Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură penală şi art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 10.232/55/2015 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 575D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 20 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.232/55/2015, Tribunalul Arad - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură penală şi art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel formulat împotriva sentinţei civile nr. 5.977 din 5 noiembrie 2015 a Judecătoriei Arad având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc Dacian Hadrian Gagea şi Penitenciarul Arad.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece obligaţia impusă în penitenciar de a se tunde şi bărbieri regulat îi pune viaţa în pericol prin boli transmisibile de la maşina de tuns, folosită pentru toţi deţinuţii. De asemenea se mai arată că aceste dispoziţii nu îi permit să îşi apere drepturile în faţa unei instanţe independente.6. Tribunalul Arad - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă este întemeiată, deoarece, în litigiul pendinte, prezentarea deţinutului în faţa instanţei civile nu ţine exclusiv de voinţa acestuia, ci de îndeplinirea sarcinilor de serviciu a persoanelor învestite cu atribuţia de a-l aduce în faţa instanţei. Or, în situaţia în care deţinutul, deşi nu a solicitat judecarea în lipsă, nu este adus în instanţă de către organele abilitate, atunci i se neagă acestuia orice cale de a-şi susţine cererile în faţa unui judecător, absenţa sa fiind determinată de refuzul organelor de a-l prezenta şi nicidecum de propria culpă.7. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură penală, instanţa apreciază că este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea voluntară a cauzei au caracter imperativ şi sunt menite să sancţioneze culpa procesuală a părţilor care nu mai stăruie în judecarea cauzei, având ca efect oprirea cursului procesului şi, în egală măsură, respectarea principiilor disponibilităţii şi contradictorialităţii. De asemenea, dispoziţia care permite instanţei să judece cauza în lipsa părţilor, în situaţia în care cel puţin una dintre acestea solicită acest lucru, dă expresie dreptului la un proces echitabil, fiind menită să asigure soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.10. În ipoteza în care persoana încarcerată nu se poate prezenta în faţa instanţei dintr-o împrejurare mai presus de voinţa acesteia - neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale angajaţilor locului de deţinere -, partea care nu este prezentă în faţa instanţei la termenul la care se judecă procesul nu se află în culpă. În acest caz sunt aplicabile prevederile art. 186 din Codul de procedură civilă referitoare la repunerea în termen şi care reprezintă o garanţie a respectării drepturilor constituţionale. În acest sens, partea trebuie să dovedească, pe de o parte, existenţa unei împrejurări obstacol care exclude culpa sa şi, pe de altă parte, survenirea acestei împrejurări în interiorul termenului legal.11. Totodată, în Codul de procedură civilă sunt instituite o serie de alte dispoziţii aplicabile deţinuţilor - cum sunt cele ale art. 155 alin. (1) pct. 11 care stabilesc faptul că aceştia sunt întotdeauna citaţi la locul de deţinere, cele ale art. 161 alin. (6) în conformitate cu care înmânarea citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură destinate deţinuţilor se face la administraţia închisorii sau cele ale art. 229 alin. (4) care statuează că deţinuţii sunt citaţi la fiecare termen, toate acestea constituindu-se în veritabile garanţii pentru respectarea drepturilor constituţionale şi procesuale ale persoanelor private de libertate.12. În sfârşit, Guvernul mai arată că legea sancţionează, în diferite forme, conduita persoanelor care nu îşi îndeplinesc ori îşi îndeplinesc în mod defectuos atribuţiile de serviciu, cum este cazul ipotezei descrise de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.13. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură penală, Guvernul susţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Executarea dispoziţiilor din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare se face potrivit legii civile întrucât, cu excepţia izvorului acestor despăgubiri care, în cazul art. 581 din Codul de procedură penală, este o hotărâre penală, nu există nicio diferenţă majoră de regim juridic între despăgubirile stabilite printr-o hotărâre penală şi cele stabilite printr-o hotărâre a unei instanţe civile, care ar putea justifica existenţa unei proceduri de executare diferite faţă de cea reglementată de legea civilă - dreptul comun în materia executării.14. Modalitatea unitară de reglementare a procedurii de executare a despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare cuvenite părţilor, inclusiv sub aspectul competenţelor executorului judecătoresc, nu încalcă niciuna dintre dispoziţiile constituţionale invocate de către autorul excepţiei, motiv pentru care se apreciază că susţinerile acestuia sunt neîntemeiate.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare şi ale art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă cu denumirea marginală Suspendarea voluntară, care au următorul conţinut:– Art. 581 din Codul de procedură penală: „Dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se execută potrivit legii civile.";
– Art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă: „(1) Judecătorul va suspenda judecata: [...]2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." 18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 - Statul român, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21- Accesul liber la justiţie şi art. 25 - Libera circulaţie, precum şi prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un recurs efectiv. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin contestaţia la executare înregistrată la data de 14 august 2015 pe rolul Judecătoriei Arad - Secţia civilă, petentul Faur Nistor Isai a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc Gagea Hadrian Dacian şi Penitenciarul Arad obligarea acestora de a pune în executare titlul executoriu constând în Sentinţa penală nr. 1.107 din 22 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Arad. 20. Prin această sentinţă penală pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 415/55/2008 s-a admis plângerea formulată de petent în temeiul Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006 şi s-a dispus obligarea intimatei Administraţia Penitenciarului Arad să permită petentului Faur Nistor Isai să poarte păr şi barbă condiţionat de păstrarea acestora în condiţii igienice. 21. Prin Sentinţa civilă nr. 5.977 din 5 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.232/55/2015 de Judecătoria Arad, a fost respinsă contestaţia la executare formulată împotriva sentinţei penale nr. 1.107 din 22 aprilie 2008 de Faur Nistor Isai în contradictoriu cu intimaţii Biroul Executorului Judecătoresc Gagea Hadrian Dacian şi Penitenciarul Arad, reţinându-se că „în speţă este vorba despre o hotărâre judecătorească penală, dată în procedura privind executarea pedepselor privative de libertate dispuse în procesele penale. Or, hotărârile penale nu se pun în executare potrivit legii civile, de către executorii judecătoreşti. Potrivit art. 581 din Codul de procedură penală (art. 446 din vechiul Cod de procedură penală), doar dispoziţiile privitoare la despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare din hotărârile penale se execută potrivit legii civile, or, în speţă, nu este vorba despre despăgubiri civile sau cheltuieli judiciare." 22. Faur Nistor Isai a formulat apel împotriva acestei sentinţe, cadru procesual în care a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Curtea constată că prin Decizia civilă nr. 533 din 31 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.232/55/2015 (8.566/2015) de Tribunalul Arad - Secţia I civilă a fost respins apelul formulat. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile contestate dispun cu privire la executarea potrivit legii civile a dispoziţiilor dintr-o hotărâre penală privitoare la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare şi la posibilitatea suspendării voluntare a unei cauze civile când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei, iar pârâtul sau reclamantul nu a cerut în scris judecarea în lipsă. 24. Autorul excepţiei a criticat aceste prevederi, întrucât, dată fiind situaţia sa particulară, respectiv în executarea unei pedepse privative de libertate, din cauza angajaţilor penitenciarului, nu se poate prezenta la termenul stabilit pentru a-şi apăra drepturile civile în faţa unei instanţei de judecată. 25. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură penală, Curtea constată că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, şi Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014). Or, speţa dedusă judecăţii vizează o hotărâre judecătorească penală care se execută potrivit normelor penale. Astfel, potrivit art. 555 din Codul de procedură penală, pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare de către judecătorul delegat cu executarea, iar potrivit art. 9 coroborat cu art. 57 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, respectarea drepturilor persoanelor condamnate este asigurată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate care supraveghează şi controlează asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, prin exercitarea atribuţiilor stabilite de lege. În acest sens, Curtea constată că faza de executare a unei pedepse privative de libertate nu este supusă regulilor de procedură care guvernează procesul penal şi nici celor care guvernează procesul civil, deoarece prin Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal a fost reglementată o procedură specială. Astfel, potrivit art. 56 din această lege, exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de Constituţie şi lege, iar împotriva măsurilor privitoare la exercitarea acestora, luate de către administraţia penitenciarului, pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate. Totodată, împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate persoana condamnată poate formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. 26. Aşa fiind, legiuitorul a reglementat astfel o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală, astfel încât Curtea Constituţională a reţinut că aceasta nu este supusă regulilor de procedură care guvernează faza de judecată a procesului penal (a se vedea Decizia nr. 535 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 13 august 2015, paragrafele 19-23). Prin urmare, întrucât dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzei, este cu atât mai evident că nici prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, criticate în cauză, nu întrunesc cerinţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragrafele 19-23). 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură penală şi art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 10.232/55/2015 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru