Decizia Nr.312 din 09.05.2018

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, obiecţie formulată de Preşedintele României.2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.638 din 5 aprilie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 496A/2018. La sesizare a fost anexată Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Preşedintele României susţine că, atât prin modul în care a fost adoptată, cât şi prin conţinutul său normativ, legea criticată încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (2), ale art. 44 alin. (1)-(3), ale art. 45 coroborat cu art. 135, ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi m) raportat la art. 76 alin. (1) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 75 alin. (3) din Constituţie.4. Cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă se arată că legea criticată a fost adoptată, în temeiul prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie, ca lege ordinară, deşi în conţinutul său normativ se regăsesc dispoziţii care se încadrează în domeniul de reglementare al legii organice. Astfel, art. I pct. 2 din legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte măsurile privind concesionarea, închirierea sau privatizarea în domeniul piscicol. De asemenea, art. I pct. 5 din lege prevede o nouă atribuţie în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, respectiv aceea de a privatiza societăţi comerciale cu profil piscicol şi amenajări piscicole pe care le are în portofoliu în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. Totodată, art. I pct. 7 din aceeaşi lege instituie posibilitatea atribuirii directe - spre concesionare investitorilor - a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole, precum şi a terenurilor aferente acestora, din domeniul public sau privat al statului. Astfel, obiectul de reglementare al dispoziţiilor sus-menţionate instituie posibilităţi de punere în valoare a bunurilor proprietate publică sau privată a statului din domeniul specific al pescuitului şi acvaculturii, sub forma concesionării, închirierii sau privatizării, după caz. Or, toate aceste reglementări vizează regimul juridic general al proprietăţii, cu privire la care art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie impune adoptarea de legi cu caracter organic, sens în care se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 89 din 28 februarie 2017.5. De asemenea, se susţine că art. I pct. 17 din legea criticată modifică regimul sancţionatoriu aplicabil unor fapte stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 ce constituie infracţiuni, ceea ce atrage incidenţa art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit căruia infracţiunile şi pedepsele se reglementează prin lege organică.6. Invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 442 din 10 iunie 2015, autorul obiecţiei de neconstituţionalitate susţine că, prin legea criticată, legiuitorul a ignorat criteriul material în funcţie de care trebuie stabilit caracterul organic sau ordinar al unei legi, ceea ce contravine jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Ţinând cont de toate aceste argumente, se arată că anumite dispoziţii din legea criticată vizează materia legii organice, însă aceasta a fost adoptată de Camera decizională, în temeiul art. 76 alin. (2) din Constituţie. Mai mult, se arată că legea criticată a fost adoptată cu un număr de 162 de voturi pentru, număr insuficient de voturi pentru ca prevederile art. 76 alin. (1) din Constituţie să poată fi respectate.7. A doua critică de neconstituţionalitate extrinsecă vizează încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Constituţie, referitor la principiul bicameralismului. În acest sens se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 624 din 26 octombrie 2016 şi se arată că din analiza dispoziţiilor legii supuse controlului de constituţionalitate rezultă faptul că Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 fără nicio modificare şi/sau completare. În schimb, Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a adoptat Legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 aducându-i nu mai puţin de 21 de amendamente, multe dintre acestea generând deosebiri majore de conţinut între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, aspect de natură să aducă atingere principiului constituţional al bicameralismului.8. Referitor la motivele de neconstituţionalitate intrinsecă se susţine că dispoziţiile art. I pct. 7 şi art. I pct. 12 din legea criticată nu respectă principiul supremaţiei legilor şi nici principiul securităţii raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, încălcând astfel art. 1 alin. (5) din Constituţie, sens în care se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 30 din 27 ianuarie 2016. Astfel, art. I pct. 7 din legea criticată prevede faptul că „terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării". Or, atribuirea directă a concesiunii afectează interesul public prin eliminarea posibilităţii de a fi depuse mai multe oferte şi de a obţine cea mai mare redevenţă în urma concurenţei dintre ofertanţi. Mai mult, instituirea unui astfel de regim de excepţie de la regimul general al concesionării bunurilor proprietate publică stabilit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică pentru o singură categorie de beneficiari nu respectă principiile stabilite de art. 13 din acest act normativ, respectiv: transparenţa, tratamentul egal, proporţionalitatea, nediscriminarea şi libera concurenţă. Art. I pct. 12 din legea supusă controlului de constituţionalitate introduce un nou alineat la art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, conform căruia personalul de pază prevăzut la alin. (7) al art. 23, respectiv personalul organizaţiilor vânătoreşti, este împuternicit să sancţioneze faptele ce constituie contravenţii şi să constate infracţiunile piscicole. Chiar dacă sancţionarea contravenţiilor poate fi realizată, potrivit art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în baza unei legi speciale, de către personalul angajat al unor entităţi juridice de drept privat, împuternicirea acestora să constate infracţiuni contravine prevederilor art. 61 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: a) organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice, instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii". De asemenea, prevederea este lipsită de claritate şi poate da naştere unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, prin împuternicirea personalului organizaţiilor vânătoreşti de a sancţiona faptele ce constituie contravenţii şi excluderea asociaţiilor şi organizaţiilor de pescuit responsabile în mod firesc de paza, controlul şi exploatarea resurselor acvatice vii şi a activităţilor din domeniul piscicol.9. A doua critică de neconstituţionalitate intrinsecă vizează dispoziţiile art. I pct. 13 din legea criticată, potrivit cărora „asociaţiile de pescari, precum şi forurile lor de reprezentare la nivel naţional, constituite pentru practicarea pescuitului în scop recreativ, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 [...], vor fi luate în evidenţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca reprezentanţi ai societăţii civile, în vederea stabilirii de programe de acţiuni şi proiecte comune pentru conservarea şi protejarea resurselor acvatice vii, programe anuale care vor fi finanţate de către asociaţiile de pescari, titulari ai dreptului de pescuit recreativ pe sectoarele de habitate piscicole naturale pentru care deţin contracte de utilizare, din veniturile rezultate din cotizaţiile membrilor asociaţiei, aceste acţiuni urmând să fie avizate şi verificate de către specialiştii din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură". Din modul de redactare a acestei norme se poate interpreta că obligaţia de finanţare ce va reveni titularilor dreptului de pescuit recreativ pe sectoarele de habitate piscicole naturale pentru care deţin contracte de utilizare îşi are izvorul direct în lege, fără acordul prealabil al acestora (altfel spus, fără modificarea contractului de utilizare), ceea ce este de natură să afecteze, pe de o parte, libertatea economică, garantată de art. 45 şi art. 135 din Constituţie, iar, pe de altă parte, dreptul de proprietate asupra resurselor financiare, garantat de art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie.10. A treia critică de neconstituţionalitate intrinsecă vizează dispoziţiile art. I pct. 20 din legea criticată, potrivit cărora „Lista lacurilor de acumulare (...) se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă", precum şi dispoziţiile art. I pct. 21, care modifică art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 şi care prevăd că „Pentru lacurile de acumulare (...) închirierea acestora se realizează de către administrator în baza unei metodologii aprobate prin ordin comun (...), în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă". Se susţine că aceste dispoziţii contravin principiului neretroactivităţii legii. În acest sens se precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2016, iar legea dedusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată de Parlament la data de 14 martie 2018. Din conţinutul normativ al art. I pct. 20 şi art. I pct. 21 rezultă că termenul de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 era deja epuizat la data adoptării legii criticate. Astfel, dispoziţiile menţionate ce dispun pentru trecut contravin principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 78, potrivit cărora legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.11. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.12. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere, prin Adresa cu nr. 2/4.121 din 26 aprilie 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.161 din 26 aprilie 2018, în sensul că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la încălcarea principiului bicameralismului, se arată că această susţinere este nefondată, sens în care se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 şi nr. 1 din 11 ianuarie 2012, potrivit cărora aplicarea acestui principiu nu poate avea ca efect „deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate [...] în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau propunerii legislative (şi, practic, conţinutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecinţă faptul că cea de-a doua Cameră, Camera decizională, nu va avea posibilitatea să modifice ori să completeze legea adoptată de Camera de reflecţie, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o respinge". Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că principiul legalităţii impune obligaţia ca normele adoptate să fie precise, clare şi previzibile. În acest context, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, conducând la caracterul de lex certa al normei (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). De asemenea se arată că, prin Decizia nr. 733 din 10 iulie 2012, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra aspectelor privitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate, în sensul că acestea „nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează în fapt probleme de aplicare a legii", neintrând în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări, pentru a asigura ordinea juridică necesară. Or, Parlamentul, în calitate de unică putere legiuitoare, a adoptat actul normativ în mod legitim şi asumat, conform Constituţiei, principiul legalităţii stând la baza oricăror acte adoptate de acest organ reprezentativ. Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 45 privind libertatea economică a titularilor drepturilor de pescuit, se arată că această normă constituţională vizează doar elementele generale de realizare a unor programe anuale de conservare şi protejare a resurselor acvatice vii, la care vor participa şi reprezentanţi ai societăţii civile şi asociaţiile de pescari. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Apelor şi Pădurilor trebuie să exercite, în numele statului, prerogativele de conservare şi de protejare a resurselor acvatice vii prin iniţierea de programe anuale în acest scop. Modificările şi completările adoptate contribuie la îmbunătăţirea reglementărilor privind accesul la resursele acvatice vii, la reducerea presiunii financiare exercitate asupra pescarilor şi la sprijinirea organizaţiilor de producători din sectorul de pescuit.13. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au transmis Curţii Constituţionale punctele lor de vedere.CURTEA,examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, în ansamblul său, lege adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 14 martie 2018. Dispoziţiile legii criticate au următorul cuprins: Articolul ISe aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85 din 23 noiembrie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2016, cu următoarele modificări şi completări: 1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduce un nou punct, cu următorul cuprins: La articolul 1 alineatul (2), după litera e) se introduce o nouă literă, litera e¹), cu următorul cuprins: „e¹) lacuri în care se practică acvacultura;". 2. La articolul I punctul 1, litera l) a alineatului (2) al articolului 1 se modifică şi va avea următorul cuprins: l)concesionarea, închirierea sau privatizarea în domeniul piscicol;. 3. La articolul I, după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 4¹, cu următorul cuprins: 4¹. La articolul 2 punctul 2, după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins: „h) amenajarea agropiscicolă - incintă îndiguită în care se desfăşoară atât activitate de piscicultură, cât şi de cultură a cerealelor şi/sau de creştere a animalelor, piscicultura fiind activitatea principală." 4. La articolul I punctul 6, punctul 18² al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins: 18². pescuit recreativ - activităţi necomerciale de pescuit pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ; 5. La articolul I punctul 8, după litera b) a alineatului (3) al articolului 4 se introduce o nouă literă, litera b¹), cu următorul cuprins: b¹) privatizează societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu profil piscicol şi amenajările piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la vânzarea acţiunilor şi activelor; 6. La articolul I punctul 8, litera c) a alineatului (3) al articolului 4 se modifică şi va avea următorul cuprins: c)administrează terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole aparţinând domeniului public al statului, inclusiv lacurile de acumulare şi lacurile care au drept folosinţă unică piscicultura, prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române", aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare; 7. La articolul I punctul 8, după litera e) a alineatului (3) al articolului 4 se introduce o nouă literă, litera e¹), cu următorul cuprins: e¹) terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării; 8. La articolul I punctul 8, litera f) a alineatului (3) al articolului 4 se modifică şi va avea următorul cuprins: f)concesionează/închiriază lacurile de acumulare şi lacurile care au folosinţă unică piscicultura, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; 9. La articolul I punctul 8, după litera o) a alineatului (3) al articolului 4 se introduc două noi litere, literele p) şi q), cu următorul cuprins: p)primeşte solicitări de ajutor de stat, verifică eligibilitatea acestora şi acordă sprijin financiar producătorilor din acvacultură şi pescuit din resursele bugetului de stat, aprobate cu această destinaţie; q)răspunde de aplicarea regulilor de ajutor de stat în domeniul pescuitului şi acvaculturii. 10. La articolul I punctul 12, alineatul (2) al articolului 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Condiţiile de practicare a pescuitului recreativ, modelele permiselor de pescuit în scop recreativ în habitatele piscicole naturale, precum şi modul de eliberare şi contravaloarea permiselor se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. 11. La articolul I punctul 12, alineatul (6) al articolului 23 se abrogă. 12. La articolul I punctul 12, după alineatul (6) al articolului 23 se introduc trei noi alineate, alineatele (7)-(9), cu următorul cuprins:
(7) Organizaţiile vânătoreşti beneficiare ale contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ exercită pe zonele de pescuit atribuite, prin personal angajat specializat, atestat şi avizat în conformitate cu prevederile legii, paza resurselor acvatice vii, controlul exploatării acestora, verificarea activităţilor de pescuit, combaterea braconajului piscicol şi preîntâmpinarea distrugerii şi degradărilor piscicole de orice fel.
(8) Personalul de pază prevăzut la alin. (7), dotat cu uniformă, insignă şi armament de pază, este împuternicit să sancţioneze faptele ce constituie contravenţii şi să constate infracţiunile piscicole prevăzute de prezenta lege.
(9) În timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, personalul de pază este asimilat personalului care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice. 13. La articolul I punctul 12, articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 25Asociaţiile de pescari, precum şi forurile lor de reprezentare la nivel naţional, constituite pentru practicarea pescuitului în scop recreativ, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi luate în evidenţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca reprezentanţi ai societăţii civile, în vederea stabilirii de programe de acţiuni şi proiecte comune pentru conservarea, protejarea şi repopularea conformă a resurselor acvatice vii, programe anuale care vor fi finanţate de către asociaţiile de pescari, titulari ai dreptului de pescuit recreativ pe sectoarele de habitate piscicole naturale pentru care deţin contracte de utilizare, din veniturile rezultate din cotizaţiile membrilor asociaţiei, aceste acţiuni urmând să fie avizate şi verificate de către specialiştii din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură. 14. La articolul I punctul 17, alineatul (6) al articolului 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(6) Instituţiile publice, regiile autonome, unităţile administrativ-teritoriale, precum şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital majoritar de stat, deţinătoare de amenajări piscicole, au obligaţia de a comunica anual, până la data de 30 noiembrie, Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură inventarul amenajărilor piscicole de orice tip care sunt utilizate sau pot fi utilizate pentru desfăşurarea activităţii de acvacultură. 15. La articolul I punctul 23, litera a) a articolului 58 se modifică şi va avea următorul cuprins: a)pescuitul recreativ al oricăror specii de peşte şi altor vieţuitoare acvatice vii efectuat în habitatele piscicole naturale, fără permis de pescuit recreativ eliberat de către beneficiarul contractului de utilizare a resursei acvatice vii sau asociaţiile cu care acesta are relaţii de reciprocitate; 16. La articolul I punctul 27, litera a) a articolului 62 se modifică şi va avea următorul cuprins: a)pescuitul comercial, reţinerea la bord, transbordarea, descărcarea şi comercializarea resurselor acvatice vii sub dimensiunea minimă legală sau dacă reprezintă mai mult de 5% din captură, în cazul speciilor marine; 17. La articolul I, după punctul 30 se introduce un nou punct, punctul 30¹, cu următorul cuprins: 30¹. La articolul 65, partea introductivă a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 65. - (1) Următoarele fapte constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 ani la 7 ani şi interzicerea dreptului de a pescui o perioadă cuprinsă între un an şi 3 ani:" 18. La articolul I, punctul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins: 33. La articolul 67, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „Art. 67. - (1) Pe lângă organele de urmărire penală sunt competente să efectueze acte de constatare pentru faptele prevăzute la art. 64 şi 65 şi personalul cu drept de inspecţie şi control din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu, ai Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», precum şi ofiţeri şi subofiţeri din cadrul Jandarmeriei Romane şi personalul angajat de beneficiarii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ prevăzut la art. 23 alin. (7), conform prevederilor art. 61 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare (...)
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 58-63 se fac de către personalul cu drept de inspecţie şi control din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, de către personalul prevăzut la alin. (1), de către ofiţerii şi agenţii din cadrul Poliţiei Române şi Poliţiei de Frontieră Române, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române, personalul angajat de beneficiarii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ prevăzut la art. 23 alin. (7), precum şi de către personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva." 19. În tot cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, sintagma «pescuit recreativ/sportiv» se înlocuieşte cu sintagma «pescuit recreativ».20. La articolul II, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins: Articolul II
(1) Lista lacurilor de acumulare şi lacurilor care au ca unică folosinţă activitatea de piscicultură şi care trec din administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române" în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Protocolul de predare-preluare a lacurilor de acumulare şi lacurilor care au ca unică folosinţă activitatea de piscicultură se va încheia între părţile interesate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1). 21. Articolul III se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul III
(1) Pentru lacurile de acumulare şi lacurile aflate în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române", în care se poate practica şi activitatea de piscicultură, închirierea acestora se realizează de către administrator în baza unei metodologii aprobate prin ordin comun al ministrului apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Nivelul minim al chiriei pentru închirierea prevăzută la alin. (1) va fi stabilit de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Administraţia Naţională „Apele Române" prin ordin comun al ministrului apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. Articolul IINormele metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată." 16. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legii criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, coroborate cu cele ale art. 135 privind economia, ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi m) privind domeniile de reglementare prin lege organică, raportate la cele ale art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor organice, precum şi celor ale art. 75 alin. (3) privind principiul bicameralismului. 17. Analizând admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate, sub aspectul obiectului, al titularului sesizării şi al termenului de sesizare, Curtea constată că sesizarea care formează obiectul Dosarului nr. 496A/2018 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie. Astfel, Curtea constată că obiectul sesizării îl constituie o lege adoptată de Parlament şi încă nepromulgată, sesizarea a fost formulată de Preşedintele României, acesta făcând parte dintre titularii dreptului de sesizare, iar sesizarea a fost formulată în interiorul termenului de 20 de zile de la primirea legii adoptate, termen prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie pentru promulgarea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70). 18. Examinând procesul legislativ de adoptare a legii criticate, Curtea observă că proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura a fost iniţiat de Guvern şi înregistrat la data de 28 noiembrie 2016 la Senat, pentru dezbatere, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Forma iniţiatorului cuprindea articolul unic, potrivit căruia „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura." După primirea avizelor favorabile de la Comisia pentru mediu şi de la Comisia pentru dezvoltare regională, administrarea activelor statului şi privatizare, a avizului negativ de la Comisia pentru afaceri europene şi a punctului de vedere al Guvernului din 27 ianuarie 2017, în şedinţa plenului Senatului din data de 13 februarie 2017, proiectul de lege s-a considerat adoptat, fără a fi dezbătut în Plen, potrivit prevederilor art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituţia României, republicată (conform căruia „Dacă în termen de cel mult 30 zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă"). Proiectul de lege a fost transmis Camerei Deputaţilor şi înregistrat la data de 20 februarie 2017 la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor sub P1-x nr. 132/2017. Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, în şedinţa din 28 februarie 2017, a avizat favorabil proiectul de lege. În şedinţa din 12 martie 2018, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic au emis un raport comun, în sensul propunerii plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu 43 de amendamente admise. La dezbateri au participat şi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerului Apelor şi Pădurilor. Proiectul de lege a fost dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 14 martie 2018 şi adoptat la aceeaşi dată, cu 162 voturi pentru, 12 voturi împotrivă şi 84 abţineri, potrivit stenogramei şedinţei Camerei Deputaţilor din 14 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 44 din 21 martie 2018. 19. Analizând evoluţia legislativă în materie, Curtea reţine că, iniţial, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, reglementa conservarea, administrarea şi exploatarea resurselor acvatice vii, activitatea de acvacultură, procesarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi acvacultură, iar Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (denumită în continuare ANPA) avea doar atribuţii privind elaborarea strategiei naţionale şi a reglementărilor referitoare la conservarea şi managementul resurselor acvatice vii existente în apele maritime şi continentale, la acvacultură, la organizarea pieţei produselor pescăreşti, la structurile de pescuit şi acvacultură, precum şi implementarea şi controlul aplicării şi respectării acestora. 20. Legea nr. 317/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009, a completat art. 1 alin. (2), care stabilea măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, cu o nouă literă, lit. l), privind „privatizarea în domeniul piscicol". Pentru corelare cu art. 1, Legea nr. 317/2009 a introdus, la art. 4, printre atribuţiile ANPA, şi atribuţiile privind privatizarea societăţilor comerciale cu profil piscicol şi a amenajărilor piscicole pe care le are în portofoliu, concesionarea terenurilor (cu excepţia celor de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării") pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi a altor terenuri aferente acestora din domeniul public al statului, încheierea contractelor în vederea exploatării şi/sau privatizării terenurilor (cu excepţia celor de pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării") pe care sunt amplasate amenajări piscicole, precum şi a altor terenuri aferente acestora din domeniul privat al statului. Având în vedere că Legea nr. 317/2009 reglementa măsuri în domeniul proprietăţii, aceasta a fost adoptată ca legea organică, în temeiul art. 75 şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. 21. Ulterior a fost emisă pe calea delegării legislative, prevăzute de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2016. Aşa cum rezultă din preambulul său, aceasta a fost adoptată pentru „conformitate cu noua politică comună în domeniul pescuitului, denumită în continuare PCP, stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1.380/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.954/2003 şi (CE) nr. 1.224/2009 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2.371/2002 şi (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului şi a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului", şi „dat fiind că aceste modificări şi completări contribuie la implementarea PCP şi [...] la clarificarea regimului juridic al terenurilor preluate de la Agenţia Domeniilor Statului, denumită în continuare ADS, aflate în domeniul public sau privat al statului". De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 a fost adoptată deoarece „regimul juridic al proprietăţii suprafeţelor de teren preluate de la ADS, aflate atât în domeniul public, cât şi în domeniul privat al statului, trebuie clarificat datorită numeroaselor situaţii de inventariere dublă a unor suprafeţe de teren operate de către unităţile administrativ-teritoriale şi Administraţia Naţională «Apele Române»", şi, „dat fiind că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin ANPA, trebuie să exercite în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole aparţinând domeniului privat al statului în condiţii similare cu ADS, pentru terenurile cu destinaţie agricolă, şi să administreze terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole aparţinând domeniului public şi privat al statului", iar „ANPA va dispune de cadrul juridic intern pentru finalizarea şi concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare". Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 modifică art. 1 alin. (2), care stabilea măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, lit. l) referindu-se la „concesionarea/închirierea în domeniul piscicol". De asemenea, se modifică şi art. 4 alin. (3), referitor la atribuţiile ANPA. Aşadar, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 - act normativ prin care, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, se poate legifera în domeniile rezervate legii organice - a modificat şi completat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, prevăzând, la art. 1 alin. (2) din aceasta, că reglementează măsuri privind concesionarea/închirierea în domeniul piscicol, fără a mai prelua soluţia legislativă referitoare la privatizarea în domeniul piscicol şi modificând în mod corespunzător şi atribuţiile ANPA, printre care nu se mai regăsea şi privatizarea societăţilor cu profil piscicol. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 introduce art. 4 alin. (5) în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, potrivit căruia structura, atribuţiile şi funcţionarea Comisiei de concesionare, precum şi procedura privind concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole şi a altor terenuri aferente acestora din domeniul public al statului sunt stabilite prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale. 22. Referitor la modificările legislative preconizate prin legea criticată, Curtea reţine că legea criticată aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, art. I conţinând 21 de puncte, care modifică şi completează actul de bază, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, iar art. II se referă la aprobarea prin hotărâre a Guvernului a normelor metodologice pentru aplicarea legii. Art. I pct. 2 din legea supusă controlului de neconstituţionalitate modifică art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, prevăzând că aceasta stabileşte măsuri privind „concesionarea, închirierea sau privatizarea în domeniul piscicol", şi reintroduce, prin art. I pct. 5, printre atribuţiile ANPA, în mod corespunzător, „privatizarea societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu profil piscicol şi amenajările piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la vânzarea acţiunilor şi activelor". De asemenea, în ceea ce priveşte concesionarea, art. I pct. 7 din legea supusă controlului de constituţionalitate prevede că terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării. 23. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la adoptarea de legi cu caracter organic, autorul obiecţiei susţine că legea criticată a fost adoptată, în temeiul prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie, ca lege ordinară, deşi în conţinutul său normativ se regăsesc dispoziţii care impun adoptarea de legi cu caracter organic. Astfel, art. I pct. 2 stabileşte măsurile privind concesionarea, închirierea sau privatizarea în domeniul piscicol, iar art. I pct. 5 din lege prevede o nouă atribuţie în sarcina ANPA, respectiv aceea de a privatiza societăţi comerciale cu profil piscicol şi amenajări piscicole pe care le are în portofoliu. Totodată, se susţine că art. I pct. 7 din legea criticată instituie posibilitatea atribuirii directe - spre concesionare investitorilor - a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole, precum şi a terenurilor aferente acestora, din domeniul public sau privat al statului. 24. Cu privire la această critică, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că domeniul legilor organice este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, fiind de strictă interpretare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994), astfel încât legiuitorul va adopta legi organice numai în acele domenii. Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a stabilit că „este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât altfel s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 30). De asemenea, Curtea Constituţională a statuat că „ori de câte ori o lege derogă de la o lege organică, ea trebuie calificată ca fiind organică, întrucât intervine tot în domeniul rezervat legii organice" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, paragraful 29, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 38). 25. Având în vedere evoluţia legislativă a actelor normative în materie, prezentată la paragrafele 19-22 ale prezentei decizii, şi analizând conţinutul normativ al legii supuse controlului de constituţionalitate, Curtea constată, în primul rând, că aceasta aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, care reglementează regimul juridic al unor terenuri pe care sunt amplasate amenajările piscicole, preluate de la ADS, aparţinând domeniului public şi privat al statului. Aşa cum rezultă din preambulul acesteia, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 reprezintă „cadrul juridic intern pentru finalizarea şi concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole pe care le are în portofoliu", legiferând aşadar în domenii rezervate legii organice, în conformitate cu art. 115 alin. (5) din Constituţie. 26. În al doilea rând, Curtea constată că legea criticată modifică dispoziţii cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, referitoare la concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi a terenurilor aferente acestora, stabilind, la art. I pct. 7, că terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării. Cu privire la concesionare, Curtea reţine că, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică". Dreptul de concesiune, ca drept real corespunzător proprietăţii publice, este prevăzut cu titlu generic în Codul civil, act normativ adoptat ca lege organică. Acesta îi dedică trei articole, art. 871-873, care cuprind caracterizarea de principiu a dreptului de concesiune. Reglementarea care instituie regulile concrete aplicabile în materia concesionării bunurilor proprietate publică este reprezentată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, aşadar un act normativ prin care, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, se poate legifera în domeniile rezervate legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, precitată, paragrafele 35 şi 36). 27. De asemenea, Curtea reţine că Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează: cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole care deţin în exploatare terenuri cu destinaţie agricolă, constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990; statutul juridic al Agenţiei Domeniilor Statului; administrarea societăţilor comerciale şi regimul concesionării sau arendării terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestora. Această lege a fost adoptată ca lege organică, potrivit art. 74 alin. (1) din Constituţie, în forma anterioară revizuirii din 2003. Potrivit art. 2 alin. (2) din aceasta, „prin terenuri cu destinaţie agricolă se înţelege: terenuri agricole productive - arabile, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, păşuni, fâneţe, sere, solarii, răsadniţe şi altele asemenea -, cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din amenajamente silvice, păşuni împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii zootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă, platforme şi spaţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă". 28. Curtea constată că normele cuprinse în legea criticată referitoare la concesiune particularizează regulile instituite prin Legea nr. 268/2001 la domeniul specific piscicol şi al terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole. Prin legea criticată se instituie şi reguli noi, diferite de cele stabilite prin reglementarea-cadru cuprinsă în Legea nr. 268/2001. Astfel, potrivit art. I pct. 7 din legea supusă controlului de constituţionalitate, „terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării". Or, potrivit art. 21¹ alin. (1) din Legea nr. 268/2001, numai terenurile cu destinaţie agricolă, „care nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi art. 2 alin. (1)", vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă. Totodată, potrivit art. 21² din Legea nr. 268/2001, „Concesionarea prin atribuire directă se face pe perioada existenţei mijlocului fix sau a activului, dar nu mai mult de 49 de ani", iar, potrivit art. 21³ din aceeaşi lege, „În cazul procedurii de concesionare prin atribuire directă, nivelul redevenţei se aprobă de către Consiliul de administraţie al Agenţiei Domeniilor Statului". 29. Aşadar, art. I pct. 7 din legea criticată reglementează regimul juridic al terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi al terenurilor aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, stabilind, în mod derogatoriu de la prevederile Legii nr. 268/2001, condiţiile de concesionare către investitorii care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă. Prin urmare, reglementările cuprinse în art. I pct. 7 din legea criticată vizează cadrul juridic pentru concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole pe care ANPA le are în portofoliu, precum şi a terenurilor aferente acestora, aparţinând domeniului public sau privat al statului. Totodată, dispoziţiile art. I pct. 7 din legea criticată trebuie să aibă aceeaşi forţă juridică precum cea în detalierea cărora sunt edictate. 30. Curtea constată că, în ceea ce priveşte terenurile aparţinând domeniului public al statului, aşa cum rezultă din art. 136 alin. (4) din Constituţie, reglementarea legală a concesiunii bunurilor proprietate publică nu poate fi făcută decât printr-un act normativ de nivelul legii organice. 31. În concluzie, întrucât dispoziţiile art. I pct. 7 din legea criticată reglementează în domeniul concesiunii bunurilor proprietate publică, Curtea constată că legea supusă controlului de constituţionalitate trebuia adoptată ca lege organică, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie. 32. În al treilea rând, Curtea reţine că art. I pct. 2 şi art. I pct. 5 din legea supusă controlului de constituţionalitate introduc o nouă atribuţie a ANPA, şi anume privatizarea societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990 cu profil piscicol şi amenajările piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 cu privire la vânzarea acţiunilor şi activelor. Regulile şi procedura privatizării sunt stabilite în Legea nr. 268/2001, după cum urmează: art. 3 alin. (1) stabileşte că „Privatizarea societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2 se face de către Agenţia Domeniilor Statului, în numele statului, prin vânzarea de acţiuni, vânzarea de active şi prin privatizarea managementului către persoane fizice şi juridice, române sau străine"; potrivit art. 5¹, „Privatizarea societăţilor comerciale agricole care deţin în exploatare terenuri cu destinaţie agricolă, constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990, cu modificările ulterioare, administrarea acestora până la privatizare şi concesionarea sau arendarea terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestora, se coordonează de către Comitetul de privatizare, concesionare şi arendare, denumit în continuare Comitet, organism fără personalitate juridică, constituit în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului."; capitolul III reglementează „Vânzarea acţiunilor societăţilor comerciale ce deţin în exploatare terenuri cu destinaţie agricolă, precum şi concesionarea bunurilor proprietate publică sau privată a statului şi a activităţilor ori serviciilor aparţinând domeniului public al statului" şi cuprinde secţiunea 1: „Pregătirea privatizării", secţiunea a 2-a: „Vânzarea de acţiuni", secţiunea a 3-a: „Concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinaţie agricolă, precum şi concesionarea bunurilor proprietate publică sau privată a statului şi a activităţilor şi serviciilor publice", (care, la rândul ei, cuprinde subsecţiunea A: Procedura concesionării prin licitaţie cu plic închis; subsecţiunea B: Procedura concesionării sau arendării prin negociere directă; subsecţiunea C: Procedura concesionării prin atribuire directă), secţiunea a 4-a: „Procedura vânzării acţiunilor societăţilor comerciale şi a concesionării terenurilor cu destinaţie agricolă"; capitolul IV reglementează „Vânzarea de active aparţinând societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri cu destinaţie agricolă" şi cuprinde secţiunea 1: „Pregătirea pentru vânzare"; secţiunea a 2-a: „Vânzarea de active cu plata integrală" şi secţiunea a 3-a: „Vânzarea de active cu plata în rate". 33. Curtea reţine că această atribuţie a ANPA, şi anume privatizarea în domeniul piscicol, atribuţie ce urmează a fi reintrodusă în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 - prin art. I pct. 5 şi prin art. I pct. 2 din legea criticată - a mai fost reglementată prin Legea nr. 317/2009, adoptată ca lege organică. Însă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 a eliminat dintre atribuţiile ANPA aceea a privatizării în domeniul piscicol. 34. În cadrul procesului de adoptare a legii supuse controlului de constituţionalitate, justificarea amendamentului referitor la atribuţia ANPA de privatizare în domeniul piscicol, amendament propus de Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic a Camerei Deputaţilor, a fost aceea că, „din punct de vedere instituţional, ANPA operează ca proprietar de facto în numele statului, deşi are numai atribuţie de control. Atât timp cât legislaţia în vigoare în domeniul privatizării recunoaşte operatorului economic posibilitatea unui volum de investiţii în activele amenajării piscicole, prin eliminarea acestei prevederi dintre atribuţiile ANPA, se blochează practic integrarea în circuitul economic al acestor amenajări prin restricţionarea accesului la credite şi asigurări. În cadrul POPAM (Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime) există posibilitatea ca agenţii economici să acceseze fondurile europene prin aport în natură de până la 50% din valoarea solicitată prin proiect. În acest moment există un vid legislativ în ceea ce priveşte finalizarea procesului de privatizare în domeniul piscicol." 35. Curtea constată, aşadar, că atribuţia ANPA de a privatiza societăţile piscicole şi amenajările piscicole pe care le are în portofoliu constă în mandatarea prin lege a ANPA ca, în numele statului, să procedeze în conformitate cu metodele de privatizare şi cu prevederile Legii nr. 268/2001 şi să încheie contracte de vânzare de acţiuni sau de vânzare de active. Astfel, dispoziţiile art. I pct. 2 şi art. I pct. 5 din legea criticată trebuie să aibă aceeaşi forţă juridică precum cea în detalierea cărora sunt edictate. 36. În concluzie, Curtea reţine că întreaga problematică a privatizării societăţilor cu profil piscicol şi a amenajărilor piscicole pe care ANPA le are în portofoliu ţine de domeniul legii organice, iar condiţiile administrării, concesionării sau închirierii bunurilor proprietate publică trebuie, de asemenea, stabilite prin lege organică. 37. Or, analizând procesul de adoptare a legii criticate din stenograma şedinţei plenului Camerei Deputaţilor din data de 14 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 44 din 21 martie 2018, rezultă că legea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată cu 162 de voturi, dintr-un număr de 329 de deputaţi, membri ai Camerei Deputaţilor. Aşadar, acest număr de voturi se înscrie în proporţia necesară pentru o majoritate de jumătate plus unu din numărul de deputaţi prezenţi, impusă de art. 76 alin. (2) din Constituţie pentru adoptarea unei legi ordinare. De altfel, legea supusă controlului de constituţionalitate are caracter ordinar, astfel cum rezultă din menţiunea finală a acesteia, care atestă că „legea a fost adoptată de Parlamentul României cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată". 38. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, prin prisma asigurării rigorilor constituţionale în ce priveşte procedura parlamentară de adoptare a legilor, că reglementarea într-un domeniu care, prin excelenţă, aparţine legii organice, prin adoptarea unei legi cu caracter derogatoriu sau special, trebuie să se supună dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, indiferent de majoritatea de vot întrunită în cele două Camere ale Parlamentului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, paragraful 31 sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 42). 39. În cazul de faţă, legea supusă controlului de constituţionalitate, întrucât reglementează în domenii rezervate legii organice, trebuie să se supună dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie. Or, aceasta a fost votată cu majoritatea membrilor prezenţi în Camera Deputaţilor, majoritate acceptată doar pentru legile ordinare. 40. Astfel cum se precizează în raportul comun al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi al Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic, din cadrul Camerei Deputaţilor - favorabil adoptării -, legea a fost considerată ca aparţinând categoriei legilor ordinare, ceea ce a atras competenţa Senatului ca primă Cameră sesizată, potrivit art. 89 alin. (7) pct. 1 din Regulamentul Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 20 mai 2016, şi pe cea de Cameră decizională a Camerei Deputaţilor, în conformitate cu prevederile art. 92 alin. (9) pct. 1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2016. Este adevărat că aceeaşi ordine de sesizare şi de decizie ar fi fost aplicabilă şi în situaţia în care proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura ar fi fost calificat - în acord cu prevederile constituţionale ale art. 75 alin. (1) din Constituţie - ca lege organică şi adoptată ca atare, având în vedere că prevederile art. 92 alin. (9) pct. 2 lit. l) din Regulamentul Camerei Deputaţilor stabilesc că se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, proiectele legilor organice prevăzute în Constituţie la art. 136 alin. (4), care se corelează cu prevederile din Regulamentul Senatului. Dar această împrejurare nu acoperă neregularitatea rezultată din incorecta calificare a legii ca ordinară, în loc de organică (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 43). 41. În concluzie, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura ar fi trebuit să fie adoptată şi votată ca lege organică, potrivit art. 136 alin. (4), precum şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. 42. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă privind încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Curtea reţine că art. I pct. 17 din Legea supusă controlului de constituţionalitate modifică partea introductivă a art. 65 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, după cum urmează: „Următoarele fapte constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 ani la 7 ani şi interzicerea dreptului de a pescui o perioadă cuprinsă între un an şi 3 ani: [...]". Partea introductivă a art. 65 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 a fost modificată prin art. 208 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012 şi are, în prezent, următorul conţinut: „Următoarele fapte constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea dreptului de a pescui o perioadă cuprinsă între un an şi 3 ani: [...]". 43. Curtea reţine că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, „Prin lege organică se reglementează: [...] h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;". Or, legea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată şi votată ca lege ordinară, potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie. Întrucât dispoziţiile art. I pct. 17 din legea criticată modifică limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea pentru infracţiunile din domeniul piscicol stabilite prin lit. a)-c) ale art. 65 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, Curtea constată că acestea au un caracter organic şi, în consecinţă, legea supusă controlului de constituţionalitate trebuia votată şi adoptată ca lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. 44. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă privind încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Constituţie referitoare la principiul bicameralismului, Curtea reţine că, pe cale jurisprudenţială, a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura legislativă, se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea cumulativă a celor două criterii este de natură a afecta principiul constituţional care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din data de 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 29, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 54 sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 44). 45. Stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea a apreciat că aplicarea acestui principiu nu poate avea ca efect deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate, în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau propunerii legislative (şi, practic, conţinutul normativ al viitoarei legi), ceea ce are drept consecinţă faptul că cea de-a doua Cameră, Camera decizională, nu va avea posibilitatea să modifice ori să completeze legea adoptată de Camera de reflecţie, ci doar posibilitatea de a o aproba sau de a o respinge. Sub aceste aspecte este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât şi obligaţia acestora de a-şi exprima prin vot poziţia cu privire la adoptarea legilor (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 55). 46. Bicameralismul nu înseamnă ca ambele Camere să se pronunţe asupra unei soluţii legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecţie desigur, fără schimbarea obiectului esenţial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecţie ar însemna limitarea rolului său constituţional, iar caracterul decizional ataşat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce priveşte activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluţiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce este contrar, până la urmă, chiar ideii de bicameralism. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însuşită de Camera de reflecţie. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecţie trebuie să cuprindă o soluţie legislativă care păstrează concepţia de ansamblu a acesteia şi să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluţii legislative alternative/complementare care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecţie, în condiţiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragrafele 37 şi 38 sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 45). 47. Curtea a stabilit că art. 75 alin. (3) din Constituţie, folosind sintagma „decide definitiv" cu privire la Camera decizională, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune ca proiectul sau propunerea legislativă adoptată de prima Cameră sesizată să fie dezbătută în Camera decizională, unde i se pot aduce modificări şi completări. Curtea a subliniat că, în acest caz, Camera decizională nu poate însă modifica substanţial obiectul de reglementare şi configuraţia iniţiativei legislative, cu consecinţa deturnării de la finalitatea urmărită de iniţiator (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 56 sau Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, paragraful 46). 48. Referitor la legea criticată, Curtea reţine că, după adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 85/2016, Guvernul a iniţiat proiectul de lege privind aprobarea acesteia, care a fost înregistrat la data de 28 noiembrie 2016 la Senat, pentru dezbatere, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Forma iniţiatorului cuprindea articolul unic potrivit căruia „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura." La Senat, proiectul de lege s-a considerat adoptat, fără a fi dezbătut în Plen, potrivit art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituţia României, republicată, (conform căruia „Dacă în termen de cel mult 30 zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă"). Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aspectul lipsei dezbaterii proiectului în cadrul primei Camere sesizate nu coincide însă cu lipsa asumării acestuia de către prima Cameră sesizată, ci, mai degrabă, cu asumarea conţinutului juridic original al proiectului de lege, şi nu este de natură a afecta respectarea exigenţelor principiului bicameralismului (Decizia nr. 412 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 25 iulie 2017, paragraful 36). Aşadar, atât forma iniţiatorului, Guvernul, cât şi forma considerată adoptată de Senat, ca primă Cameră sesizată, cuprindeau articolul unic prin care se aproba Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016. 49. Camera decizională, Camera Deputaţilor, a adus modificări art. I, conţinând 21 puncte, care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 şi a introdus art. II, care se referă la aprobarea prin hotărâre a Guvernului a Normelor metodologice pentru aplicarea legii. Principalele modificări vizează: stabilirea măsurilor privind privatizarea în domeniul piscicol; introducerea unei noi atribuţii ANPA, şi anume privatizarea societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, cu profil piscicol şi a amenajărilor piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001, cu privire la vânzarea acţiunilor şi activelor; atribuirea direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active a terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi a terenurilor aferente acestora, din domeniul public/privat al statului; atribuţia organizaţiilor vânătoreşti beneficiare ale contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ de a exercita, pe zonele de pescuit atribuite, paza resurselor acvatice vii, controlul exploatării acestora, verificarea activităţilor de pescuit, combaterea braconajului piscicol şi preîntâmpinarea distrugerii şi degradărilor piscicole de orice fel; împuternicirea personalului de pază să sancţioneze faptele ce constituie contravenţii şi să constate infracţiunile piscicole; modificarea limitelor speciale de pedeapsă cu închisoare pentru infracţiunile prevăzute de legea specială, aprobarea prin hotărâre a Guvernului a listei lacurilor de acumulare şi lacurilor care au ca unică folosinţă activitatea de piscicultură şi care trec din administrarea Administraţiei Naţionale «Apele Române» în administrarea ANPA. 50. Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la criteriile esenţiale ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru respectarea principiului bicameralismului, Curtea constată că modificările şi completările pe care Camera Deputaţilor le-a adus propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată se raportează la materia avută în vedere de iniţiator, şi anume aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016. Însă, deşi ambele forme adoptate de cele două Camere ale Parlamentului vizează aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, Camera decizională, Camera Deputaţilor, a adus modificări şi completări care nu se circumscriu reglementărilor avute în vedere de prima Cameră sesizată. Astfel, Camera decizională a introdus în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 dispoziţii referitoare la concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi a terenurilor aferente acestora, stabilind, la art. I pct. 7, că terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării. De asemenea, a fost introdusă o nouă atribuţie a ANPA, şi anume privatizarea societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, cu profil piscicol, şi a amenajărilor piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 cu privire la vânzarea acţiunilor şi activelor. Aşadar, în Camera decizională s-au adus modificări referitoare la regimul juridic al unor terenuri pe care sunt amplasate amenajările piscicole, preluate de la ADS, aparţinând domeniului public şi privat al statului. 51. Având în vedere acestea, Curtea constată că, între cele două forme ale legii adoptate, există o diferenţă majoră de conţinut cu privire la regimul juridic al terenurilor pe care sunt amplasate amenajările piscicole, preluate de la ADS, aparţinând domeniului public şi privat al statului, din moment ce Camera Deputaţilor a reintrodus în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 - prin art. I pct. 5 şi prin art. I pct. 2 din legea criticată - atribuţia ANPA de a privatiza societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, cu profil piscicol, şi amenajările piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001, cu privire la vânzarea acţiunilor şi activelor. Or, această atribuţie a ANPA fusese eliminată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, aprobată fără modificări de Senat, în calitate de Camera de reflecţie. Curtea constată că aceste deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului conduc la o configuraţie semnificativ diferită a legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, în ceea ce priveşte regimul juridic al unor terenuri pe care sunt amplasate amenajările piscicole, aparţinând domeniului public şi privat al statului. 52. Este adevărat că, aşa cum rezultă din jurisprudenţa Curţii, Camera decizională poate aduce modificări şi completări legii supuse adoptării, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însuşită de Camera de reflecţie. În cazul de faţă însă, Curtea constată că modificările şi completările aduse de Camera Deputaţilor nu păstrează concepţia de ansamblu a acesteia, prin stabilirea unor soluţii legislative care se îndepărtează de la obiectivele urmărite de iniţiativa legislativă - aprobarea fără modificări şi completări a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 şi care se îndepărtează, astfel, şi de la forma adoptată de Senat, reglementând norme care modifică substanţial configuraţia proiectului de lege, adoptat de Camera de reflecţie. 53. În concluzie, având în vedere că forma adoptată de Camera Deputaţilor modifică substanţial configuraţia iniţiativei legislative şi a formei adoptate de Senat, Curtea constată că au fost încălcate dispoziţiile art. 75, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 54. Având în vedere admiterea criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, privind încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h), art. 61 alin. (2), art. 75 alin. (3), art. 76 alin. (1) şi art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu mai este necesară analizarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, sau Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, paragraful 33). Soluţia din cauza de faţă sancţionează exclusiv nerespectarea exigenţelor impuse de Constituţie în ceea ce priveşte procedura legislativă de adoptare a legii supuse controlului de constituţionalitate, Parlamentul având competenţa de a proceda la adoptarea acesteia în conformitate cu dispoziţiile din Legea fundamentală. 55. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean