DECIZIE Nr.
238 din 9 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 295 din 6 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Petrică Adrian
Bădeliţă în Dosarul nr. 12.887/302/2008 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 12.887/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti
a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a art. 399 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Petrică
Adrian Bădeliţă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul consideră
că prevederile legale criticate aduc atingere principiului
constituţional privind accesul liber la justiţie, precum şi art.
53 din Constituţie referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor
libertăţi. Astfel, partea care doreşte să invoce
apărări de fond împotriva titlului executoriu în cadrul procedurii
contestaţiei la executare are această posibilitate numai în
măsura în care legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Or, „în condiţiile consacrării legale a unei căi administrative
de soluţionare a litigiilor privind fondul unui titlu executoriu, nu se
mai permite accesul la justiţie, în sensul că o autoritate
judecătorească nu are posibilitatea să pronunţe o
hotărâre cu privire la legalitatea celor cuprinse pe fond în acest titlu
executoriu".
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că procedura contestaţiei la executare
este destinată să înlăture neregulile constatate cu prilejul
urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează
a fi executat. In cadrul soluţionării contestaţiei,
instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei
şi care sunt de natură să repună în discuţie acte care
emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa
cărora au avut loc dezbateri contradictorii, prilej cu care
părţile au invocat apărările de fond necesare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură
civilă, care au următorul conţinut: „Impotriva
executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare
se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat
procedura prevăzută de art. 2811, se poate face
contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu
privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum
şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă
executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în
condiţiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la
executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de
executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
De asemenea, după ce a început executarea
silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea
contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a
dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea
condiţiilor legale.
In cazul în care executarea silită se face în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă
judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare
apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu
prevede în acest scop o altă cale de atac."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 53.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispoziţiile
art. 399 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat în mai
multe rânduri, de exemplu prin Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie
2003, sau prin Decizia nr. 984 din 6 noiembrie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007,
respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind
neîntemeiată.
Curtea a reţinut că, „în esenţă,
contestaţia la executare este destinată să înlăture
neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să
expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. In cadrul
soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina
împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de
natură să repună în discuţie hotărâri care emană
de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora
au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu
acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie
contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorităţii
de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil".
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse
în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Petrică Adrian Bădeliţă în
Dosarul nr. 12.887/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu