DECIZIE Nr. 245 din 17 iunie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 287 din 23 octombrie 1997
![SmartCity3](https://citymanager.online/wp-content/uploads/2018/09/b2-700x300.jpg)
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Zugravescu Ileana
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 31 din 18 februarie 1997*).
-----------
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 31 din 18 februarie 1997 a fost
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 21 iulie
1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 5 iunie 1997, in prezenta
reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 12 iunie 1997 si
apoi, datorita imposibilitatii intrunirii completului, pentru data de 17 iunie
1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 10
decembrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila, ridicata de
Zugravescu Ileana.
Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997, Curtea Constitutionala a respins
ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330
din Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia nr.
73 din 4 iunie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie
1996, prin care s-a statuat ca dispozitiile art. 330 din Codul de procedura
civila sunt constitutionale.
Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 31 din 18 februarie 1997 a
declarat recurs, in termen legal, Zugravescu Ileana, pentru urmatoarele motive:
exercitiul cailor de atac trebuie sa fie deschis in mod egal tuturor
participantilor la procesul civil, intrucat ei au drepturi si indatoriri egale,
in caz contrar incalcandu-se art. 128 din Constitutie; partile care doresc sa
critice o decizie a instantelor judecatoresti au la dispozitie cai
extraordinare de atac, care, absolut in toate cazurile, se pot exercita doar
intr-un anumit termen, in timp ce pentru recursul in anulare nu este stipulat
un termen; prin recursul in anulare, procurorul general critica instantele,
pentru ca si-ar fi depasit atributiile si ca ar urma sa apara o lege care sa
solutioneze cazurile ivite in temeiul Decretului nr. 223/1974, ceea ce este
profund eronat, deoarece instantele dispun de aceasta competenta chiar potrivit
art. 4 din decret; se instituie pentru Ministerul Public o pozitie
privilegiata, incalcandu-se astfel art. 128 din Constitutie.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
Nici una dintre autoritatile mentionate nu a comunicat puncte de vedere
pana la pronuntare.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, raportul intocmit
de judecatorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedura civila,
raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata
urmatoarele:
Primul si ultimul motiv de recurs, care vizeaza aceeasi pozitie, pretins
privilegiata, a Ministerului Public in raport cu celelalte parti din proces,
incalcandu-se astfel dispozitiile art. 128 din Constitutie, sunt neintemeiate
si urmeaza a fi respinse.
Art. 128 din Constitutie prevede ca exercitarea cailor de atac se poate
realiza in conditiile prevazute de lege. O asemenea lege este Codul de
procedura civila si nici o dispozitie constitutionala nu limiteaza dreptul
legiuitorului la o anumita reglementare a unei cai de atac, cu conditia,
desigur, de a nu aduce atingere altor texte constitutionale. Cat priveste
dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs in anulare,
trebuie avute in vedere dispozitiile art. 130 din Constitutie, care prevad ca
Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara
ordinea de drept. Cele doua situatii prevazute de art. 330 din Codul de
procedura civila - cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti si
cand s-au savarsit infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea
pronuntata -, in care procurorul general poate promova recurs in anulare -,
releva tocmai apararea acestor valori fundamentale ale statului de drept.
Rezulta ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul in anulare
reprezinta o modalitate legala de reparare a unor grave erori judiciare, care
se realizeaza printr-o autoritate publica abilitata constitutional in acest
sens.
Motivul de recurs potrivit caruia pentru recursul in anulare nu este stipulat
un termen in care acesta poate fi promovat nu poate fi retinut, deoarece acesta
este un aspect care priveste art. 330^1 din Codul de procedura civila, iar
exceptia de neconstitutionalitate cu care Curtea a fost investita in acest
dosar, prin Incheierea din 10 decembrie 1996, priveste dispozitiile art. 330
din cod. Rezulta ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de
procedura civila este ridicata pentru prima data in fata Curtii, in recurs.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste
"asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu poate fi
primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti,
partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care
le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le
apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In
finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata
sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa
sesizeze, prin incheiere, Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera
la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este
limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina
in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate
deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate
pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni
exercitarea abuziva a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune
instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme litigioase ce
nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din
24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, si, respectiv, nr. 165 din
26 iulie 1996.
Si ultimul motiv de recurs, care priveste modul in care a fost formulat
recursul in anulare de catre procurorul general, cu invocarea unui act
normativ, Decretul nr. 223/1974, care nu mai este in vigoare, urmeaza a fi
respins. Acest motiv de recurs priveste fondul litigiului, care este de
competenta exclusiva a instantei judecatoresti, Curtea Constitutionala
statuand, asa cum prevede art. 29 din regulamentul sau de organizare si
functionare, numai asupra problemelor de drept.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Zugravescu Ileana impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 31 din 18 februarie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 17 iunie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu