DECIZIE Nr. 62
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 17 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 128 din 25 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 17 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată
de Alexandru Făgeţeanu în Dosarul nr. 5.472/1/2008 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa
publică din data de 15 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de
la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 17
decembrie 2009 şi apoi la data de 14 ianuarie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 5.472/1/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de
procedură civilă, excepţie ridicată de Alexandru
Făgeţeanu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16,20,21, 124
şi 129 din Constituţie, deoarece s-a înlăturat calea de atac a
recursului în anulare şi nu s-a instituit în locul acesteia o altă
cale de atac prin care să se facă posibilă repararea erorilor
judiciare comise prin hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră
excepţia neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost
sesizată.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile
art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie
2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
195/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470
din 26 mai 2004.
Textul criticat are următoarea redactare:
„Art- I- - Codul de
procedură civilă, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează: [...]
17. Articolele 330-3304 se
abrogă."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi
încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (4) - Statul român, ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie, ale art. 124 -Infăptuirea justiţiei şi
ale art. 129 privind căile de atac.
Examinând excepţia, Curtea observă că
textul de lege criticat abrogă prevederile din Codul de procedură
civilă care reglementau recursul în anulare. Or, abrogarea unui act
normativ nu poate fi considerată neconstituţională decât în
măsura în care contravine normelor şi principiilor consacrate prin
Constituţie.
Pe de altă parte, analizând criticile de
neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei
solicită, practic, modificarea soluţiei legislative reglementate de
textul de lege atacat. Acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea
instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv,
ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul
este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în
contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 17 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată
de Alexandru Făgeţeanu în Dosarul nr. 5.472/1/2008 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu