DECIZIE Nr.
287 din 18 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 254 din 20 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2)
pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie
ridicată de Zhou Guanglin în Dosarul nr. 6.139/302/RF/2007 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi
care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.
6.183D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
6.720D/2009 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Ye Liyong în Dosarul nr. 9.996/4/2008 al Judecătoriei
Sectorului 4 Bucureşti.
Şi în acest dosar, la apelul nominal se
constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii
că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis, în ambele dosare,
note scrise prin care arată că, în opinia sa, excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, în
consecinţă, solicită respingerea acesteia.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 6.720D/2009 la Dosarul nr.
6.183D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de
lege criticat îndeplineşte criteriul de calitate stabilit pe cale
jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului,
întrucât oferă suficiente repere pentru ca destinatarul normei să
înţeleagă conţinutul acesteia şi să îşi adapteze
conduita în funcţie de prescripţiile acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 22 iunie 2009 şi 12 iunie
2009, pronunţate în dosarele nr. 6.139/302/RF/2007 şi, respectiv, nr.
9.996/4/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 4
Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2)
pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţiile au
fost ridicate de Zhou Guanglin şi Ye Liyong în cauze având ca obiect
soluţionarea plângerilor formulate împotriva deciziilor Oficiului Român
pentru Imigrări de refuz al acordării regimului tolerării
şederii acestora pe teritoriul României.
In motivările excepţiilor de
neconstituţionalitate, având un conţinut
similar, autorii susţin, în esenţă, că textele de lege
criticate sunt lipsite de precizie şi claritate în ceea ce priveşte
riscul de supunere la tratamente sau pedepse inumane ori degradante ca motiv de
acordare a protecţiei subsidiare. Se arată că noţiunile
folosite în cuprinsul prevederilor de lege supuse controlului de
constituţionalitate sunt vagi şi imprecise şi permit
interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul
pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a
contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria
Sectorului 4 Bucureşti opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul, în punctul
său de vedere transmis în Dosarul nr. 6.720D/2009, consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând
că în bogata jurisprudenţa a instanţei de contencios
constituţional referitoare la textele de lege criticate în prezenta
cauză s-a statuat că acestea sunt conforme cu dispoziţiile
constituţionale şi convenţionale invocate în motivarea
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul
conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 -„Protecţia
subsidiară:
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte
condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în
cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care
îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc
serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei
ţări.
(2) Prin risc serios, în
sensul alin. (1), se înţelege: [... ]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante [...];"
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie
şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la
interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori
degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că a mai exercitat controlul de
constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin.
(2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, prin prisma aceloraşi critici de
neconstituţionalitate ca şi cele formulate în motivarea prezentei
excepţii şi prin raportare la aceleaşi texte
constituţionale şi convenţionale. Prin mai multe decizii, Curtea
Constituţională a constatat că nu poate reţine
încălcarea prevederilor din Legea fundamentală şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea torturii, a
pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante, observând că
determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în
parte şi a existenţei riscurilor la care ar putea fi expusă o
persoană în cazul returnării sale în ţara de origine reprezintă
atribute ale organelor competente în această materie sau ale
instanţei de judecată. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr.
363 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 277 din 28 martie 2009, Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau
Decizia nr. 345 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 775 din 25 august 2005. Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei
jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea soluţiile şi
considerentele ce au stat la baza acestora.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Zhou Guanglin în
Dosarul nr. 6.139/302/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ye Liyong în Dosarul
nr. 9.996/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 18 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu