DECIZIE Nr. 303 din 10 iulie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 12
din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6
martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in
prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 645 din 10 septembrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in
strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile
ulterioare, exceptie ridicata de Ioan Gheorghe Bodrug in Dosarul nr. 7.848/2002
al Tribunalului Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispozitiile legale
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 7.848/2002,
Tribunalul Mures - Sectia comerciala si de contencios-administrativ a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere
de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite
in prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Bodrug Gheorghe Ioan
intr-un dosar avand ca obiect solutionarea unei actiuni civile formulate in baza
Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, in contradictoriu cu Directia
Generala de Munca si Solidaritate Sociala Mures.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu
modificarile ulterioare, infrang prevederile constitutionale ale art. 16 alin.
(1), precum si pe cele ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, deoarece nu recunosc aceleasi drepturi,
si anume recunoasterea vechimii in munca pe perioada deportarii, pentru toti
cetatenii romani, inclusiv pentru cei care au fost victime ale altor regimuri
dictatoriale, instaurate cu incepere din 6 martie 1945, in afara teritoriului
statului roman. In acest sens apreciaza ca intentia legiuitorului a fost aceea
de a extinde sfera persoanelor indreptatite la recunoasterea drepturilor
instituite prin Decretul-lege nr. 118/1990 si la persoanele care se aflau in
afara granitelor tarii, ca urmare a deportarii silite.
Instanta de judecata considera ca exceptia este nefondata. Astfel,
apreciaza ca "nu exista nici un temei pentru care Statul Roman ar trebui
sa acorde tratament egal (drepturi, facilitati, despagubiri) persoanelor care
au suferit din cauza unor masuri represive exercitate in afara teritoriului sau
de autoritatile altor state, pe teritoriul acestora, Statul Roman fiind
responsabil in fata cetatenilor numai in privinta propriilor sale fapte".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1
din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de
vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca neintemeiata critica de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu
modificarile ulterioare, acestea fiind in concordanta atat cu dispozitiile art.
16 alin. (1) din Constitutie, privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, cat
si cu principiul nediscriminarii, prevazut in art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In ceea ce priveste neconstitutionalitatea art. 12 din Decretul-lege nr.
118/1990, republicat, cu modificarile ulterioare, precizeaza ca acesta a fost
gresit invocat de autorul exceptiei, intrucat prevederile considerate de acesta
ca fiind neconstitutionale se regasesc, de fapt, in cuprinsul art. 11 din actul
normativ mai sus mentionat.
Invocand jurisprudenta Curtii cu privire la aplicarea principiului
egalitatii in drepturi, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie (Decizia
nr. 107 din 1 noiembrie 1995), Guvernul arata ca "violarea principiului
egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament
diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila,
sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si
mijloacele folosite". In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a
Drepturilor Omului care, in aplicarea principiului nediscriminarii, prevazut de
art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, a stabilit ca orice diferenta de tratament facuta de stat intre
persoane aflate in situatii similare trebuie sa isi gaseasca o justificare
obiectiva si rezonabila (de exemplu, hotararea pronuntata in cazul "Markx
impotriva Belgiei", 1979), solutie ce a fost reiterata si prin Decizia
Curtii Constitutionale nr. 148 din 8 mai 2001.
Avocatul Poporului, invocand jurisprudenta in materie a Curtii
Constitutionale, apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al
institutiei Avocatul Poporului, raportul intocmit in cauza, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere
de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite
in prizonieri, cu modificarile ulterioare, republicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, modificat prin Ordonanta
Guvernului nr. 105 din 30 august 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, ordonanta aprobata prin Legea
nr. 189 din 2 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000.
Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
- Art. 1: "Beneficiaza de prevederile prezentei ordonante persoana,
cetatean roman, care in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6
septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 a avut de suferit persecutii din motive
etnice, dupa cum urmeaza:
a) a fost deportata in ghetouri si lagare de concentrare din strainatate;
b) a fost privata de libertate in locuri de detentie sau in lagare de
concentrare;
c) a fost stramutata in alta localitate decat cea de domiciliu;
d) a facut parte din detasamentele de munca fortata;
e) a fost supravietuitoare a trenului mortii;
f) este sotul sau sotia persoanei asasinate sau executate din motive
etnice, daca ulterior nu s-a recasatorit.";
- Art. 12: "Prevederile prezentului decret-lege nu se aplica
persoanelor condamnate pentru infractiuni contra umanitatii sau celor in cazul
carora s-a dovedit ca au desfasurat o activitate fascista in cadrul unei
organizatii sau miscari de acest fel."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1),
potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor
publice, fara privilegii si fara discriminari".
De asemenea, este invocat si art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la interzicerea
discriminarii, articol care are urmatorul cuprins: "Exercitarea
drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata
fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba,
religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala,
apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta
situatie."
Asupra constitutionalitatii art. 1 alin. 2 lit. b) din Decretul-lege nr.
118/1990 Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 51 din 5 octombrie 1993,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie
1994, respingand ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a acestor
prevederi legale. Cu acel prilej Curtea a retinut ca motivul de
neconstitutionalitate invocat, si anume faptul ca aceste dispozitii legale sunt
discriminatorii in masura in care se aplica numai persoanelor inrolate in
armata romana, nu si celor inrolate in armata maghiara, nu priveste textul de
lege ca atare, ci interpretarea data acestui text. Or, aceasta interpretare
face chiar obiectul contestatiei formulate de autorul exceptiei, iar Curtea
Constitutionala nu se poate substitui instantei competente cu solutionarea
acesteia.
Autorul exceptiei invocate in aceasta cauza considera, de asemenea, ca
dispozitiile art. 1 si 12 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, ulterior
modificat, contravin principiului nediscriminarii, asa cum este reglementat in
art. 16 alin. (1) din Constitutie si in art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand pe fond aceasta exceptie, Curtea constata ca, in jurisprudenta sa
constanta, concretizata prin Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, si
Decizia nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000, Curtea Constitutionala a
statuat ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate. Astfel, daca la
situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situatii diferite
tratamentul juridic nu poate fi decat diferit, recunoscandu-se dreptul la
diferenta.
Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie vizeaza egalitatea in
drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora
a unor drepturi si libertati fundamentale, iar nu si identitatea de tratament
juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta
se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de
anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui. Pe cale de consecinta,
hotararea legiuitorului de a se acorda masuri reparatorii numai persoanelor
condamnate ori celor care au suferit masuri represive aplicate de dictatura
instaurata in Romania nu contravine principiului egalitatii in drepturi sau
principiului nediscriminarii, intrucat statului roman nu ii revine nici o
obligatie fata de cetatenii romani asupra carora au fost exercitate masuri
politice sau dispozitii abuzive de autoritatile altor state, in afara
teritoriului sau, in speta, de regimul dictatorial din R.S.S. Moldova. In acest
context afirmatia autorului exceptiei, potrivit careia "regimul comunist,
instituit initial in fosta U.R.S.S. si extins in tarile est-europene, printre
care si Romania (...), a fost cel care a aplicat masuri politice de natura sa
produca consecinte negative, sub aspect material si moral, printre care si
masura deportarii silite in Siberia", nu are relevanta in sustinerea
neconstitutionalitatii textelor legale criticate. Faptul ca, prin jocul unor
prevederi legale, unele persoane pot ajunge in situatii defavorabile, apreciate
subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, in acest fel, nu reprezinta o
discriminare.
In acelasi sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului,
care a statuat, in aplicarea prevederilor art. 14 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind interzicerea
discriminarii, ca reprezinta o incalcare a acestor prevederi orice diferenta de
tratament savarsita de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, fara o
justificare obiectiva si rezonabila (Cazul "Markx contra Belgiei",
1979). Astfel, limitarea impusa de dispozitiile legale criticate, respectiv
acordarea de beneficii numai anumitor categorii de persoane, expres enumerate,
are o justificare obiectiva si rezonabila, si anume aceea ca statul roman este
responsabil fata de cetatenii sai numai in ceea ce priveste dispozitiile si
faptele proprii, aplicate de autoritatile romane pe teritoriul sau.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 12 din
Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor
persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6
martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in
prizonieri, republicat, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata de Ioan
Gheorghe Bodrug in Dosarul nr. 7.848/2002 al Tribunalului Mures - Sectia
comerciala si de contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman