DECIZIE Nr. 313 din 20 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii
asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 8 februarie 2002

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru
modificarea si completarea Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997,
exceptie ridicata de Mircea Ursu in Dosarul nr. 4.713/2000 al Curtii de Apel
Iasi.
La apelul nominal se prezinta Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin
consilier Daniela Hudelcu, lipsind autorul exceptiei si Casa de Asigurari de
Sanatate Iasi, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Partea prezenta, prin reprezentant, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate considerand ca modificarea unei legi organice printr-o
ordonanta de urgenta este conforma prevederilor art. 114 din Constitutie,
interdictia reglementarii in domenii rezervate legii organice fiind aplicabila
doar ordonantelor Guvernului, iar nu si ordonantelor de urgenta. Se invoca
Decizia Curtii Constitutionale nr. 75 din 6 martie 2001, prin care a fost
respinsa exceptia de neconstitutionalitate avand acelasi obiect. Depune, in
acest sens, note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, precizand ca textul de lege criticat a mai facut
obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala stabilind
ca acesta este conform prevederilor Constitutiei. In acest sens se invoca
Decizia nr. 34/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
88 din 25 februarie 1998, prin care Curtea a statuat ca interdictia prevazuta
la alin. (1) al art. 114 din Constitutie nu este aplicabila ordonantei de
urgenta adoptate in conditiile alin. (4) al aceluiasi articol. In final se
considera ca, intrucat nu se invoca elemente noi, nu sunt motive pentru
reconsiderarea jurisprudentei Curtii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 4.713/2000,
Curtea de Apel Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
180/2000 pentru modificarea si completarea Legii asigurarilor sociale de
sanatate nr. 145/1997, exceptie ridicata de Mircea Ursu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
prin ordonanta de urgenta criticata a fost modificata o lege organica,
"fapt nelegal avand in vedere ca legislatia romana prevede ca modificarea
unei legi organice nu se poate face decat printr-un act normativ de acelasi
rang si cu respectarea aceleiasi proceduri". Se mai sustine ca "prin
aceasta ordonanta s-a modificat structura organelor de conducere a caselor de
asigurari de sanatate, desi acestea sunt institutii publice autonome care au o
structura organizatorica stabilita prin lege organica si prin propriul statut,
structura care nu se poate modifica prin adoptarea unei ordonante de urgenta,
ci numai printr-o alta lege organica".
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca
aceasta este intemeiata, deoarece Legea asigurarilor de sanatate nr. 145/1997
nu putea fi modificata decat printr-un "act normativ de acelasi rang si cu
respectarea aceleiasi proceduri". Totodata instanta apreciaza ca ordonanta
de urgenta criticata "modifica structura organelor de conducere ale
caselor de asigurari judetene, desi, in conformitate cu dispozitiile Legii nr.
145/1997, acestea sunt institutii publice autonome cu o structura
organizatorica stabilita prin legea organica si prin propriul statut aprobat in
conditiile legii".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctul de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, referindu-se la jurisprudenta Curtii
Constitutionale prin care s-a statuat ca "interdictia reglementarii de
catre Guvern in domeniul legii organice priveste numai ordonantele Guvernului
adoptate in baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdictie decurgand
direct din textul constitutional". Guvernul indica in acest sens Decizia
nr. 34/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din
25 februarie 1998, si Decizia nr. 15/2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din
incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 180 din 26 octombrie 2000 pentru modificarea si completarea
Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 31 octombrie 2000.
Critica de neconstitutionalitate vizeaza modificarile si completarile aduse
unei legi organice prin ordonanta de urgenta a Guvernului, modificari care, in
opinia autorului exceptiei, contravin Constitutiei.
Desi autorul exceptiei nu invoca in motivarea exceptiei nici un text
constitutional, din modul in care a formulat critica de neconstitutionalitate
este evident ca se refera la incalcarea dispozitiilor art. 114 din Constitutie
privind delegarea legislativa, text care reglementeaza atat conditiile emiterii
ordonantelor Guvernului in baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament,
cat si conditiile emiterii de catre Guvern a ordonantelor de urgenta.
Prevederile art. 114 din Constitutie sunt urmatoarele: "(1)
Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a
emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data
pana la care se pot emite ordonante.
(3) Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii
Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului
de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei.
(4) In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.
Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament.
Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.
(5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege in care vor
fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat potrivit alineatului
(3)."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
Potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, in cazuri exceptionale
Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. In aceste cazuri delegarea
legislativa a Guvernului se face printr-o prevedere constitutionala, iar nu
printr-o lege speciala de abilitare, adoptata de Parlament, astfel cum este necesar
pentru emiterea altor ordonante ale Guvernului, care nu au caracter de urgenta
si in cazul carora alin. (1) al aceluiasi articol interzice reglementarea in
domenii care fac obiectul legilor organice. Prin urmare, prevederile art. 114
alin. (1) din Constitutie, care se refera la cerintele constitutionale ale
emiterii de catre Guvern a unor ordonante in domenii care nu fac obiectul legii
organice, nu sunt incidente in cauza, ordonanta criticata avand caracter de
urgenta si fiind adoptata in temeiul alin. (4) al art. 114 din Constitutie.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra unor exceptii de
neconstitutionalitate referitoare la ordonante de urgenta, statuand ca
interdictia reglementarii prin ordonanta in domenii rezervate legii organice nu
este aplicabila ordonantei de urgenta a Guvernului (spre exemplu, Decizia nr.
15/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14
iunie 2000).
In ceea ce priveste critica potrivit careia ordonanta de urgenta criticata ar
fi neconstitutionala, deoarece o lege organica, astfel cum este in speta Legea
nr. 145/1997, nu ar putea fi completata sau modificata decat tot printr-o
asemenea lege organica, Curtea constata nu numai ca este neintemeiata, dar este
chiar contrara prevederilor constitutionale ale art. 114 alin. (4) referitoare
la delegarea legislativa, conform carora Guvernul este abilitat sa emita, in
cazuri exceptionale, ordonante de urgenta, fara nici o restrictie de
reglementare in domeniul legilor organice.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 180/2000 pentru modificarea si completarea Legii
asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, exceptie ridicata de Mircea Ursu
in Dosarul nr. 4.713/2000 al Curtii de Apel Iasi.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan