DECIZIE Nr. 292 din 1 iulie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin.
(5) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 privind
stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor
societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital
majoritar de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
569/2003, cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 787 din 26 august 2004
Ion Predescu - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 8/2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 569/2003, si
ale art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003, exceptie
ridicata de Liliana-Adela Vaidner, Maria Coliba, Veronica Ghibirdic, Dumitru
Ghibirdic, Liliana-Georgeta Tanase, Petru Marcel Mogosan, Lucia-Angela Iovan,
Nicolae-Remus Bodrean, Lenuta Stoica, Mariana Dalog, Gheorghe Dubar, Eugenia
Gheorghitanu, Ileana Hodirnau, Aurelia Pasca, Stelian Racheru, Remus Gherman,
Rozalia Nagy, Ioan Andrica, Elena Cainant, Sidonia Craciun, Mariana Chereches,
Mariana-Elena Negru, Rodica Boaches, Corina-Agafia Nemes, Alexandrina-Mariana
Anca, Ioan-Petru Certejan, Ioana Maier, Paul Vultur, Ana Vultur in Dosarul nr.
5.275/2003 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 22 iunie 2004, fiind
consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, in conformitate cu dispozitiile art. 36^9 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a amanat pronuntarea
la 1 iulie 2004.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 februarie 2004, Tribunalul Hunedoara - Sectia civila
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 569/2003, exceptie ridicata de
Liliana-Adela Vaidner, Maria Coliba, Veronica Ghibirdic, Dumitru Ghibirdic,
Liliana-Georgeta Tanase, Petru Marcel Mogosan, Lucia-Angela Iovan,
Nicolae-Remus Bodrean, Lenuta Stoica, Mariana Dalog, Gheorghe Dubar, Eugenia
Gheorghitanu, Ileana Hodirnau, Aurelia Pasca, Stelian Racheru, Remus Gherman,
Rozalia Nagy, Ioan Andrica, Elena Cainant, Sidonia Craciun, Mariana Chereches,
Mariana-Elena Negru, Rodica Boaches, Corina-Agafia Nemes, Alexandrina-Mariana
Anca, Ioan-Petru Certejan, Ioana Maier, Paul Vultur, Ana Vultur in Dosarul nr.
5.275/2003 al acelei instante, avand ca obiect solutionarea unui conflict de
munca.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin,
in esenta, ca dispozitiile art. 2 alin. (5) "partea a II-a" din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de
restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale, companii
nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, astfel cum a
fost modificata si completata prin Legea nr. 569/2003 de aprobare a acesteia,
prin care "se reitereaza art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
22/11.04.2003", contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin.
(2) si celor ale art. 38 alin. (5), devenit, dupa revizuirea si republicarea
Constitutiei, art. 41 alin. (5), in sensul ca se incalca principiul
neretroactivitatii legii, respectiv principiul garantarii caracterului
obligatoriu al conventiilor colective.
Tribunalul Hunedoara - Sectia civila, formulandu-si opinia asupra exceptiei
de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata,
"dispozitiile invocate neaducand atingere drepturilor constitutionale cu
privire la negocieri colective in materie de munca si nici caracterului
obligatoriu al conventiilor colective". In ceea ce priveste pretinsa
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (5) teza a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, "care reitereaza art. II din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003", instanta apreciaza ca
dispozitiile respective sunt explicabile "prin existenta unor situatii
diferite in care se aflau societatile supuse privatizarii prin perfectarea pana
la data aparitiei Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/2003 a unor
contracte generatoare de obligatii". In concluzie, instanta apreciaza ca
nefondate criticile privind incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) si ale
art. 41 alin. (5) din Constitutie, republicata.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si
functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile si completarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate privind prevederile
art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003 este inadmisibila,
iar in ceea ce priveste dispozitiile art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, in redactarea data prin legea de aprobare a
acesteia, critica de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Se arata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003 a fost respinsa
prin Legea nr. 565/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 932 din 23 decembrie 2003, si, in consecinta, exceptia de
neconstitutionalitate a art. II din aceasta ordonanta de urgenta, in
conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, este
inadmisibila.
Se invedereaza, de asemenea, faptul ca dispozitiile sus-amintite au fost
reluate in textul art. 2 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
8/2003, ca urmare a aprobarii acesteia cu modificari si completari prin Legea
nr. 569/2003. Guvernul considera ca "aceste prevederi reiau intr-o
formulare noua, adecvata contextului redactional, corespunzator normelor de
tehnica legislativa, dispozitiile cuprinse in art. II din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 22/2003". Guvernul, facand referire la jurisprudenta Curtii
Constitutionale, arata ca "exceptarea societatilor pentru care Autoritatea
pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului semnase deja
contractul pentru vanzarea actiunilor statului, in perioada indicata in text,
are la baza un criteriu rational si obiectiv".
Guvernul considera ca prevederile art. 2 alin. (5) teza a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, cu modificarile si completarile
aduse prin Legea nr. 569/2003, nu au caracter retroactiv si nu incalca nici
dispozitiile art. 41 alin. (5) din Constitutie, republicata.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate privind
dispozitiile art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 8/2003, aprobata cu modificari prin Legea nr. 569/2003, este neintemeiata,
iar in ceea ce priveste dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 8/2003, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila.
Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 2 alin. (5) teza a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 nu incalca prevederile
constitutionale ale art. 15 alin. (2), intrucat "textul de lege criticat
reglementeaza o exceptie de la obligatia acordarii platilor compensatorii
pentru acele societati ale caror actiuni au facut obiectul unor contracte de
vanzare-cumparare incheiate ulterior intrarii in vigoare Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 8/2003". De asemenea, se mai arata ca dispozitia in cauza
nu incalca prevederile art. 41 alin. (5) din Constitutie, republicata,
invocandu-se jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, care a statuat
ca "incheierea conventiilor colective nu se poate face decat cu
respectarea legii", aceste conventii fiind "izvor de drept, dar forta
lor juridica nu poate fi superioara legii, deoarece s-ar incalca un principiu
fundamental al statului de drept, si anume primordialitatea legii in
reglementarea relatiilor sociale".
Avocatul Poporului invedereaza ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
22/2003 a fost respinsa prin Legea nr. 565/2003, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003, anterior sesizarii
Curtii, ceea ce, conform dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, duce
la inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate in ceea ce priveste dispozitiile
art. II din ordonanta de urgenta in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, republicata, cu
modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 232/2004, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, cu modificarile si completarile aduse prin Legea nr. 232/2004, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de
autorii exceptiei, il constituie dispozitiile art. 2 alin. (5) teza a doua din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de
restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale, companii
nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, text
introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 569/2003 pentru aprobarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 932 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile
ulterioare.
Dispozitiile art. 2 alin. (5) teza a doua din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 8/2003, criticate pentru neconstitutionalitate in cauza de fata,
introduse prin art. I pct. 2 din Legea nr. 569/2003, au urmatorul cuprins:
"Prevederile prezentului alineat nu se aplica societatilor comerciale
cu capital majoritar de stat ale caror actiuni au facut obiectul contractelor
de vanzare-cumparare semnate de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea
Participatiilor Statului intre data intrarii in vigoare a prezentei ordonante
de urgenta si data publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/2003
pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2003
privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a
unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital
majoritar de stat."
Prevederile la care face referire textul criticat, cuprinse in acelasi
alineat, teza intai, au urmatorul cuprins:
"In situatia in care societatile care efectueaza concedieri colective
potrivit art. 1 nu pot achita platile compensatorii prevazute prin contractele
colective de munca, pana la sfarsitul anului 2003, acestea pot fi acordate
lunar, dupa caz, si ulterior acestei date, aceste plati avand acelasi regim de
impozitare ca si indemnizatia de somaj."
Curtea retine ca, anterior sesizarii Curtii Constitutionale de catre
instanta, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003 pentru modificarea si
completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, la care face
referire textul de lege criticat, fusese respinsa prin Legea nr. 565/2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 932 din 23 decembrie
2003.
Dispozitiile art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003
aveau urmatorul cuprins: "Prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 8/2003 nu se aplica societatilor comerciale cu capital
majoritar de stat ale caror actiuni au facut obiectul contractelor de
vanzare-cumparare semnate de Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea
Participatiilor Statului intre data intrarii in vigoare a actului normativ
sus-mentionat si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de
urgenta."
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt cele ale art.
15 alin. (2) si ale art. 41 alin. (5), acestea avand urmatorul cuprins:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
- Art. 41 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective in materie de
munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate."
In esenta, critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca
prevederea legala criticata, prin care se excepteaza de la obligatia achitarii
platilor compensatorii societatile comerciale cu capital majoritar de stat ale
caror actiuni au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare semnate de
Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului intre
data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 si
data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/2003,
incalca principiul constitutional al neretroactivitatii legii, precum si
prevederile art. 41 alin. (5) din Constitutie privind garantarea caracterului
obligatoriu al conventiilor colective.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca textul criticat
prevede exceptarea de la beneficiul prevederilor art. 2 alin. (5) teza intai
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, astfel cum a fost modificata
si completata prin legea sa de aprobare, a societatilor cu capital majoritar de
stat ale caror actiuni au facut obiectul unor contracte de vanzare-cumparare
incheiate intre data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 8/2003 si data publicarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/2003.
In cauza deci nu este vorba de exceptarea de la beneficiul unor dispozitii
acordate anterior de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, in forma sa
initiala, ci de la beneficiul unor dispozitii noi, introduse prin Legea nr.
569/2003. Prin urmare, nu se poate sustine incalcarea textului constitutional
al art. 15 alin. (2) din moment ce textul criticat de autorii exceptiei de
neconstitutionalitate nu se refera la exceptarea de la beneficiul unor drepturi
acordate in baza unui alt act normativ anterior, ci face referire la
dispozitiile legale prin care acestea sunt acordate, cuprinse in acelasi act
normativ.
De altfel, si referirile facute in motivarea exceptiei, la art. II din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003 si la art. 2 alin. (4) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, se bazau pe crearea aceleiasi
confuzii. Potrivit motivarii exceptiei, se considera ca textul art. II din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003 era retroactiv, intrucat prevedea
exceptarea societatilor comerciale cu capital majoritar de stat ale caror
actiuni au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare semnate de
Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului intre
data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 si
data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/2003, fara
sa se arate insa ca textul la care se referea exceptarea [alin. (4) al art. 2]
nu era textul initial al art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
8/2003, care in forma initiala nu avea decat trei alineate, ci un text care,
introdus prin aceeasi Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/2003, care
prevedea si exceptarea respectiva.
Referitor la critica formulata cu privire la incalcarea art. 41 alin. (5)
din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata. Dispozitiile
legale criticate prin exceptia de neconstitutionalitate - teza a doua a alin.
(5) al art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, astfel cum a
fost modificata si completata prin Legea nr. 569/2003, nu au nici o referire
directa la conventiile colective in materie de munca. Aceste prevederi, ca si
cele cuprinse in teza intai a alin. (5) a articolului respectiv, nu au
incidenta in cauza. Contractul colectiv de munca cu privire la care s-a creat
conflictul pe care il solutioneaza instanta a fost incheiat la 10 martie 2003,
deci sub regimul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, in forma sa
initiala, in care art. 2 avea numai trei alineate, care reglementau in mod
diferit problema drepturilor de care beneficiau persoanele disponibilizate ca
urmare a restructurarii sau reorganizarii societatilor vizate (cu capital
majoritar de stat). Nu se putea pretinde deci ca prin contractul respectiv sa
se anticipeze drepturi care au fost prevazute ulterior (prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 22/2003, publicata la data de 11 aprilie 2003, iar
apoi, dupa respingerea acesteia de Legea nr. 565/2003, prin Legea nr. 569/2003,
de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 8/2003, publicata la data
de 23 decembrie 2003).
Curtea retine ca problema verificarii situatiilor de fapt, a conditiilor in
care a fost incheiat noul contract colectiv de munca, din 10 martie 2003, la
care se refera autorii exceptiei de neconstitutionalitate, in cuprinsul
memoriului depus la instanta, prin care au invocat exceptia, a conformitatii
acestui contract cu legile in vigoare la data incheierii sale, nu este de
resortul instantei de contencios constitutional, ci al instantei investite cu
solutionarea conflictului de munca. Pe de alta parte, este de principiu ca
incheierea conventiilor colective nu se poate face decat cu respectarea legii.
Aceste conventii sunt izvor de drept, dar forta lor juridica nu poate fi
superioara legii. In consecinta, conventiile colective sunt garantate in masura
in care nu incalca prevederile legale in materie. In acest sens, Curtea s-a
pronuntat prin Decizia nr. 65/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) si al art. 23
din Legea nr. 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (5)
teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea
procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati
nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de
stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 569/2003, exceptie
ridicata de Liliana-Adela Vaidner, Maria Coliba, Veronica Ghibirdic, Dumitru
Ghibirdic, Liliana-Georgeta Tanase, Petru Marcel Mogosan, Lucia-Angela Iovan,
Nicolae-Remus Bodrean, Lenuta Stoica, Mariana Dalog, Gheorghe Dubar, Eugenia
Gheorghitanu, Ileana Hodirnau, Aurelia Pasca, Stelian Racheru, Remus Gherman,
Rozalia Nagy, Ioan Andrica, Elena Cainant, Sidonia Craciun, Mariana Chereches,
Mariana-Elena Negru, Rodica Boaches, Corina-Agafia Nemes, Alexandrina-Mariana
Anca, Ioan-Petru Certejan, Ioana Maier, Paul Vultur, Ana Vultur in Dosarul nr.
5.275/2003 al Tribunalului Hunedoara - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 1 iulie 2004.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta