DECIZIE   Nr. 264 din 19 decembrie 2000

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 198 din 19 aprilie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Gabriela Ghita         - procuror
    Claudia Miu            - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicata din oficiu in Dosarul nr. 1.078/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal raspunde Filimon Neculai, prin avocat Dan Laurentiu Stoicescu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul partii Filimon Neculai sustine ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata de instanta de judecata este neintemeiata, aratand ca asupra dispozitiilor legale criticate Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, in sensul ca acestea sunt constitutionale.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca stabilirea unor masuri reparatorii de care urmeaza sa beneficieze fostii proprietari tine de optiunea politica a legiuitorului, iar instantele de judecata, in realizarea actului de justitie, verifica daca in fiecare speta sunt indeplinite conditiile pentru restituirea imobilelor.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 mai 2000 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata in Dosarul nr. 1.078/2000 al acelei instante, privind judecarea apelului declarat de intervenientul Mircea Popescu si de paratul Consiliul General al Municipiului Bucuresti impotriva Sentintei civile nr. 1.680/1999, pronuntata de Tribunalul Bucuresti. Obiectul litigiului judecat de instanta de fond il constituie actiunea pentru restituirea unui imobil trecut in proprietatea statului prin nationalizare, potrivit Decretului nr. 92/1950.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta de judecata arata ca prin dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 a fost definita notiunea de "titlu valabil", de a carui existenta este legata pastrarea de catre stat a bunurilor dobandite, numai daca "intrarea in proprietatea statului a bunului a avut loc cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat", iar prin alin. (3) al art. 6 s-a prevazut "dreptul instantelor judecatoresti de a stabili valabilitatea titlului statului asupra bunurilor dobandite in intervalul de timp 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 [...]". In conceptia instantei de judecata aceste dispozitii ale art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 incalca prevederile art. 125 alin. (3) si ale art. 144 din Constitutie, care privesc stabilirea competentei instantelor judecatoresti si atributiile Curtii Constitutionale, precum si prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, care consacra principiul neretroactivitatii legii, acest din urma text fiind invocat in raport si cu art. 20 alin. (2) din Constitutie, referitor la tratatele internationale privind drepturile omului. In esenta, autorul exceptiei considera ca, potrivit textelor de lege criticate, instantele de judecata "infaptuiesc controlul constitutionalitatii legilor de nationalizare adoptate in intervalul de timp 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989", ceea ce, conform opiniei sale, contravine "articolului 144 din Constitutie, care atribuie numai Curtii Constitutionale dreptul de a controla constitutionalitatea legilor". Se arata, in continuare, ca sub regimul constitutiilor adoptate "in intervalul de timp 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu erau instituite organisme care sa efectueze controlul constitutionalitatii legilor, o astfel de competenta neavand-o nici instantele judecatoresti". De asemenea, se mai arata ca in legile de nationalizare nu era prevazuta nici posibilitatea atacarii lor in instanta. In consecinta, apreciaza autorul exceptiei, "o lege care ar investi in prezent instanta cu competenta de a controla constitutionalitatea legilor adoptate inainte de intrarea in vigoare a actualei Constitutii ar retroactiva, fapt care aduce atingere principiului neretroactivitatii legilor nepenale, inscris in art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei". Continuandu-se acest rationament, se apreciaza de catre autorul exceptiei ca "o lege actuala care atribuie instantei judecatoresti dreptul de a controla conformitatea legilor de nationalizare adoptate in trecut cu dispozitiile constitutionale de la acea data, drept pe care instantele nu-l aveau la vremea respectiva, retroactiveaza". Pe de alta parte, instanta considera ca "o lege care stabileste in competenta instantelor judecatoresti dreptul acestora de a examina situatii juridice nascute si incheiate inainte de adoptarea ei contravine dispozitiilor art. 125 alin. (3), raportate la art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei [...]". Instanta mai considera, de asemenea, ca "prin prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 s-a dat efect retroactiv dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Constitutie", incalcandu-se astfel dispozitiile constitutionale ale art. 20 alin. (2), raportat la art. 15 alin. (2), intrucat, conform textului de lege criticat pentru neconstitutionalitate, in procesul de examinare a titlului de dobandire a bunului de catre stat, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanta trebuie sa verifice conformitatea legii respective cu constitutiile din acea perioada si, in acelasi timp, si cu tratatele internationale la care Romania era parte, desi constitutiile in vigoare in intervalul respectiv nu contineau nici un fel de referire in aceasta privinta.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si opteaza pentru respingerea acesteia. In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca "in mod direct, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 prevede doar obligatia instantei de a verifica valabilitatea nasterii sau transferului dreptului de proprietate al statului asupra bunurilor nationalizate, expropriate, confiscate etc., in raport cu legea, Constitutia si tratatele". De asemenea, se arata ca "In mod indirect insa, dat fiind principiul suprematiei Constitutiei, instantele au a verifica si daca legile contraveneau constitutiilor anterioare, pentru a stabili daca reglementarile ordinare puteau produce ori nu efecte". Se considera de catre Guvern ca, desi solutia este discutabila, intrucat in practica instantelor unele dintre acestea pot stabili, de exemplu, ca Decretul nr. 92/1950 contravine Constitutiei din 1948, iar altele, dimpotriva, pot sa-i constate constitutionalitatea, nu se poate totusi aprecia ca "atribuirea unei asemenea competente instantelor judecatoresti constituie o incalcare a art. 15 alin. (2) din Constitutie. Dimpotriva, o asemenea competenta este o expresie a principiului tempus regit actum - verificarea unui raport juridic in raport cu legislatia in vigoare la momentul nasterii, modificarii sau stingerii sale". De asemenea, se apreciaza in punctul de vedere al Guvernului, "nici atribuirea unei noi competente instantelor judecatoresti nu poate constitui o incalcare a neretroactivitatii legii, chiar daca vizeaza verificarea unor situatii juridice care si-au produs efectele sub imperiul unei legi care nu mai este in vigoare, deoarece chiar legea actuala leaga anumite efecte juridice - dreptul de retrocedare, de despagubire - de acele situatii juridice trecute". In sfarsit, se mai arata ca asupra constitutionalitatii art. 6 din Legea nr. 213/1998 Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 136/1998.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, care au urmatorul cuprins: "(1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat. [...]
    (3) Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului."
    Textul de lege criticat este considerat neconstitutional de autorul exceptiei, in raport cu dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2), ale art. 20 alin. (2) si ale art. 125 alin. (3), care au urmatorul cuprins:
    Art. 15 alin. (2)
    "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    Art. 20 alin. (2)
    "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 125 alin. (3)
    "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    De asemenea, textul de lege criticat este considerat neconstitutional si pentru ca ar incalca prevederile art. 144 din Constitutie, referitor la atributiile Curtii Constitutionale, prevederi care, astfel cum motiveaza instanta judecatoreasca prin incheiere, "atribuie numai Curtii Constitutionale dreptul de a controla constitutionalitatea legilor".
    Curtea, examinand dispozitiile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, constata ca acestea nu incalca nici unul dintre textele Constitutiei invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    In realitate, prin dispozitiile alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998 se stabileste ca fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, pe langa alte bunuri, si acelea care au fost dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, in temeiul unui titlu valabil. Curtea observa ca reprezinta o optiune a legiuitorului modul in care sunt determinate conditiile de indeplinirea carora depinde apartenenta bunurilor la domeniul public sau privat al statului, precum si modul in care sunt stabilite criteriile de apreciere a valabilitatii titlurilor prin care bunurile au fost dobandite, pe baza raportarii acestora la cadrul constitutional si legal in vigoare la data preluarii bunurilor de catre stat. Textul art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia are asadar caracterul unei conditionari legale a apartenentei bunurilor preluate de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 la domeniul public sau la domeniul privat al statului. Este constitutional ca Parlamentul sa fi optat pentru solutia cuprinsa in textul criticat pentru neconstitutionalitate si sa considere, in mod indirect, ca bunurile care nu au intrat "in temeiul unui titlu valabil" in proprietatea statului sa nu fie incluse in domeniul public sau privat al statului si astfel sa poata fi revendicate de catre cei de la care au fost preluate in mod abuziv, asa cum prevede alin. (2) al art. 6.
    Curtea retine, in consecinta, ca prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 nu contravin dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, care consacra principiul neretroactivitatii legilor. Prevederile Legii nr. 213/1998 se aplica de catre instante dupa intrarea in vigoare a acesteia si nu produc efecte pentru perioada anterioara. Faptul ca in alin. (1) al art. 6 din Legea nr. 213/1998 este indicata, pentru aprecierea valabilitatii titlului pe baza caruia bunurile au fost dobandite de stat in trecut, "respectarea tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat [...]", nu are semnificatia retroactivarii dispozitiilor Legii nr. 213/1998 si ale Constitutiei in vigoare, inclusiv ale art. 20 privind tratatele internationale referitoare la drepturile omului. Dispozitiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 nu fac decat sa fixeze reperele, pe baza carora instantele de astazi, care aplica Legea nr. 213/1998, trebuie sa stabileasca valabilitatea titlului prin care bunurile au fost trecute in proprietatea statului. De altfel conditia constituirii titlului cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii bunurilor de catre stat, stabilita prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, nu inseamna altceva decat raportarea titlului respectiv la ordinea juridica existenta in momentul constituirii lui, iar nu la cerintele de astazi. Or, este notoriu faptul ca principiul suprematiei Constitutiei si cel al legalitatii erau, in mod formal, consacrate si in constitutiile din perioada regimului anterior, ceea ce presupunea obligativitatea respectarii lor de catre autoritatile statului, inclusiv in cazul preluarii unor bunuri din proprietatea particularilor. Referirea pe care o face textul la tratatele internationale la care Romania era parte nu are semnificatia aplicarii retroactive a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Constitutia adoptata in 1991, cum sustine instanta care a invocat exceptia, ci corespunde principiului pacta sunt servanda, care, formal, era recunoscut si in regimul anterior, chiar daca in fapt era nesocotit ori de cate ori acel regim considera ca este in interesul sau sa procedeze in aceasta maniera. Aceasta nu inseamna insa ca actele autoritatilor statului din acea perioada nu trebuie examinate si apreciate si prin prisma tratatelor internationale la care statul era parte si pe care deci era obligat sa le respecte, ca urmare a ratificarii acestora.
    De altfel, in legatura cu aceeasi problema a examinarii valabilitatii titlurilor prin care statul a dobandit anumite bunuri in perioada regimului trecut, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, ca masurile cuprinse in Legea pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, "nu sunt aplicabile acelor locuinte cu privire la care statul nu a dobandit legal dreptul de proprietate".
    Curtea Constitutionala retine ca nici critica privind incalcarea dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie nu este intemeiata, intrucat precizarea referitoare la competenta instantelor judecatoresti de a stabili valabilitatea titlului prin care statul a dobandit bunuri in perioada 1945 - 1989 este prevazuta la alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 213/1998, ceea ce este perfect compatibil cu textul constitutional invocat, potrivit caruia competenta instantelor judecatoresti este stabilita de lege. De altfel alin. (3) al art. 6 din Legea nr. 213/1998 se incadreaza in prevederile normelor privind competenta generala a instantelor judecatoresti in materia litigiilor privind proprietatea.
    Curtea Constitutionala constata ca este nefondata si critica potrivit careia prevederile art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 incalca dispozitiile art. 144 din Constitutie, care "atribuie numai Curtii Constitutionale dreptul de a controla constitutionalitatea legilor". In realitate, prin dispozitiile legale criticate nu se instituie un control de constitutionalitate, in sensul dispozitiilor art. 144 din Constitutie, cu privire la acte adoptate anterior Constitutiei din 1991, care si-au epuizat efectele in urma cu zeci de ani, sub alte regimuri constitutionale. Prin aceste dispozitii legale se prevad unele criterii de care instantele judecatoresti trebuie sa tina seama, conform principiului tempus regit actum, pentru stabilirea valabilitatii titlurilor prin care, sub regimul existent in perioada 1945 - 1989, unele bunuri au fost trecute in proprietatea statului. Optiunea legiuitorului de a nu recunoaste valabilitatea preluarii in proprietatea publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale a bunurilor care au intrat in proprietatea statului fara un titlu valabil nu are nici o legatura cu dispozitiile care prevad atributiile Curtii Constitutionale in regimul constitutional instituit prin adoptarea Constitutiei din 1991.
    De altfel, in cadrul controlului prealabil, conform art. 144 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, si anume prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, stabilind cu acel prilej ca prevederile acestui text de lege sunt constitutionale. Solutia pronuntata prin aceasta decizie isi mentine valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 alin. (1), (4) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (1) si (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, ridicata din oficiu in Dosarul nr. 1.078/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 decembrie 2000.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu