DECIZIE   Nr. 26 din 11 ianuarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 79 din 1 februarie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu          - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Valentina Bărbăţeanu           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Mircea Sărăcuţ în Dosarul nr. 3.227/2006 al Judecătoriei  Râmnicu Vâlcea.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat este în deplin acord cu prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.227/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,excepţie ridicată de Mircea Sărăcuţ într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, întocmit de un agent constatator al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că din textul de lege criticat rezultă că îi revine contravenientului sarcina de a-şi proba nevinovăţia în faţa instanţei, fiind astfel încălcat dreptul constituţional la respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Mai arată că, în opinia sa, este nesocotit principiul statului de drept, bazat pe respectarea drepturilor omului, întrucât organul constatator este liber să constate contravenţiile, să stabilească vinovăţia şi să aplice sancţiunile potrivit unei competenţe foarte largi, fiind apoi scutit de orice sarcină a probării acuzaţiilor şi sancţiunilor îndreptate împotriva contravenientului.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 183/2003.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că prezumţia de nevinovăţie se referă exclusiv la procese cu caracter penal, fiind reglementată de Constituţie în legătură cu libertatea individuală a persoanei. Or, textul de lege criticat nu pune contravenientul în faţa unui verdict definitiv de vinovăţie şi răspundere, ci doar în faţa unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

Art. 15 alin. (1): „Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) care consacră România ca stat de drept, democratic şi social şi ale art. 23 alin. (11) care prevăd că, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată. De asemenea, autorul excepţiei susţine că prevederile art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că  prevederile  art.   15  alin.   (1)  din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor constituie o normă procedurală prin care legiuitorul delegat a înţeles să reglementeze modalitatea de constatare a săvârşirii unei contravenţii. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, pronunţându-se asupra constituţionalităţii unor prevederi cu caracter procedural din ordonanţa criticată şi prin raportare la art. 23 alin. (8) [devenit alin. (11)] din Constituţie, Curtea a statuat că potrivit teoriei şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, problema stabilirii vinovăţiei în materia contravenţiilor nu are în vedere faza extrajudiciară a sancţiunii administrative, la care se referă prevederile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, ci faza judiciară a acesteia. De aceea, este nefondată critica privind nesocotirea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, care instituie principiul respectării prezumţiei de nevinovăţie.

Pentru aceste considerente, Curtea nu poate reţine că textul de lege criticat este contrar vreuneia dintre prevederile constituţionale sau convenţionale invocate de autorul excepţiei.

Prin aceeaşi decizie, în legătură cu susţineri asemănătoare celor din prezenta cauză, referitoare la răsturnarea sarcinii probei, a cărei consecinţă o constituie, de asemenea, încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, Curtea a reţinut că „din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare".

In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei conform căreia „organul constatator - în speţă, poliţistul - este liber să constate contravenţiile, să stabilească vinovăţii şi să aplice sancţiunile potrivit unei competenţe de apreciere foarte largi, iar apoi este scutit de orice sarcină a probei acuzaţiilor şi sancţiunilor sale îndreptate împotriva contravenienţilor", ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală care statuează principiul statului de drept, democratic şi social, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. Faptul că autorul excepţiei atribuie agentului constatator un anumit comportament nu constituie o chestiune de constitu­ţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, care excede controlului instanţei de contencios constituţional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Mircea Sărăcuţ în Dosarul nr. 3.227/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu