DECIZIE Nr. 321 din 26 noiembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea
societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost
modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea
reformei economice
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 938 din 20 decembrie 2002
Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Gabor Kozsokar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Cristina Nicoara - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 26 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr.
44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele
masuri pentru accelerarea reformei economice, exceptie ridicata de Gheorghe Georgescu
in Dosarul nr. 11.283/2001 al Judecatoriei Targoviste.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind inadmisibila. Se arata ca solutionarea cauzei
la instanta nu are legatura cu exceptia, deoarece dispozitiile art. 26 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 sunt inaplicabile. Se
apreciaza, totodata, ca angajatii care au beneficiat de sumele prevazute la
alin. (2) al art. 26 din ordonanta de urgenta nu sunt salariati, ci persoane
care au incheiat conventii civile.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 aprilie 2002 Judecatoria Targoviste a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, aprobata prin
Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999,
exceptie ridicata de Gheorghe Georgescu in Dosarul nr. 11.283/2001.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca textul de
lege criticat incalca dispozitiile art. 38, precum si ale art. 20 alin. (2) din
Constitutie, cu raportare la prevederile Conventiei Organizatiei Internationale
a Muncii nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul fortei de munca si
exercitarii profesiei, si ale Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii
nr. 95/1949 privind protectia salariului.
In dezvoltarea acestor sustineri se considera ca, potrivit celor doua
conventii invocate, care, in conformitate cu dispozitiile art. 20 alin. (2) din
Constitutie, sunt aplicabile cu prioritate fata de orice dispozitii legale
interne [...], salariul este o creanta privilegiata, in timp ce textul de lege
criticat prevede o ordine de prioritati diferita fata de documentele
internationale respective. Se mai arata, de asemenea, de catre autorul
exceptiei, ca, in calitate de director al Societatii Comerciale "Agricola
Prodas" - S.A. Razvad, "a efectuat din veniturile obtinute din
vanzarea unor active plata salariilor catre angajati si a cheltuit pentru
activitatile de productie".
Judecatoria Targoviste apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
"tine de judecata in fond a cauzei", nefiind necesara interventia
Curtii Constitutionale, dar, cu toate acestea, a dispus trimiterea dosarului la
Curtea Constitutionala, "in vederea solutionarii exceptiei de
neconstitutionalitate".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu
dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate
este neintemeiata. In motivarea acestui punct de vedere arata ca "in fapt,
autorul exceptiei contesta (dispozitiile) alin. (4) al art. 26 din Ordonanta de
urgenta nr. 88/1997, care prevede ca sumele prevazute la alin. (2) pot fi
utilizate pentru plata drepturilor salariale ale personalului societatilor
comerciale doar in cazurile prevazute in conventiile internationale la care
Romania este parte". Conform punctului de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor, "aceste prevederi se incadreaza in dispozitiile art. 20 alin.
(2) din Constitutie". De altfel, se arata in continuare, "Conventia
O.I.M. nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul fortei de munca si
exercitarii profesiei nu contine dispozitii care sa vina in contradictie cu
articolul ce face obiectul exceptiei. Mai mult, art. 10 si 11 ale Conventiei,
stipulate de autor, au in vedere notificarea ratificarilor si comunicarea
ratificarilor si a actelor de denuntare". In realitate, se arata in
punctul de vedere prezentat, autorul exceptiei ar fi trebuit sa se refere la
cea de a doua conventie, si anume Conventia O.I.M. nr. 95/1949 privind
protectia salariului. Se considera totusi ca nici acest document nu este
incalcat, "intrucat art. 10 si 11 din Conventie au in vedere poprirea/cesionarea
salariului in limitele si modalitatile prevazute de legislatia nationala,
precum si rangul de creditori privilegiati al lucrarilor in caz de faliment sau
de lichidare judiciara a unei intreprinderi, ordinea de prioritati a creantei
privilegiate, constituita din salariu, fata de celelalte creante privilegiate
trebuind sa fie determinata de legislatia nationala". In speta, se
apreciaza ca "nu suntem in prezenta unor intreprinderi in stare de
faliment sau de lichidare judiciara, ci a unor dispozitii avand la baza
accelerarea si finalizarea procesului de privatizare".
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca textul art. 26 alin. (4)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 prevede ca "Sumele
prevazute la alin. (2) nu pot fi utilizate pentru plata drepturilor salariale
ale personalului societatilor comerciale, cu exceptia cazurilor prevazute in
conventiile internationale la care Romania este parte". Fata de aceasta precizare,
care "reia principiul consacrat de art. 20 alin. (2) din Constitutie
privind prioritatea reglementarilor internationale la care Romania este parte
fata de reglementarile interne si nu afecteaza dreptul la munca sau la
protectie sociala a muncii consacrat de art. 38 din Constitutie", se
considera ca nu sunt incalcate dispozitiile constitutionale invocate de autorul
exceptiei.
Referitor la sustinerea autorului exceptiei, ca sunt incalcate prevederile
Conventiei nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul fortei de munca si
exercitarii profesiei si cele ale Conventiei nr. 95/1949 privind protectia
salariului, Guvernul apreciaza ca aceasta nu este intemeiata. Conform punctului
de vedere al Guvernului, prevederile Conventiei nr. 111/1958 "nu sunt
incidente in cauza", iar cu privire la aplicarea prevederilor Conventiei
nr. 95/1949 "urmeaza sa se pronunte instanta de judecata, facand aplicatia
alin. (4) al articolului de lege criticat."
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale, intrucat, potrivit alin. (4) al art. 26 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 88/1997, "sumele rezultate din vanzarea activelor
nu pot fi utilizate pentru plata drepturilor salariale ale personalului
societatilor comerciale, cu exceptia cazurilor prevazute in conventiile
internationale la care Romania este parte". In consecinta, in acest punct
de vedere se retine ca "textul de lege invocat ca neconstitutional este in
conformitate cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, care consacra
prioritatea pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care Romania este parte, fata de legile interne".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Curtea retine ca obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie
dispozitiile art. 26 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
privind privatizarea societatilor comerciale, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997, aprobata prin Legea nr.
44/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25
februarie 1998, astfel cum au fost modificate prin pct. 34 al art. I din Legea
nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999.
Autorul exceptiei a mentionat in motivarea exceptiei, in mod gresit, in loc
de Legea nr. 99/1999, Legea nr. 95/1999 care reglementeaza un cu totul alt
obiect (ratificarea unui acord intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii
Orientale a Uruguayului privind serviciile aeriene).
Dispozitiile art. 26 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
88/1997 au urmatorul cuprins: "Sumele rezultate din vanzarea activelor
potrivit art. 24 vor fi utilizate, in urmatoarea ordine, pentru:
a) plata datoriilor catre bugetul de stat si bugetele locale, inclusiv a
datoriilor provenind din platile efectuate de Ministerul Finantelor in contul
garantiilor executate pentru credite interne si externe, precum si din credite
externe contractate direct de stat din care s-au facut subimprumuturi;
b) plata datoriilor catre bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele
fondurilor speciale;
c) plata altor datorii;
d) efectuarea de investitii;
e) finantarea activitatilor cuprinse in obiectul de activitate;
f) efectuarea cheltuielilor legate de indeplinirea obligatiilor legale de
conformare la cerintele de protectie a mediului, dupa caz;
g) alte destinatii."
Autorul exceptiei critica prevederile inscrise in acest text, invocand
incalcarea dispozitiilor art. 38 din Constitutie, precum si ale art. 20 alin.
(2) din Constitutie, cu raportare la prevederile Conventiei Organizatiei
Internationale a Muncii nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul fortei
de munca si exercitarii profesiei, precum si ale Conventiei Organizatiei
Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia salariului, ambele
conventii ratificate de Romania prin Decretul nr. 284/1973, publicat in
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973.
Dispozitiile art. 20 alin. (2) si ale art. 38 din Constitutie au urmatorul
continut:
- Art. 20 alin. (2): "Daca exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania
este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile
internationale.";
- Art. 38. - "(1) Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea
profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.
(2) Salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii. Masurile de
protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de munca al femeilor si
al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul saptamanal,
concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii grele, precum si alte
situatii specifice.
(3) Durata normala a zilei de lucru este, in medie, de cel mult 8 ore.
(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu barbatii.
(5) Dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul
obligatoriu al conventiilor colective sunt garantate".
Analizand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, Curtea constata ca
textul criticat stabileste ordinea utilizarii sumelor rezultate din vanzarea
activelor detinute de societatile comerciale la care statul sau autoritatile
administratiei publice detin majoritatea capitalului social, in cadrul
procedurilor pentru accelerarea si finalizarea privatizarii. In consecinta,
Curtea retine ca aceste dispozitii nu contravin prevederilor art. 38 din
Constitutie, care consacra dreptul la munca si la protectia sociala a muncii,
durata normala a zilei de munca, egalitatea salarizarii femeilor si barbatilor
pentru munca egala, dreptul la negocieri colective in domeniul muncii, precum
si caracterul obligatoriu al conventiilor colective de munca, neavand nici o
legatura cu dispozitiile legale criticate. De altfel, autorul exceptiei nici nu
a argumentat in inscrisul depus la instanta in ce consta incalcarea
dispozitiilor art. 38 din Constitutie.
In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 20 alin. (2)
din Constitutie, intrucat, in cauza, ar fi aplicabile cu prioritate prevederile
Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 111/1958 privind
discriminarea in domeniul fortei de munca si exercitarii profesiei si ale
Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia
salariului, care stabilesc principiul potrivit caruia "salariul este o
creanta privilegiata si are ordine de prioritate fata de celelalte
creante", Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt intemeiate.
In legatura cu invocarea dispozitiilor Conventiei Organizatiei
Internationale a Muncii nr. 111/1958 privind discriminarea in domeniul fortei
de munca si exercitarii profesiei, Curtea retine ca acestea nu au incidenta in
cauza, intrucat contin prevederi vizand, la modul general, angajamentele
statelor membre ale Organizatiei Internationale a Muncii de a asigura
promovarea egalitatii de sanse si de tratament in materie de angajare si de
profesiune, in vederea eliminarii oricaror discriminari in aceasta materie,
fara sa existe legatura cu ordinea de prioritate a platii creantelor din
salarii. Referirea din memoriul autorului exceptiei, depus in instanta, la
prevederile art. 10 si 11 ale Conventiei nr. 111/1958, este eronata,
prevederile respective privind obligatiile directorului general al Biroului
International al Muncii de a notifica membrilor Organizatiei Internationale a
Muncii inregistrarile ratificarilor si denuntarilor Conventiei si, respectiv,
de a comunica Secretarului general al O.N.U. informatii complete cu privire la
aceste ratificari si denuntari.
In ceea ce priveste dispozitiile Conventiei nr. 95/1949 privind protectia
salariului, intrata in vigoare la 24 septembrie 1952, revizuita in anul 1992
prin Conventia nr. 173, Curtea observa ca aceasta prevede la art. 10 si 11
urmatoarele:
- Art. 10: "1. Salariul nu va putea face obiect de sechestru sau de
cedare decat conform modalitatilor si in limitele prescrise de legislatia
nationala;
2. Salariul trebuie protejat impotriva sechestrului sau cedarii in masura
apreciata necesara pentru a asigura intretinerea lucratorului si a familiei
sale.";
- Art. 11: "1. In caz de faliment sau de lichidare financiara a unei
intreprinderi, lucratorii angajati in aceasta vor avea rang de creditori
privilegiati fie pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii
furnizate in cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidarii si
care va fi prevazuta de legislatia nationala, fie pentru salariile care nu
depasesc un nivel prevazut de legislatia nationala.
2. Salariul care constituie o creanta privilegiata va fi platit integral
inainte ca creditorii ordinari sa poata revendica cota lor parte.
3. Ordinea de prioritate a creantei privilegiate constituita de salarii, in
raport cu alte creante privilegiate, trebuie sa fie determinata de legislatia
nationala".
Examinand criticile formulate de autorul exceptiei, Curtea retine ca prin
dispozitiile art. 26 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
88/1997 nu se aduce atingere prevederilor art. 10 si 11 din Conventie.
Mai mult, chiar prevederile art. 11 pct. 3 din Conventia Organizatiei
Internationale a Muncii nr. 95/1949 stabilesc ca "Ordinea de prioritate a
creantei privilegiate constituita de salarii, in raport cu alte creante
privilegiate, trebuie sa fie determinata de legislatia nationala". De
altfel, in mod prudent, dispozitiile alin. (4) al art. 26 din actul normativ
criticat interzic utilizarea sumelor rezultate din vanzarea activelor
societatilor comerciale pentru plata drepturilor salariale ale personalului
societatilor comerciale, "cu exceptia cazurilor prevazute in conventiile
internationale la care Romania este parte." In consecinta, Curtea constata
ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 26 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 88/1997, cu modificarile ulterioare, este
neintemeiata.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea
societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, astfel cum au fost
modificate prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea
reformei economice, exceptie ridicata de Gheorghe Georgescu in Dosarul nr.
11.283/2001 al Judecatoriei Targoviste.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2002.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta