DECIZIE Nr.
227 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de oraşul Gura
Humorului prin primar, în Dosarul nr. 1.130/2006 al Judecătoriei Gura
Humorului.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
6 martie 2007, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru
data de 13 martie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 19 iunie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.130/2006, Judecătoria Gura Humorului a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia. Excepţia a fost ridicată de oraşul Gura Humorului prin
primar, cu ocazia soluţionării unei cauze ce are ca obiect cererea Regiei
Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Româniafilm, prin care aceasta
solicită radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al
oraşului Gura Humorului asupra Cinematografului „Lumina" situat în Gura
Humorului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Imobilul
prevăzut la poziţia nr. 264 din anexa la ordonanţă s-a aflat în patrimoniul
oraşului Gura Humorului, prin textul de lege criticat operându-se un transfer
de proprietate, fără a exista vreo justificare legală, încălcându-se astfel
prevederile art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
Judecătoria Gura Humorului arată că, în cazul în care a fost emis un act normativ prin care
bunul în litigiu a fost trecut din proprietatea publică în proprietatea privată
a statului român prin unitatea sa administrativ-teritorială, statul, în
calitate de proprietar, are dreptul şi poate da bunul în administrarea oricărei
persoane doreşte, în acest caz dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 39/2005 fiind constituţionale. In cazul în care bunul nu a fost
trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului, instanţa consideră
că dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 sunt
neconstituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In acest sens, arată că
dispoziţiile de lege criticate apar ca fiind neconstituţionale, în măsura în
care titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilelor cuprinse în
anexă este o altă persoană fizică sau persoană juridică decât statul român,
exproprierea neputând opera decât pentru o cauză de utilitate publică, cu
dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este competent să stabilească
cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa
fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări
rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005
privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005. Ordonanţa a
fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 328/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Textul de lege criticat are următorul
cuprins: „Se află în proprietatea privată a statului şi în administrarea
Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film» sălile
şi grădinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente
acestora, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta
ordonanţă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 44 alin. (1) şi (3), potrivit cărora: „(1) Dreptul de proprietate,
precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.[...]
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii,
cu dreaptă şi prealabilă despăgubire."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin textul de lege criticat se prevede că sălile şi grădinile de
spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora, menţionate în
anexa nr. 1 din Ordonanţa
Guvernului nr. 39/2005, care face parte integrantă din prezenta ordonanţă, se
află în proprietatea privată a statului.
De asemenea, Curtea observă că există posibilitatea ca
imobilele prevăzute în anexa nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 să se
afle şi în proprietatea persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea
comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.
Prevăzând in terminis că toate aceste imobile, indiferent de titularul dreptului de
proprietate, se află în proprietatea privată a statului, se realizează un
transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul persoanelor fizice,
persoanelor juridice sau unităţilor administrativ-teritoriale către stat, ceea
ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Curtea recunoaşte existenţa posibilităţii privării de
proprietate a unui titular al acestui drept, dar numai dacă această privare
este realizată prin procedeele prevăzute de Legea fundamentală, cu respectarea
condiţiilor stipulate de aceasta în art. 44 alin. (3). Astfel, singura modalitate
de trecere silită în proprietatea statului a unor imobile ce se află în
proprietatea altor titulari se poate realiza numai prin expropriere, pentru o
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă
despăgubire. Toate aceste reglementări constituie garanţii ale dreptului de
proprietate, care nu pot fi eludate prin adoptarea unui act normativ.
In consecinţă, Curtea constată că în cauză nu sunt
îndeplinite condiţiile şi procedura prevăzute de art. 44 alin. (3) din
Constituţie şi de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică.
Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 44 alin. (2)
din Constituţie, proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de
lege, indiferent de titular. Aceste dispoziţii constituţionale trebuie
interpretate în sensul că statul nu poate beneficia, cât priveşte bunurile care
nu formează obiect exclusiv al proprietăţii publice, de o protecţie juridică
mai ridicată decât cea a persoanelor fizice sau juridice sau a unităţilor
administrativ-teritoriale.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că
dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia încalcă prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din
Constituţie, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra
imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană fizică, juridică sau o
unitate administrativ-teritorială, iar nu statul.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că
dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind
cinematografia sunt neconstituţionale, în măsura în care titularul dreptului de
proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu este statul român,
excepţie ridicată de oraşul Gura Humorului în Dosarul nr. 1.130/2006 al
Judecătoriei Gura Humorului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu