu este intemeiata nici sustinerea ca ar fi incalcate dispozitiile art. 78 din Constitutie, deoarece asemenea sustineri nu au nici o relevanta, intrucat Legea nr. 333/2001 a intrat in vigoare in conditiile art. 78, la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiei si ale celorlalte parti, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    In cadrul sedintei de dezbateri a cauzei a fost ridicata exceptia procesuala a autoritatii lucrului judecat, considerandu-se ca exceptia de neconstitutionalitate supusa controlului are acelasi obiect, se intemeiaza pe aceeasi cauza si se judeca intre aceleasi parti, ca si in Dosarul nr. 353C/2001 in care Curtea Constitutionala a pronuntat Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002. Curtea constata ca exceptia autoritatii de lucru judecat nu este intemeiata, intrucat cele doua dosare nu au acelasi obiect, aceeasi cauza, iar partile nu sunt identice si nu au aceeasi calitate procesuala.
    De asemenea, nu poate fi primita nici cererea autorilor exceptiei, formulata in cadrul dezbaterilor, de extindere a controlului de neconstitutionalitate asupra altor dispozitii legale, deoarece Curtea constata ca in aceasta privinta nu este legal sesizata. Astfel, nici in cererile prin care s-au ridicat exceptiile de neconstitutionalitate in fata instantei si nici in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale nu a fost invocata neconstitutionalitatea acelor dispozitii, iar potrivit art. 144 lit. c) din Legea fundamentala, Curtea se pronunta numai "asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor". Totodata, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti". Asadar, actul de sesizare a Curtii Constitutionale este incheierea pronuntata de instanta de judecata in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, iar litigiul constitutional se desfasoara in limitele determinate de actul de sesizare. Altminteri, orice demers al Curtii Constitutionale ar avea semnificatia sesizarii din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
    In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, desi atat autorii exceptiei de neconstitutionalitate, cat si instanta de judecata, in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, au retinut ca sunt criticate dispozitiile art. 1, art. 5^3 alin. (1), art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 alin. (1) si (2) din Legea nr. 409/2001, in realitate aceste articole sunt cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001. In consecinta, Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9 alin. (1) si (2), art. 10, 11, 12, ale art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 360 din 4 iulie 2001, precum si ale art. 1, art. 5^3, art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii legale care au urmatorul cuprins:
    I. Dispozitii din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare:
    - art. 2 alin. (1): "Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel: [...].";
    II. Dispozitii din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii:
    - art. 9: "(1) In termen de 10 zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii, cu acordul Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, asigura incheierea unui contract pentru efectuarea unui audit complet al activitatii fondului. Raportul de audit include, fara a se limita la acestea, calcularea activelor totale si a obligatiilor, precum si o evaluare generala a situatiei financiare a fondului.
    (2) Adunarea generala a investitorilor la Fondul National de Investitii decide, conform legii, cu privire la continuarea activitatii fondului, transformarea in fond inchis de investitii, in conditiile legii, sau lichidarea fondului.";
    - art. 10: "In cazul in care Consiliul de incredere al Fondului National de Investitii nu isi indeplineste obligatiile prevazute la art. 9, acestea se aduc la indeplinire de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare.";
    - art. 11: "Cheltuielile pentru efectuarea auditului prevazut la art. 9 alin. (1), pentru consultarea investitorilor si, dupa caz, pentru finalizarea procedurilor de transformare in fond inchis de investitii, in conditiile legii, se avanseaza de catre Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare din fondul prevazut la art. 6, urmand sa fie recuperate din activele fondului sau din sumele obtinute prin lichidarea activelor acestuia, daca investitorii hotarasc lichidarea.";
    - art. 12: "Dupa finalizarea procedurilor de transformare a Fondului National de Investitii reprezentantii acestuia pot solicita instantelor judecatoresti competente ridicarea sechestrului asupra activelor acestuia.";
    - art. 13 alin. (1): "Procedura de transformare a Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii, in conditiile legii, precum si organizarea si functionarea acestuia se stabilesc prin regulament al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare.";
    - art. 14: "(1) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare preia fara plata toate drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., rezultate din actele juridice incheiate de aceasta cu Fondul National de Investitii si/sau cu Societatea Comerciala SOV INVEST - S.A., prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.
    (2) Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. si dobandeste calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent daca este vorba de faza de judecata sau de executarea silita.";
    - art. 15: "Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare efectueaza toate demersurile legale in vederea conservarii si realizarii drepturilor de creanta rezultate din actele juridice prevazute la art. 14.";
    - art. 17: "Sumele obtinute din realizarea creantelor prevazute la art. 14, dupa deducerea cheltuielilor efectuate in conformitate cu prevederile legale in vigoare, sunt utilizate pentru rascumpararea titlurilor de stat in vederea diminuarii datoriei publice interne.";
    III. Dispozitii din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare:
    - art. 1: "Prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar, in vederea pregatirii acestora pentru inceperea procedurii de privatizare, in scopul cresterii gradului de solvabilitate si a credibilitatii interne si externe sau reglementarii problemelor de natura financiara ale acestora pentru mentinerea viabilitatii sistemului bancar, precum si pentru accelerarea procedurilor de recuperare a creantelor cesionate.";
    - art. 5^3 alin. (1): "Sumele obtinute de AVAB din valorificarea activelor bancare preluate au ca destinatie acoperirea cheltuielilor proprii de functionare si operare si a cheltuielilor de administrare si de valorificare a activelor bancare preluate, iar diferenta se vireaza la trezoreria statului.";
    - art. 19^20 alin. (1): "Reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se intemeiaza si, dupa caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, inainte de depunerea acestora in instanta. Judecatorul nu va primi cererea fara dovada privind indeplinirea obligatiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplica oricarei cereri, indiferent de natura ei, cu exceptia cererilor formulate in timpul judecatii sau a celor prin care se exercita o cale de atac.";
    - art. 19^22 alin. (3): "In recurs nu se pot invoca aparari ce nu au fost formulate in fata instantei a carei hotarare este recurata, cu exceptia celor de ordine publica.";
    - art. 19^23: "(1) Termenul de prescriptie a actiunilor indreptate impotriva AVAB este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia sa se cunoasca faptul sau actul pe care se intemeiaza actiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau incheierii actului, daca legea nu prevede un termen mai scurt.
    (2) Termenul prevazut la alin. (1), pentru acte sau fapte anterioare legii de aprobare a prezentei ordonante de urgenta, curge de la data intrarii in vigoare a acesteia."
    In sustinerea exceptiei autorii acesteia au invocat incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
    (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    - art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - art. 37 alin. (1): "Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de asociere.";
    - art. 41 alin. (1), (2) si (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]
    (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.";
    - art. 48: "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
    (2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica.
    (3) Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
    - art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
    - art. 78: "Legea se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei.";
    - art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. [...]
    (6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.";
    - art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
    De asemenea, se invoca si incalcarea urmatoarelor dispozitii din acte internationale:
    - art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    - art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata, in prealabil, ca nu pot fi primite sustinerile autorilor exceptiei privind contrarietatea dintre dispozitiile legale cuprinse in diferite acte normative, intrucat in atributiile sale intra doar examinarea dispozitiilor legale in raport cu prevederile si principiile constitutionale. In acest sens este evidenta jurisprudenta constanta a Curtii, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000. Asa fiind, aceste sustineri urmeaza sa fie respinse.
    I. In ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza plata taxei de timbru intr-un cuantum stabilit in functie de valoarea obiectului litigiului, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii acestora s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 211 din 7 decembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 99 din 6 martie 2000, respingand exceptia de neconstitutionalitate. Solutia s-a bazat, in esenta, pe faptul ca "accesul liber la justitie nu inseamna si gratuitatea acestuia. Art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, nefiind asadar interzis ca legea sa prevada ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, in procesul civil contributia justitiabilului, prin avansarea unei parti din aceste cheltuieli, poate fi recuperata, in temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedura civila, de la partea care cade in pretentii. Prin urmare, regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor". Considerentele si solutia adoptata raman valabile si in prezenta cauza.
    Cu toate acestea, Curtea observa ca, pentru a se asigura accesul la justitie al cat mai multor persoane, Legea nr. 146/1997, prin dispozitiile art. 21 alin. (1), atribuie Ministerului Finantelor Publice competenta de a acorda scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, in anumite situatii deosebite, cum ar putea fi si cea de fata.
    Sustinerile autorilor exceptiei privind incalcarea principiului egalitatii in drepturi si al garantarii dreptului de proprietate privata sunt neintemeiate, intrucat, pe de o parte, stabilirea unor exceptii de la plata taxelor de timbru, plata ce constituie o obligatie, iar nu un drept, reprezinta un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta il exercita in considerarea anumitor situatii determinate, cum este si cazul scutirii reglementate la art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, iar pe de alta parte, dreptul de creanta asupra Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. nu reprezinta o creanta asupra statului. Statul roman si Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. sunt persoane juridice distincte, chiar daca intregul capital social al Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. este detinut de catre stat. Aceasta rezulta din dispozitiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 ianuarie 1954 si, respectiv, din cele ale art. 1 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 26 ianuarie 1999.
    II. 1. Cu privire la dispozitiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 Curtea constata ca acestea nu incalca prevederile art. 78 din Constitutie. Avand in vedere ca in textul legii nu se prevede o alta data pentru intrarea sa in vigoare, rezulta ca Legea nr. 333/2001 a inceput sa produca efecte juridice de la data publicarii sale in Monitorul Oficial al Romaniei (4 iulie 2001).
    Critica privind dispozitiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 este, de asemenea, neintemeiata. Faptul ca Legea fundamentala recunoaste drepturile si libertatile cetatenilor ca valori supreme si prevede ca acestia beneficiaza de drepturile si libertatile prevazute in Constitutie si in alte legi nu poate duce la concluzia ca regimul juridic al unor drepturi constituite sub imperiul unor reglementari nu poate fi modificat prin reglementari ulterioare. Aceasta modificare reprezinta optiunea legiuitorului, exercitata in baza art. 58 alin. (1) din Constitutie. Prevederea legala criticata stabileste o atributie fireasca a Adunarii generale a investitorilor Fondului National de Investitii, de a decide cu privire la continuarea activitatii fondului, la transformarea sa in fond inchis de investitii sau la incetarea activitatii acestuia. Prin aceasta se reglementeaza modul de exercitare a drepturilor investitorilor, fiind in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 41 alin. (1) teza a doua. Nu este vorba de un efect retroactiv al legii, intrucat nu se aduce atingere modului de constituire a drepturilor, asa cum acesta este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, ci se stabileste un mod diferit de exercitare a drepturilor in conditii de criza, pentru viitor. In legatura cu art. 48 alin. (1) din Constitutie, considerat de autorii exceptiei ca fiind incalcat, acesta nu are legatura cu dispozitia art. 9 alin. (2) din Legea nr. 333/2001.
    II. 2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 10 din Legea nr. 333/2001 Curtea constata ca acestea nu incalca dispozitiile art. 37 alin. (1) din Constitutie, deoarece acestea se refera la asociere ca rezultat al exercitarii unui drept fundamental fara caracter patrimonial. Asa fiind, apartenenta la un fond de investitii nu reprezinta o asociere in sensul art. 37 alin. (1) din Constitutie, si ca atare textele criticate nu pot fi contrare acestei dispozitii a Legii fundamentale. Cu privire la cererea de a examina contrarietatea prevederii criticate in raport cu dispozitiile art. 1 alin. (3) si ale art. 15 alin. (1) din Constitutie, se constata ca aceasta este inadmisibila, nefiind motivata.
    II. 3. Este neintemeiata si critica prevederilor art. 11 din Legea nr. 333/2001 in raport cu dispozitiile art. 15 alin. (2) si ale art. 37 alin. (1) din Constitutie, deoarece dispozitia atacata nu are caracter retroactiv, fiind vorba despre masuri ce vor fi luate in viitor si care nu privesc raporturi contractuale preexistente, ci doar raporturi juridice nascute in urma adoptarii acestei legi. Pe de alta parte, aceste dispozitii au fost justificate de imprejurarea ca la data de 4 iulie 2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 333/2001, mandatul Consiliului de incredere al Fondului National de Investitii incetase, fiind necesara instituirea in sarcina unei autoritati publice [Oficiul pentru Recuperarea Creantelor Bancare, devenit Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare in temeiul art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 409/2001] a unor atributii privind convocarea Adunarii generale a investitorilor Fondului National de Investitii, alegerea unui nou consiliu de incredere, precum si atributii privind reluarea activitatii fondului.
    II. 4. Relativ la dispozitiile art. 12 din Legea nr. 333/2001 Curtea retine ca argumentul privind incalcarea prevederilor art. 21 din Constitutie, referitoare la liberul acces la justitie, nu poate fi primit, intrucat in momentul de fata nu exista nici o entitate indreptatita sa solicite ridicarea sechestrului. O asemenea ipoteza este posibila doar dupa constituirea organelor de conducere ale Fondului National de Investitii. In ceea ce priveste cererea de examinare a constitutionalitatii aceleiasi prevederi in raport cu art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2), art. 49 alin. (1), art. 51 si art. 150 alin. (1) din Constitutie, Curtea retine ca aceasta urmeaza sa fie respinsa, cererea nefiind motivata.
    II. 5. Cu privire la dispozitiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 333/2001 Curtea retine ca acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, deoarece faptul ca in Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, nu era prevazuta posibilitatea transformarii unui fond de investitii in fond inchis nu poate duce la concluzia ca dispozitiile art. 13 alin. (1) sunt retroactive, incalcand drepturile si libertatile investitorilor; o asemenea ipoteza opereaza numai in cazul in care adunarea generala a investitorilor adopta aceasta solutie. Curtea constata totodata ca Legea nr. 333/2001 este o lege speciala care deroga de la regimul juridic general al fondurilor de investitii, prevazut de Ordonanta Guvernului nr. 24/1993, aprobata prin Legea nr. 83/1994, ceea ce permite legiuitorului sa stabileasca atributii distincte pentru Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, privitoare la elaborarea regulamentului pentru transformarea Fondului National de Investitii in fond inchis de investitii. Nu este intemeiata nici sustinerea ca prevederea criticata incalca dispozitiile art. 16 alin. (2) din Constitutie, deoarece articolul mentionat garanteaza un drept fundamental al omului, anume egalitatea in drepturi a cetatenilor, nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995).
    Curtea nu poate examina pretinsa contrarietate dintre dispozitia legala examinata si prevederile art. 1 alin. (3), art. 51 si cele ale art. 150 alin. (1) din Constitutie, aceasta nefiind motivata.
    II. 6. Referitor la dispozitiile art. 14 din Legea nr. 333/2001, se constata ca acestea nu aduc atingere principiului constitutional al neretroactivitatii legii, deoarece neprevederea in sarcina Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare a executarii obligatiei de rascumparare a titlurilor de participare la Fondul National de Investitii nu poate duce la concluzia ca dispozitiile criticate ar avea caracter retroactiv. Subrogarea prevazuta de acest text de lege este aplicabila de la data intrarii in vigoare a legii, asa cum rezulta si din art. 19 din Legea nr. 333/2001. De asemenea, dispozitiile art. 14 din Legea nr. 333/2001 nu aduc atingere nici prevederilor constitutionale privind dreptul de proprietate, deoarece schimbarea fidejusorului din actele juridice prevazute in anexa reprezinta o masura menita sa concure la solutionarea unei stari de criza, la conservarea patrimoniului Fondului National de Investitii si a drepturilor de creanta ale investitorilor. Astfel art. 14 din Legea nr. 333/2001 prevede ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare preia atat drepturile, cat si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A., fara nici o alta precizare. Rezulta ca singura modificare a raporturilor rezultate din actele juridice prevazute in anexa este cea a persoanei fidejusorului, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. fiind inlocuita cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. Desi art. 17 din Legea nr. 333/2001 si art. 5^3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, prevad o destinatie precisa pentru sumele obtinute din activitatea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare, si anume trezoreria statului, iar art. 8 alin. (1) din ordonanta, care reglementeaza principalele atributii ale Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare, nu face vorbire despre obligatia acestei institutii rezultata din contractul de fidejusiune incheiat de Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. cu Fondul National de Investitii si Societatea Comerciala "Sov Invest" - S.A., si anume aceea de a rascumpara titlurile de participare la Fondul National de Investitii, totusi alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca "AVAB indeplineste orice alte atributii care ii revin prin acte normative". Legea nr. 333/2001 reprezinta un act normativ care largeste sfera atributiilor Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare, completand capacitatea sa de folosinta prin subrogarea in drepturile si obligatiile Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. Prin urmare preluarea obligatiilor unei persoane implica si eventuala lor executare silita.
    In acest sens Curtea constata ca prin notele scrise depuse la dosarul cauzei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare intareste concluzia ca subrogarea prevazuta la art. 14 din Legea nr. 333/2001 are ca efect preluarea de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a tuturor drepturilor si obligatiilor Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. rezultate din actele juridice prevazute in anexa la lege, deci inclusiv din contractul de fidejusiune/cautiune nr. 2.205 din 16 decembrie 1999, si ca preluarea acestor obligatii implica, in mod necesar, executarea lor silita, in eventualitatea pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive impotriva Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare.
    Pe de alta parte, nu se poate sustine ca prin schimbarea debitorului Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. a fost creata o situatie nefavorabila pentru investitori, fiind afectat gajul general al acestora asupra patrimoniului fidejusorului, deoarece in locul unei societati comerciale, cu un patrimoniu limitat, s-a subrogat o institutie de specialitate a administratiei publice centrale, care poate recurge la venituri bugetare pentru executarea eventualelor obligatii. Sustinerea autorilor exceptiei conform careia Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. ar fi garantata de stat este doar partial adevarata. Astfel, conform art. 4 alin. (1) teza intai din Legea nr. 66/1996, republicata, "Sumele depuse de persoanele fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni pe instrumente de economisire, precum si dobanzile si castigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat". Rezulta de aici ca statul garanteaza cu bugetul sau doar obligatia de restituire a depunerilor persoanelor fizice la Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C. - S.A. Pentru orice alte obligatii ale acesteia statul raspunde doar in cazul si in limita neexecutarii obligatiei de aport la capitalul social, ca orice actionar.
    Pentru aceleasi motive nu se poate admite nici sustinerea potrivit careia statul isi anuleaza propria datorie, nefiind incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2) si ale art. 51. Nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 48 si 150 din Constitutie si nici cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 din primul Protocol aditional la aceasta conventie, pentru ca in cauza nu sunt atinse drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. In ceea ce priveste prevederile constitutionale ale art. 48, acestea nu au legatura cu dispozitiile art. 14 din Legea nr. 333/2001.
    II. 7. Cu referire la dispozitiile art. 15 din Legea nr. 333/2001 Curtea retine ca acestea reglementeaza atributia Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare de a efectua toate demersurile legale pentru conservarea si realizarea drepturilor de creanta dobandite prin subrogare. In aceasta ordine de idei se constata ca dispozitiile mentionate vizeaza in mod evident numai situatia in care Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare are calitatea de creditor. In ceea ce priveste drepturile de creanta ale investitorilor, acestia sunt cei care trebuie sa efectueze toate demersurile in vederea conservarii si realizarii acestor drepturi. De aceea criticile privind incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la proprietate sunt neintemeiate.
    II. 8. In ceea ce priveste dispozitiile art. 17 din Legea nr. 333/2001, Curtea constata ca acestea nu au caracter retroactiv, intrucat stabilesc destinatia unor sume ce urmeaza sa fie obtinute in viitor de catre Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare si, prin urmare, aceasta critica de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    III. 1. In ceea ce priveste dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorii exceptiei. Textul art. 1 stabileste obiectul de reglementare al ordonantei si precizeaza cadrul juridic general pentru valorificarea unor active ale bancilor la care statul este actionar majoritar, in scopul declansarii procedurii de privatizare, precum si modul de rezolvare a problemelor de natura financiara si masurile privind accelerarea procedurilor de recuperare a creantelor cesionate. Masurile instituite in acest scop au in vedere inceperea procedurii de privatizare si sunt dispuse numai pentru viitor. O reglementare este retroactiva doar daca modifica efecte din trecut ale unor fapte petrecute anterior, iar nu pentru ca ia in considerare asemenea fapte.
    De asemenea, Curtea constata ca fiind neintemeiate criticile cu privire la incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la dreptul de proprietate. Prin art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 nu se incalca dreptul de proprietate sau creantele asupra statului, ci se stabileste cadrul pentru valorificarea activelor bancare la care statul este actionar majoritar, legiuitorul avand posibilitatea de a stabili continutul si limitele acestor drepturi.
    III. 2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 5^3 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, Curtea constata ca acestea au in vedere activele bancare valorificate dupa intrarea in vigoare a ordonantei, deci nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2). Destinatia pe care ordonanta o da sumelor obtinute din valorificarea activelor ramane la latitudinea exclusiva a legiuitorului, in functie de oportunitatile pe care acesta le considera necesare. De asemenea, nu pot fi retinute sustinerile autorilor exceptiei privind imposibilitatea Agentiei pentru Valorificarea Activelor Bancare de a achita drepturile de creanta ale investitorilor, pentru motivele prezentate la pct. II. 6 din prezenta decizie. In ceea ce priveste prevederile art. 150 alin. (1) din Constitutie, dupa cum s-a aratat anterior, acestea nu sunt aplicabile in cauza. In consecinta, si aceasta critica de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
    III. 3, 4 si 5. In ceea ce priveste dispozitiile art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, acestea sunt incluse in cap. IV^4, intitulat "Reguli speciale privind solutionarea litigiilor", care reglementeaza procedura de solutionare a litigiilor in care figureaza ca parte Agentia pentru Valorificarea Activelor Bancare. Aceste prevederi reiau dispozitiile art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (3) si ale art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silita a creantelor bancare neperformante preluate la datoria publica interna, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, cu modificarile si completarile ulterioare, in prezent abrogata in temeiul art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001. In legatura cu aceste dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 55/1999 Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, si prin Decizia nr. 242 din 23 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000, respingand exceptiile de neconstitutionalitate. In motivarea solutiilor Curtea a retinut ca reglementarea procedurii de judecata este de competenta exclusiva a legiuitorului, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, acesta fiind indreptatit sa reglementeze proceduri derogatorii de la dreptul comun, in considerarea anumitor situatii determinate. Obligatia reclamantului sa comunice cererea sa impreuna cu anumite acte Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare, inainte de depunerea acestora la instanta, caracterul nedevolutiv al recursului si termenul special de prescriptie a actiunilor indreptate impotriva Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare reprezinta conditii pentru exercitarea unor drepturi de natura sa impiedice abuzul de drept si sa asigure celeritatea procedurii de realizare a creantelor prevazute de ordonanta. Astfel de proceduri legale nu ingradesc accesul liber la justitie. Neexistand elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele si solutiile pronuntate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
    Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in acelasi sens asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale ce fac obiectul prezentului dosar, prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
    cu unanimitate de voturi, in ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare,
    cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 9 alin. (1) si (2), art. 10 - 12, art. 13 alin. (1), ale art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001, precum si in ceea ce priveste dispozitiile art. 1, art. 5^3 alin. (1), art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 9 alin. (1) si (2), art. 10 - 12, art. 13 alin. (1), art. 14, 15 si 17 din Legea nr. 333/2001 privind unele masuri pentru diminuarea consecintelor incetarii rascumpararii de unitati de fond de catre Fondul National de Investitii, precum si ale art. 1, art. 5^3 alin. (1), art. 19^20 alin. (1), art. 19^22 alin. (3) si ale art. 19^23 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 409/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Constantin Lache si Iuliu Regnard Popescu in Dosarul nr. 1.714/2001 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu