DECIZIE Nr.
282 din 18 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 294 din 5 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie
ridicată de Adrian Teodor Iluţă în Dosarul nr. 5.294/CA/111/2008
al Tribunalului Bihor - Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat este
în deplină concordanţă cu dispoziţiile din Legea
fundamentală invocate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 11 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.294/CA/111/2008, Tribunalul Bihor- Secţia
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Teodor
Iluţă într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii emise de
Consiliul Local al Municipiului Oradea.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de
lege criticate sunt discriminatorii şi aduc atingere dreptului la un
proces echitabil, întrucât instituie o procedură specială,
derogatorie de la cea comună în materia raporturilor individuale şi
colective de muncă. Arată că în art. 285 şi art. 287-291
din Codul muncii se instituie garanţii procesuale în favoarea angajatului
în cadrul litigiilor referitoare la soluţionarea conflictelor de
muncă, garanţii care nu se regăsesc în Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 şi deci nici în prevederile de lege ce
formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Autorul
acesteia conchide că, pentru aceeaşi categorie de raporturi juridice
- cele referitoare la raporturile de muncă şi serviciu, sunt
aplicabile principii şi instituţii procesuale diferite, care
garantează în mod diferit asigurarea aceluiaşi drept
constituţional, cel consacrat de art. 41 din Constituţie. Astfel „se
creează premisele instituţionale şi concrete ale
discriminării negative a unei categorii sociale, cea a funcţionarilor
publici".
Tribunalul Bihor - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstitutionalitate.
Guvernul consideră
că dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 nu
contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice. Precizează că în
legea menţionată se regăseşte voinţa legiuitorului cu
privire la toate aspectele ce ţin de statutul funcţionarilor publici,
instituind reguli diferite în considerarea unor situaţii diferite.
Aminteşte că art. 117 din Legea nr. 188/1999 stabileşte că
prevederile acesteia se completează cu cele ale legislaţiei muncii.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens,
arată că principiul egalităţii nu înseamnă aplicarea
aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt
diferite. Precizează că textul de lege supus controlului de
constituţionalitate nu îngrădeşte dreptul părţilor
interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a
se prevala de garanţiile specifice unui proces echitabil, judecat într-un
termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat, până la data
întocmirii raportului, punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următoarea redactare:
- Art. 106 alin. (1): „(1) In cazul în care raportul
de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le
consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de
contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat
sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi
termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea
sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei
despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate,
şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul
public."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, sunt încălcate prevederile din
Constituţie cuprinse la art. 16 alin. (1) privind egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi la art. 21 alin. (2), (3)
şi (4) referitoare la interdicţia îngrădirii prin lege a
accesului liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la
caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale
administrative.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că textul de lege criticat nu contravine
dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorul acesteia,
ci, dimpotrivă, reprezintă, prin sine însuşi, o garanţie
instituită de legiuitor în vederea respectării drepturilor pe care
funcţionarul public le poate exercita în ipoteza încetării
raporturilor sale de serviciu. Astfel, prevederile art. 106 alin. (1) au ca
scop asigurarea condiţiilor necesare pentru contestarea actului
administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de
serviciu, atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei
acestuia. Aşadar, prin textul de lege criticat, funcţionarul public
este protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act
administrativ.
Curtea constată că nu se poate reţine
existenţa unei discriminări între categoria funcţionarilor
publici şi celelalte categorii de salariaţi. Legislaţia
specifică funcţiei publice cuprinde reglementări diferite
faţă de dreptul comun, care este legislaţia muncii, dar, prin
edictarea unei astfel de reglementări dedicate funcţionarilor
publici, legiuitorul a înţeles să confere acestora un statut special,
care nu contravine egalităţii în drepturi, consacrată de Legea
fundamentală. Inţelesul acestui principiu este că egalitatea nu
presupune şi uniformitate. De aceea, instituirea unui tratament juridic
diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o
discriminare, atât timp cât această diferenţă de tratament este
însoţită de garanţii suficiente exercitării tuturor
drepturilor corespunzătoare. Prin urmare, legiuitorul poate să
instituie, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură şi modalităţi specifice de exercitare a
drepturilor procedurale.
Curtea constată că nu este întemeiată
nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor constituţionale care
garantează accesul liber la justiţie. Acesta implică
posibilitatea juridică a persoanei de a avea acces la structurile
justiţiei şi la mijloacele procedurale de înfăptuire a acesteia,
precum şi imposibilitatea excluderii vreunei categorii sau grup social de
la exerciţiul drepturilor procesuale pe care legea Ie-a instituit. Or,
textul de lege criticat întruneşte aceste exigenţe rezultate din
conţinutul dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Adrian Teodor
Iluţă în Dosarul nr. 5.294/CA/111/2008 al Tribunalului Bihor -
Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din
data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu