ORDIN Nr. 372
din 10 aprilie 2006
privind Normele de aplicare
a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr.
487/2002, cu modificarile ulterioare
ACT EMIS DE:
MINISTERUL SANATATII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 373 din 2 mai 2006
Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale de
asistenţă medicală, structuri sanitare şi salarizare nr. E.N. 9.161, având în
vedere prevederile art. 63 alin. (2) din Legea sănătăţii mintale şi a
protecţiei persoanelor cu tulburări
psihice nr. 487/2002, cu modificările ulterioare,
în temeiul prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 168/2005 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Sănătăţii,
cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul sănătăţii emite
următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Normele de aplicare a Legii
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr.
487/2002, cu modificările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Direcţiile din cadrul Ministerului Sănătăţii,
direcţiile de sănătate publică, precum şi unităţile sanitare implicate vor duce
la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Ministrul sănătăţii,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
ANEXĂ
NORME
de aplicare a Legii sănătăţii mintale şi a
protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002,cu modificările
ulterioare
CAPITOLUL I
Promovarea şi apărarea sănătăţii mintale şi
prevenirea îmbolnăvirilor psihice
Art. 1. - Instituţiile publice abilitate să ia măsuri
pentru promovarea şi apărarea sănătăţii mintale, prevenirea şi tratamentul
tulburărilor psihice sunt următoarele:
a) Ministerul Sănătăţii;
b) Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
c) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi
Familiei;
d) Ministerul Administraţiei şi Internelor;
e) Ministerul Justiţiei;
f) Agenţia Naţională Antidrog;
g) Agenţia Naţională pentru Sport;
h) Autoritatea Naţională pentru Tineret;
i) Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu
Handicap;
j) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului.
Art. 2. - (1) Ministerul Sănătăţii elaborează Planul de
măsuri pentru promovarea sănătăţii mintale şi prevenirea îmbolnăvirilor psihice
în colaborare cu instituţiile publice prevăzute la art. 1, precum şi cu
organizaţii neguvernamentale.
(2) Planul prevăzut la alin. (1) se publică pe site-ul
Ministerului Sănătăţii.
Art. 3. - Fiecare instituţie dintre cele prevăzute la
art. 1 întocmeşte şi publică pe site-ul propriu un raport anual cu privire la
activităţile întreprinse pentru promovarea sănătăţii mintale şi prevenirea
îmbolnăvirilor psihice, precum şi bugetul alocat.
CAPITOLUL II
Evaluarea sănătăţii mintale
Art. 4. - (1) Pacienţii din centrele de recuperare şi
reabilitare neuropsihică, aflate în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap, sunt evaluaţi din punct de vedere psihiatric de cel
puţin două ori pe an de către medicul specialist psihiatru, în scopul
stabilirii celei mai adecvate conduite de recuperare.
(2) Evaluarea din punct de vedere psihiatric,
prevăzută la alin. (1), se realizează prin servicii medicale ambulatorii şi se
efectuează, la solicitarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, în baza unui grafic stabilit de comun acord şi se decontează de
către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
(3) Alte unităţi decât cele prevăzute la alin. (1),
aflate în structura direcţiilor generale judeţene de asistenţă socială şi
protecţia copilului şi în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele
cu Handicap, solicită evaluarea din punct de vedere psihiatric pentru
persoanele cu tulburări psihice asistate, în vederea redistribuirii în unităţile
prevăzute la alin. (1).
(4) Serviciile medicale prevăzute la alin. (2) şi (3)
se furnizează de medici psihiatrii din unităţi sanitare cu sau fără
personalitate juridică în afara timpului de lucru de la unitatea la care este
angajat, iar cheltuielile de transport, cazare şi diurnă se suportă de
solicitant.
(5) Evaluarea din punct de vedere psihiatric se
finalizează, dacă este cazul, cu un plan terapeutic care se transmite unităţii
solicitante şi o scrisoare medicală adresată medicului de familie pe lista
căruia este înscrisă persoana evaluată.
Art. 5. - Categoriile de profesiuni care necesită
examinarea periodică a stării de sănătate mintală se aprobă prin ordin al
ministrului sănătăţii, la propunerea unităţilor interesate, cu respectarea
dispoziţiilor legale privind confidenţialitatea şi a drepturilor persoanei cu
tulburări psihice.
CAPITOLUL III
Servicii de sănătate mintală
Art. 6. - (1) In vederea
asigurării asistenţei psihiatrice comunitare, a creşterii accesibilităţii şi
calităţii serviciilor acordate, se organizează din punct de vedere funcţional
teritoriul ţării în arii geografice numite sectoare psihiatrice.
(2) Se organizează separat
sectoare psihiatrice pentru adulţi şi sectoare psihiatrice pentru copii şi
adolescenţi, astfel:
a) un sector psihiatric pentru adulţi este o arie
teritorială şi populaţională distinctă care cuprinde 100.000 - 150.000 de
locuitori;
b) un sector psihiatric pentru
copii şi adolescenţi este o arie teritorială şi populaţională distinctă care
cuprinde 200.000-400.000 de locuitori.
Art. 7. - (1) In vederea organizării şi funcţionării
sectoarelor psihiatrice prevăzute la art. 6, Ministerul Sănătăţii, prin
direcţiile de sănătate publică, înfiinţează comisii judeţene în termen de 15
zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin.
(2) Comisia judeţeană prevăzută la alin. (1) are
următoarea componenţă:
a) un reprezentant al direcţiei de sănătate publică;
b) un coordonator - medic psihiatru, desemnat de
direcţia de sănătate publică;
c) un reprezentant al administraţiei publice locale.
(3) Pentru dezvoltarea şi funcţionarea sectoarelor
psihiatrice Ministerul Sănătăţii monitorizează utilizarea resurselor financiare
şi umane prin Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate
Bucureşti, în cadrul programelor naţionale de sănătate.
(4) Comisiile judeţene prevăzute la alin. (1)
stabilesc, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor
norme, hărţile sectoarelor psihiatrice după evaluarea resurselor umane şi
materiale disponibile şi propun măsuri pentru acoperirea nevoilor de îngrijiri
de sănătate mintală, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(5) Direcţiile de sănătate publică judeţene vor
elabora în termen de 6 luni de la stabilirea hărţilor sectoarelor psihiatrice
planuri specifice de măsuri pentru realizarea progresivă a prevederilor
referitoare la serviciile de sănătate mintală cuprinse în prezentul ordin.
Art. 8. - (1) Baza sistemului
de îngrijiri o reprezintă o unitate funcţională constituită de echipa
terapeutică şi structurile în care aceasta îşi desfăşoară activitatea deservind
un sector psihiatric.
(2) Echipa prevăzută la alin. (1) este compusă din
medici specialişti în psihiatrie, psihologi, asistenţi sociali, asistenţi
medicali de psihiatrie şi alte categorii de personal necesare, în funcţie de
activităţile desfăşurate şi de specificul sectorului. Echipa terapeutică este
condusă de un psihiatru, medic primar sau medic
specialist.
(3) Medicul coordonator al echipei terapeutice
adaptează serviciile acordate în cadrul sectorului, în funcţie de
specificităţile sectorului psihiatric deservit şi de nevoile populaţiei-ţintă.
Art. 9. - (1) In cadrul fiecărui sector se organizează,
în funcţie de nevoile şi particularităţile locale, următoarele structuri:
a) centrul de sănătate mintală, care organizează
unitatea mobilă, centrul de intervenţie în criză şi staţionar de zi, după caz;
b) staţionarul de zi;
c) cabinete de psihiatrie;
d) structuri cu paturi, cu sau fără personalitate
juridică.
(2) Se pot organiza structuri transectoriale cu
paturi, cu sau fără personalitate juridică, pentru patologiile rare, rezistente
la tratament sau care nu pot fi rezolvate la nivelul sectorului, precum şi
pentru pacienţii încadraţi în art. 114 din Codul penal.
(3) Pentru îngrijiri de lungă durată pentru persoane
cu probleme severe şi persistente de sănătate mintală, se organizează în
fiecare sector compartimente sau secţii cu paturi, cu
maximum 40 de paturi.
Art. 10. - In unităţile sanitare cu paturi se
organizează compartimente de psihiatrie de legătură pentru asistenţa
psihiatrică a pacienţilor internaţi.
Art. 11. - Pacienţii care în urma evaluării de către
echipa terapeutică necesită tratament îndelungat sunt trimişi către centrele de
recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică sau locuinţele protejate, după caz.
Art. 12. - (1) In cadrul fiecărui sector psihiatric se
acordă servicii după cum urmează:
a) servicii psihiatrice ambulatorii;
b) servicii de asistenţă mobilă, pentru pacienţi
dificil de tratat sau care refuză să frecventeze structurile medicale, dar care
acceptă tratamentul ori pentru acoperirea unor nevoi psihosociale variate, care
necesită deplasarea unor membri ai echipei terapeutice;
c) servicii psihiatrice de zi: terapie ocupaţională,
psihoterapie individuală şi de grup, precum şi programe specializate de
reabilitare. Aceste servicii acordate pacienţilor internaţi în staţionarul de
zi sunt limitate în timp la maximum două luni; după această perioadă pacienţii
sunt trimişi către serviciile de reabilitare sau către asistenţa primară;
d) servicii de reabilitare - în funcţie de
oportunităţile locale, fiecare centru de sănătate mintală oferă programe
specializate de reabilitare: programe de terapie ocupaţională, programe de
reabilitare vocaţională, programe de petrecere a timpului liber, programe de
psihoeducaţie;
e) servicii spitaliceşti;
f) îngrijiri la domiciliu.
(2) Echipa terapeutică a sectorului psihiatric asigură
îndrumarea medicilor de familie din sectorul psihiatric în acordarea de
îngrijiri de sănătate mintală şi stabileşte protocoale de colaborare cu medicii
de familie pentru asigurarea continuităţii îngrijirilor.
Art. 13. - (1) Pentru fiecare sector psihiatric se prevede un anumit număr de paturi pentru patologia
acută, în funcţie de nevoile şi particularităţile sectorului, fie într-un
spital de psihiatrie, fie într-o secţie de psihiatrie dintr-un spital general.
(2) Personalul unui serviciu spitalicesc sectorial este parte integrantă a echipei terapeutice de sector.
Art. 14. - (1) Echipa terapeutică a sectorului
psihiatric pentru adulţi cuprinde:
a) 8 norme întregi pentru psihiatri;
b) 40 de norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
c) 4 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
d) 5 norme întregi pentru asistenţi sociali;
e) alt personal.
(2) Echipa terapeutică a sectorului psihiatric pentru
copii şi adolescenţi cuprinde:
a) 4 norme întregi pentru psihiatri;
b) 20 de norme întregi pentru asistente de psihiatrie;
c) 2 norme întregi pentru psihologi clinicieni;
d) 3 norme întregi pentru psihopedagogi;
e) 3 asistenţi sociali;
f) alt personal.
Art. 15. - Pentru îngrijiri de lungă durată pentru
persoane cu probleme severe şi persistente de sănătate mintală, se organizează
în fiecare sector unităţi cu maximum 40 de paturi.
Art. 16. - (1) Pentru pacienţii fără probleme severe de
sănătate mintală care necesită tratament de lungă durată, echipa terapeutică
evaluează nevoile şi stabileşte în funcţie de starea clinică a pacientului,
dacă este cazul, tipul de locuinţă protejată spre care să fie îndrumat.
(2) Categoriile serviciilor medicale acordate
persoanelor cu tulburări psihice din locuinţele protejate sunt stabilite prin
ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate.
Art. 17. - Autorităţile publice locale colaborează cu
Ministerul Sănătăţii pentru a asigura spaţii adecvate pentru centrele de
sănătate mintală.
Art. 18. - Centrele de sănătate mintală şi staţionarele
de zi pentru copii şi adolescenţi trebuie să aibă localizare intracomunitară,
amenajări şi structuri specifice funcţiilor de prevenire, depistare precoce şi
terapie complexă a tulburărilor psihice infantilo-juvenile şi ale familiei.
CAPITOLUL IV
Drepturile
persoanelor cu tulburări psihice
Art. 19. - (1) La internarea într-o unitate de
îngrijire, pacienţii trebuie imediat informaţi asupra identităţii şi statutului
profesional al personalului de îngrijire care le acordă asistenţă şi asupra
regulamentului de ordine interioară pe care trebuie să îl respecte pe durata
internării.
(2) Medicul psihiatru trebuie să îi aducă la cunoştinţă
pacientului care sunt alternativele de tratament şi îngrijire, riscurile şi
efectele adverse ale aplicării programului terapeutic
individualizat.
(3) Programul terapeutic individualizat elaborat de
echipa terapeutică, cu consimţământul pacientului, trebuie să cuprindă:
a) descrierea naturii problemelor şi a nevoilor
specifice ale pacientului;
b) descrierea celor mai puţin restrictive condiţii de
tratament necesare;
c) descrierea obiectivelor tratamentului;
d) specificarea responsabilităţilor personalului.
(4) Medicul psihiatru este responsabil de
monitorizarea implementării programului individualizat de tratament.
Art. 20. - In aplicarea art. 26
din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice
nr. 487/2002, cu modificările ulterioare, denumită în continuare lege, în cazul necesităţii restrângerii
libertăţii de mişcare a pacientului, în scopul de a împiedica producerea unei
vătămări pentru sine sau pentru o altă persoană, trebuie respectate următoarele
proceduri:
a) contenţionarea pacientului;
b) izolarea pacientului.
Art. 21. - (1) Prin contentionare, în sensul prezentelor norme, se înţelege restricţionarea libertăţii
de mişcare a unei persoane prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a
preveni mişcarea liberă a unuia dintre braţe, a ambelor braţe, a unei gambe sau
a ambelor gambe sau pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace
specifice protejate, care nu produc vătămări corporale.
(2) Contenţionarea poate fi utilizată doar atunci
când este necesară apărarea pacientului de propriile acţiuni care l-ar putea
răni pe el sau pe ceilalţi. Poate fi folosită doar dacă aplicarea celor mai
puţin restrictive tehnici a fost neadecvată sau insuficientă pentru a preveni
orice lovire ori vătămare.
(3) Contenţionarea nu poate fi folosită ca pedeapsă
sau ca mijloc de a suplini lipsa de personal ori de tratament.
(4) In aplicarea măsurii de restricţionare a
libertăţii de mişcare a pacientului trebuie depuse toate eforturile pentru
evitarea durerii.
(5) Reprezentantul legal sau personal al pacientului
trebuie informat cu privire la dispunerea unei măsuri de restricţionare a
libertăţii de mişcare a pacientului.
(6) Contenţionarea trebuie efectuată numai în baza
dispoziţiei scrise a medicului. Dispoziţia medicului trebuie să detalieze
factorii care au condus la contentionare şi să specifice natura contentionării.
In dispoziţie trebuie precizată ora la care măsura de contentionare a fost
luată. Contenţionarea nu poate dura mai mult de 4 ore.
(7) Măsura contentionării va fi menţionată în foaia
de observaţie a pacientului.
(8) Măsurile de contentionare aplicate pacienţilor,
incluzând toate dispoziţiile scrise ale medicului prin care s-au dispus acestea
se înscriu în Registrul măsurilor de contentionare şi izolare aplicate
pacienţilor.
(9) Registrul prevăzut la alin. (8) se păstrează în
condiţii de confidenţialitate.
(10) Pe tot timpul contentionării,
pacientul trebuie să fie monitorizat pentru a observa dacă nevoile sale fizice,
de confort şi siguranţă sunt îndeplinite. O evaluare a condiţiilor pacientului
trebuie realizată la cel puţin fiecare 30 de minute sau la intervale de timp
mai scurte dacă medicul o cere. Evaluarea trebuie înregistrată în foaia de observaţie
a pacientului.
Art. 22. - (1) Prin izolare se înţelege modalitatea de protejare a pacienţilor care reprezintă
un pericol pentru ei înşişi sau pentru alte persoane. Această măsură trebuie
aplicată cu maximă precauţie şi numai în cazul în care orice altă modalitate
s-a dovedit ineficientă.
(2) Măsura izolării poate fi aplicată numai dacă
instituţia psihiatrică dispune de o încăpere special prevăzută şi dotată în
acest scop. Incăperea trebuie să ofere posibilitatea unei observări continue a
pacientului, să fie iluminată şi aerisită în mod corespunzător, să aibă acces
la toaletă şi lavator şi să fie protejată în aşa fel încât să prevină rănirea
celui izolat. Nu pot fi izolate concomitent în aceeaşi încăpere mai multe
persoane.
(3) Măsura izolării trebuie să fie aplicată pentru un
timp cât mai scurt posibil. Măsura trebuie revizuită periodic, la un interval
de cel mult două ore. Pacientul şi/sau reprezentantul său legal sau personal va
fi informat cu privire la măsura izolării şi despre procedura de revizuire
periodică a măsurii.
(4) Pacientul va fi observat în timpul izolării
conform unui program prevăzut de medicul care dispune măsura izolării.
(5) Pe perioada dispunerii măsurii izolării,
pacientul va păstra îmbrăcămintea, precum şi orice articole de uz personal sau
cu semnificaţie religioasă, cu excepţia situaţiei în care păstrarea acestora ar
putea afecta siguranţa sa.
(6) Măsura izolării poate fi dispusă doar de medic,
în aceleaşi condiţii ca şi cea a contentionării.
(7) Măsura izolării trebuie menţionată în Registrul
măsurilor de contentionare şi izolare şi în foaia de observaţie a pacientului,
cu îndeplinirea aceloraşi condiţii ca şi în cazul contentionării.
(8) Măsura izolării nu trebuie folosită ca pedeapsă
sau ca o formă de ameninţare.
(9) Măsura izolării nu poate fi parte a programului
de tratament.
Art. 23. - In aplicarea prevederilor art. 29 din lege
se va folosi formularul pentru obţinerea consimţământului informat prezentat în
anexa nr. 1.
Art. 24. - (1) Toate informaţiile privind starea de
sănătate a pacientului, condiţia sa medicală, diagnosticul, prognosticul şi
tratamentul, precum şi alte informaţii de natură personală sunt confidenţiale,
chiar şi după moartea pacientului.
(2) Informaţia confidenţială poate fi divulgată numai
cu consimţământul explicit al pacientului sau când există dispoziţii judiciare
exprese în acest sens. Consimţământul este presupus atunci când divulgarea se
face către un alt membru al echipei terapeutice implicate în tratamentul
pacientului.
(3) Toate datele de identitate ale pacientului trebuie
protejate.
(4) Pacienţii au dreptul de a primi rezultatul în
scris al diagnosticului, tratamentului şi îngrijirii lor la externarea dintr-o
unitate de îngrijire.
(5) Nu este admisă intervenţia în viaţa particulară a
pacientului sau în viaţa de familie decât în cazul în care, pe lângă
consimţământul pacientului, aceasta poate fi justificată ca necesară
diagnosticului, tratamentului sau îngrijirii pacientului.
(6) Intervenţiile medicale pot fi efectuate numai atunci
când există respectul necesar pentru intimitatea persoanei şi numai în prezenţa
acelor persoane necesare intervenţiei respective, dacă pacientul nu a solicitat
altfel.
Art. 25. - (1) Toate unităţile care acordă îngrijiri de
sănătate mintală au obligaţia să înfiinţeze un registru special pentru
înregistrarea tuturor plângerilor înaintate de pacienţi sau reprezentanţii
acestora.
(2) Conducerea unităţii are obligaţia să răspundă în
scris la toate plângerile cu privire la încălcarea drepturilor pacienţilor.
(3) In registrul prevăzut la alin. (1) se consemnează
şi modalitatea de soluţionare a plângerilor.
Art. 26. - Pacienţii spitalizaţi fără consimţământul
lor nu pot fi folosiţi ca subiect de cercetare ştiinţifică.
CAPITOLUL V
Internarea nevoluntară
Art. 27. - In termen de 30 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentului ordin, ministrul sănătăţii desemnează prin ordin, la
propunerea direcţiilor de sănătate publică şi cu avizul Comisiei de
specialitate de psihiatrie, unităţile autorizate să efectueze internări
nevoluntare.
Art. 28. - (1) Medicul psihiatru care evaluează cazul
şi stabileşte dacă pacientul are, în acel moment, posibilitatea să înţeleagă
starea sa de boală va explica într-un limbaj simplu şi pe înţelesul acestuia
necesitatea internării în vederea acordării îngrijirilor de sănătate mintală,
sub supraveghere medicală.
(2) In situaţia în care pacientul refuză internarea şi
medicul consideră că sunt întrunite condiţiile internării nevoluntare, medicul
va informa pacientul, familia, reprezentantul personal sau legal, după caz,
despre dreptul său de a contesta măsura internării nevoluntare, precum şi
despre procedurile care trebuie urmate pentru contestarea acesteia.
Art. 29. - (1) Solicitarea internării nevoluntare se
formulează şi se semnează de una dintre persoanele prevăzute la art. 47 din
lege, în momentul prezentării la camera de gardă a spitalului.
(2) Dacă solicitantul nu ştie să scrie, solicitarea
de internare nevoluntară poate fi scrisă de echipa de gardă, pe baza
relatărilor solicitantului, fapt care se va menţiona, cu precizarea persoanei
care a scris solicitarea şi a datelor de identificare ale acesteia.
(3) In solicitarea prevăzută la alin. (1) trebuie
descrise manifestările ce pun în pericol viaţa, sănătatea, integritatea
corporală proprii sau ale altora.
Art. 30. - (1) Medicul de familie sau medicul
specialist psihiatru care solicită internarea nevoluntară nu poate fi implicat
în luarea deciziei de internare sau de revizuire periodică a internării
nevoluntare.
(2) Persoanele care solicită
internarea nevoluntară a unei persoane nu pot fi membri ai comisiei de revizie
constituite pentru respectiva persoană.
Art. 31. - (1) Transportul persoanei la spital fără
consimţământul acesteia se poate face doar dacă refuză
internarea voluntară şi dacă există un pericol iminent
de vătămare a sa sau a celor din jur.
(2) Personalul serviciilor care asigură transportul
persoanei la spitalul psihiatric trebuie să menţioneze lipsa consimţământului
persoanei transportate într-un raport prezentat medicului psihiatru în momentul
aducerii la spital în vederea internării.
(3) In raportul prevăzut la alin. (2) se menţionează
dacă a existat împotrivire din partea persoanei, care au fost măsurile
adoptate, precum şi medicaţia care a fost aplicată.
(4) Transportul persoanei la spital se face în
condiţii cât mai puţin restrictive, asigurându-se respectarea integrităţii sale
fizice, psihice şi a demnităţii sale.
Art. 32. - (1) Atunci când pacientul, reprezentantul
său personal ori legal solicită externarea, dar sunt întrunite condiţiile care
justifică menţinerea internării contra voinţei, medicul psihiatru care are în
îngrijire bolnavul declanşează procedura de internare nevoluntară.
(2) In situaţia prevăzută la alin. (1), dacă nu există
alt medic psihiatru care să hotărască internarea nevoluntară, medicul curant
poate lua decizia de internare nevoluntară, ca măsură de urgenţă, urmând
confirmarea acesteia prin cadrul legal stabilit.
Art. 33. - (1) In toate unităţile spitaliceşti
nominalizate de Ministerul Sănătăţii să efectueze internări nevoluntare, se
constituie un registru unic de evidenţă centralizată a acestor cazuri şi a
documentaţiei medico-juridice care stă la baza internării şi susţine legalitatea
acesteia.
(2) Internarea nevoluntară, precum şi deciziile luate
de comisiile de revizie a acestei proceduri se înregistrează în registrul
prevăzut la alin. (1).
(3) Registrul prevăzut la alin. (1) cuprinde
următoarele informaţii:
a) numele, prenumele, profesia, vârsta şi domiciliul
persoanei internate;
b) data internării;
c) numele, prenumele, profesia şi domiciliul
persoanei care a cerut internarea;
d) dacă este cazul, menţionarea deciziei justiţiei
(numărul, data, instanţa) de punere sub tutelă, curatelă sau supraveghere;
e) notificarea medicului care
a internat nevoluntar bolnavul către directorul unităţii, cu menţionarea
numelui, prenumelui şi a gradului profesional;
f) datele examinărilor de către comisia de revizie,
cu componenţa nominală şi decizia luată;
g) data încetării internării şi starea la externare.
Art. 34. - (1) Notificarea medicului care a internat
nevoluntar pacientul către directorul unităţii se va face folosindu-se
formularul prevăzut în anexa nr. 2.
(2) Notificarea medicului care a internat nevoluntar
pacientul către parchetul de pe lângă instanţa judecătorească competentă se va
face folosindu-se formularul prevăzut în anexa nr. 3.
(3) Notificarea comisiei de revizie a procedurii
către parchetul de pe lângă instanţa judecătorească competentă se va face
folosindu-se formularul prevăzut în anexa nr. 4.
Art. 35. - Anexele nr. 1 -4 fac parte integrantă din
prezentele norme.
ANEXA Nr. 1 la norme
Spitalul
..........................................
Data ...............................
Secţia .............................................
CONSIMŢĂMÂNT INFORMAT
asupra investigaţiilor şi procedurilor terapeutice
şi pentru participarea la procesul educaţional medical
Subsemnatul
.....................................................................
m-am prezentat din proprie voinţă, liber de orice constrângere şi am solicitat evaluarea stării mele de sănătate
pentru precizarea unui diagnostic şi formularea unui program terapeutic
individual.
Am cunoştinţă despre dreptul şi libertatea pe care le
am de a cere prezenţa unei alte persoane (reprezentant personal) pentru a fi
asistat în acordarea consimţământului, în vederea efectuării investigaţiilor
necesare stabilirii diagnosticului şi a aplicării metodelor terapeutice
necesare recăpătării autonomiei personale. Cunosc de asemenea că am dreptul să
refuz o procedură diagnostică sau un tratament cu care nu sunt de acord.
Mi s-au adus la cunoştinţă, prin explicaţii suficiente,
într-un limbaj clar, respectuos şi pe înţelesul meu, următoarele:
- diagnosticul şi modul de stabilire a diagnosticului;
- scopul, metodele şi durata tratamentului propus,
precum şi beneficiile aduse de acest tratament;
- eventualele neplăceri, riscuri sau efecte secundare
ale tratamentului;
- alte posibile modalităţi de
tratament;
- riscurile şi consecinţele refuzării sau
întreruperii tratamentului fără aviz medical.
Am fost informat că metodele diagnostice şi terapeutice
invazive, având un grad de risc mai mare, vor fi precizate separat şi voi
consimţi la acestea individual.
Autorizez medicii şi personalul medical al
clinicii/secţiei să efectueze toate investigaţiile şi procedurile diagnostice
necesare, în contextul legal al unei practici medicale corecte. Cu excepţia
cazurilor în care, în mod expres, îmi exprim dezacordul, toate investigaţiile
uzuale şi tratamentele, cu risc mic sau mediu, pot fi aplicate.
Materialul biologic recoltat (sânge, ţesuturi sau
organe) în scop diagnostic poate fi examinat şi în scopuri de cercetare
ştiinţifică, instrucţie, poate fi fotografiat şi publicat, fără o altă
autorizaţie expresă din partea mea, păstrându-se confidenţialitatea.
Am fost informat că procesul de asistenţă medicală este
dublat de procesul educaţional şi consimt ca, în limitele impuse de decenţă şi
bunul simţ, să particip la procesul educaţional, dar aceasta nu trebuie să
afecteze calitatea îngrijirilor medicale. Am fost informat că pot refuza acest
lucru de principiu sau în momentele pe care le aleg eu, fără a fi obligat să
dau alte explicaţii şi fără a fi afectate drepturile
mele de pacient.
Am fost informat că am dreptul să refuz fotografierea
corpului meu, cu excepţia fotografierilor de documentare medicală pe care le
autorizez, cu condiţia să fie mascate elementele esenţiale ale fizionomiei,
pentru a nu fi recunoscut.
In cazul apariţiei unor situaţii de urgenţă majoră în
timpul internării, echipa medicală este autorizată să efectueze orice teste
diagnostice sau manevre terapeutice, justificate medical şi în condiţiile unei
practici medicale corecte.
Am citit (mi s-a citit), am
înţeles cele scrise mai sus şi sunt de acord cu acestea.
..............................................
Medic curant,
(semnătura pacientului) ...............................
(semnătura şi parafa)
Reprezentant personal/legal,
....................................................
(numele, prenumele şi semnătura)
ANEXA Nr. 2 la norme
NOTIFICARE
In conformitate cu art. 52 alin. (1) din Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, cu modificările ulterioare,
vă aduc la cunoştinţă că în data de ............................ am decis, în temeiul art. 45 lit. a)/lit. b)
din acelaşi act normativ, măsura internării nevoluntare a pacientului ..................................., domiciliat
în .........................................., născut la data de .............................................., stabilindu-se
diagnosticul de……………………………………………………………..…………………………………………………………………………………………. .
Medic,
........................................
ANEXA Nr. 3 la norme
NOTIFICARE
In conformitate cu art. 53 alin. (1) din Legea
sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, cu modificările ulterioare,
vă aducem la cunoştinţă că în data de .........................................
s-a decis, în temeiul art. 45
lit. a)/lit. b) din acelaşi act normativ, măsura internării nevoluntare a
pacientului ................................,
domiciliat în .................................................................,
născut la data de ...........................,
stabilindu-se diagnosticul
de………………………………………………………………......................……………………………………………………………………………
Măsura a fost comunicată directorului unităţii conform
art. 52 din legea menţionată.
Medic,
..........................................
ANEXA Nr. 4 la norme
NOTIFICARE
In conformitate cu art. 53
alin. (1) din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări
psihice nr. 487/2002, cu
modificările ulterioare, vă aducem la cunoştinţă că în data de
....................................... s-a decis, în
temeiul art. 45 lit. a)/lit. b) din acelaşi act
normativ, măsura internării nevoluntare a pacientului ...............................,
domiciliat în
............................................................................................,
născut la data de .................................,
stabilindu-se diagnosticul de………………………………………..
................................................................................................................................................
.
Măsura a fost confirmată de comisia de revizie,
constituită potrivit art. 52 din legea menţionată, la data de
.................................................... .
Vă transmitem spre consultare dosarul medical al
pacientului.
Anexăm prezentei comunicări dosarul medical al
pacientului.