Decizia Nr.221 din 02.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 424 din 15 iunie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Florin Alin Avram în Dosarul nr. 1.623/187/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.023 D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că concluzia la care autorul excepţiei a ajuns prin compararea dispoziţiilor art. 88 din Codul penal din 1969 cu cele ale art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din Codul penal în vigoare privind instituţia amânării aplicării pedepsei este una eronată. Se arată că, în realitate, prevederile art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din actualul Cod penal sunt mult mai clare în ceea ce priveşte solicitarea revocării măsurii amânării aplicării pedepsei pentru neplata obligaţiilor civile, faţă de cele din Codul penal din 1969 referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, care îi sunt aplicabile, dar că acestea din urmă trebuie interpretate prin prisma Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14 din 17 octombrie 2011, pronunţată întrun recurs în interesul legii, care conţine clarificările necesare cu privire la situaţia neplăţii de către persoana condamnată a obligaţiilor civile. Se subliniază, totodată, că neconstituţionalitatea textelor criticate nu poate fi dedusă din compararea acestora cu alte dispoziţii procesual penale, ci prin raportarea lor la prevederile Constituţiei. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 362 din 24 septembrie 2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 7 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.623/187/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Florin Alin Avram într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe penale prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru comiterea infracţiunilor de vătămare corporală, lovire şi alte violenţe, prevăzute de art. 181 şi art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, ca normă tranzitorie, instituie o situaţie de ultraactivitate a legii vechi, care nu mai este în vigoare, şi creează o discriminare între persoane, în sensul în care unii vor beneficia de dispoziţiile mai favorabile ale noului Cod penal. Astfel, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care fac trimitere la art. 84 din Codul penal din 1969, creează o situaţie defavorabilă inculpatului în comparaţie cu alte persoane cărora le sunt aplicate dispoziţiile art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din noul Cod penal şi beneficiază de un termen suspensiv până la care revocarea nu se poate produce 3 luni anterior expirării termenului de încercare. Potrivit legislaţiei şi practicii judiciare anterioare, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul neexecutării obligaţiilor civile putea fi dispusă oricând după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.6. De aceea, autorul criticii consideră că neinstituirea de către legiuitor a unor dispoziţii tranzitorii care să stabilească un cadru similar al revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei celui stabilit pentru revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, în măsura în care nu sunt respectate prin similitudine condiţiile acestei instituţii potrivit normelor în vigoare în prezent şi art. 5 din noul Cod penal. Totodată, susţine că, în măsura în care art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 este interpretat restrictiv, în sensul că revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei pentru neîndeplinirea obligaţiilor civile se poate produce în orice moment după pronunţarea hotărârii de condamnare, se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, deoarece creează un regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiţionat şi persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere.7. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Consideră că nu este vorba de o problemă de neconstituţionalitate, ci mai degrabă sunt în prezenţa unei interpretări diferite a textelor de lege care ţine exclusiv de puterea de apreciere a instanţei de judecată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispoziţii care au următorul cuprins:

– Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: „Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.“12. Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 prevede că: „Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.“13. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se mai regăseşte în noul Cod penal intrat în vigoare, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012, la 1 februarie 2014.15. În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, având în vedere că instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei nu a mai fost preluată în noua reglementare, iar această instituţie priveşte modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei, precum şi motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia. Prin urmare, textul de lege atacat nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.16. Cu privire la critica referitoare la înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată, de vreme ce în toate cazurile prevăzute de ipoteza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 se aplică Codul penal din 1969. Comparaţia pe care o face autorul excepţiei de neconstituţionalitate, raportându-se la persoane cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. (5) şi art. 86 alin. (4) lit. c) din noul Cod penal, nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziţii reglementează măsurile de supraveghere şi obligaţiile în caz de amânare a aplicării pedepsei, instituţie diferită de suspendarea condiţionată a executării pedepsei.17. În ceea ce priveşte critica autorului, nemulţumit de neinstituirea de către legiuitor a unor dispoziţii tranzitorii care să stabilească un cadru similar al revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei celui stabilit pentru revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile, Curtea reţine că, fiind în prezenţa unor instituţii juridice diferite, şi regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiţii, Curtea reţine că diferenţa de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situaţii juridice similare. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Alin Avram în Dosarul nr. 1.623/187/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop