DECIZIE   Nr. 273 din 22 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 400 alin. 1 si ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 301 din 7 mai 2007

Ioan Vida                                 - preşedinte

Nicolae Cochinescu                - judecător

Aspazia Cojocaru                    - judecător

Gabor Kozsokar                      - judecător

Acsinte Gaspar                       - judecător

Ion Predescu                           - judecător

Şerban Viorel Stănoiu            - judecător

Ion Tiucă                                 - procuror

Daniela Ramona Mariţiu        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. 1 şi ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iuliu Eduard Predescu în Dosarul nr. 19.966/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 4 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 19.966/299/2006, Tribunalul Bucureşti -Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. 1 şi ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iuliu Eduard Predescu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, deoarece toate procedurile legate de executarea silită, inclusiv contestaţia la executare, sunt judecate de aceeaşi instanţă, fiind vorba astfel despre o „repetare" a judecăţii, şi nu de un veritabil control din partea unei instanţe ierarhic superioare.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 400 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni, ci asigură un regim juridic egal pentru exercitarea în faţa instanţelor judecătoreşti a drepturilor şi obligaţiilor ce revin celor care, potrivit legii, sunt îndreptăţiţi să introducă contestaţie la executare.

De asemenea, se consideră că prevederile art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, nu sunt de natură a limita în niciun fel accesul liber la justiţie şi nici dreptul părţilor la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, au ca scop asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pentru părţi, precum şi a accesului liber la justiţie.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 400 alin. 1 şi ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Dispoziţiile alin. 1 al art. 402 au fost modificate prin art. I pct. 19 din Legea nr. 459/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

-   Art. 400 alin. 1: „Contestaţia se introduce la instanţa de executare. ";

-  Art. 402 alin. 1: „Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare sa-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 124 alin. (2) care prevăd că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află acestea. Pe de altă parte, instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Aşa fiind, se constată că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei, potrivit căreia „toate procedurile legate de executarea silită, inclusiv contestaţia la executare, sunt judecate de aceeaşi instanţă".

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se reţine că acestea prevăd judecarea contestaţiei la executare cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Curtea constată că acestea sunt norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Soluţia legislativă adoptată de legiuitor, potrivit căreia şi în cazul contestaţiei la executare se aplică procedura pentru judecata în primă instanţă, nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate, părţile beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procesuale pentru realizarea accesului liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare.

De asemenea, ca o garanţie a dreptului la apărare, legiuitorul a prevăzut că instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare sa-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se va face de urgenţă şi cu precădere, instanţa trebuind să adopte toate măsurile pentru a asigura garanţiile procesuale fundamentale.

De altfel, Curtea constată că prin Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 402 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. 1 şi ale art. 402 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Iuliu Eduard Predescu în Dosarul nr. 19.966/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu