DECIZIE   Nr. 327 din 11 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 727 din 17 octombrie 2003

    Costica Bulai            - presedinte
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Ion Opris in Dosarul nr. 825/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constitutie referitoare la liberul acces la justitie, partea interesata avand posibilitatea sesizarii instantei de judecata, in conditiile legii.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 825/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Ion Opris.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca textul de lege criticat impiedica accesul liber la justitie, intrucat "cererile pentru anularea unui act administrativ emis de o institutie publica centrala, formulate dupa trecerea unui an de la data la care cel vatamat in drept prin acel act a luat cunostinta de acesta, sunt trimise la tribunal, sectia de contencios administrativ, unde se constata tardivitatea actiunii". In opinia autorului, nu ar trebui sa fie aplicabile dispozitiile art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, ci sa fie accesibila judecata in temeiul dispozitiilor cuprinse in Codul civil referitoare la obligatia de "a face", respectiv art. 1075 si urmatoarele.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca art. 3 alin. 1 din Codul de procedura civila este conform cu prevederile constitutionale. Se arata ca liberul acces la justitie nu este ingradit, persoana interesata avand posibilitatea sesizarii instantei de judecata, precum si dreptul de a solicita si administra probe sau de a exercita caile de atac prevazute de lege, in cazul in care este nemultumita de solutia pronuntata de catre instanta de judecata.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor arata ca, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar in cadrul titlului I al cartii I din Codul de procedura civila legiuitorul a reglementat imperativ domeniul competentei materiale a instantelor de judecata, cu respectarea principiului celor trei grade de jurisdictie.
    Respingerea actiunii pentru tardivitate nu reprezinta o incalcare a principiului reglementat de art. 21 din Constitutie, fiind consecinta legala a depunerii unei cereri dupa implinirea termenului de prescriptie reglementat de lege.
    In ceea ce priveste invocarea dispozitiilor din Codul civil in cauza dedusa judecatii, se arata ca nu este de competenta materiala a Curtii Constitutionale de a aprecia norma juridica aplicabila in speta, instanta de judecata fiind aceea care, in urma examinarii in fapt si in drept, stabileste temeiul juridic al cauzei, persoana nemultumita de hotararea instantei putand exercita, in conditiile legii, caile de atac.
    Se apreciaza, in concluzie, ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
    Guvernul arata ca, desi in motivarea exceptiei este invocat art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, critica de neconstitutionalitate se indreapta, de fapt, asupra termenului de un an pentru introducerea actiunii in fata instantei judecatoresti de contencios administrativ, termen stabilit de art. 5 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
    Avand in vedere prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, se arata ca a fost lasata la latitudinea legiuitorului reglementarea "competentei", precum si a "procedurii de judecata", normele criticate constituind astfel expresia aplicarii acestor dispozitii constitutionale.
    Art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990, stabilind un termen pentru sesizarea instantei de contencios administrativ, da expresie exigentelor ce decurg din prevederile art. 48 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora legiuitorul este abilitat sa stabileasca conditiile si limitele exercitarii dreptului la reparatie al persoanei vatamate de un act administrativ. Cu privire la art. 5 alin. 5 din Legea 29/1990, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 60/1997, considerand ca stabilirea termenului de un an reprezinta o garantie a exercitarii dreptului persoanei vatamate de o autoritate publica de a obtine recunoasterea dreptului pretins, precum si a liberului acces la justitie, consacrat in art. 21 din Constitutie.
    Prin urmare, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie, deoarece, prin reglementarea legala a unui termen in care trebuie sa fie formulata actiunea in anulare a unui act administrativ, nu se ingradeste liberul acces la justitie, finalitatea sa fiind, dimpotriva, aceea de a facilita aplicarea, in conditii optime, a principiului mentionat, prin asigurarea unui climat de ordine, prevenindu-se eventualele abuzuri si limitandu-se efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice civile.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare. Textul legal criticat are urmatorul cuprins:
    - Art. 3. "Curtile de apel judeca:
    1. in prima instanta, procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei, precum si procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    In ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile referitoare la competenta materiala a instantelor judecatoresti din Codul de procedura civila au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, solutia legislativa consacrata de textul de lege criticat fiind preluata de noua formula redactionala, astfel incat art. 3 pct. 1 din cod are urmatorul continut: "Curtile de Apel judeca:
    1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale."
    Prin urmare, dat fiind ca, dupa invocarea exceptiei de neconstitutionalitate in fata instantei judecatoresti, prevederea legala supusa controlului a fost modificata, Curtea Constitutionala urmeaza a se pronunta asupra constitutionalitatii prevederii legale in noua sa redactare, intrucat solutia legislativa din ordonanta care modifica Codul de procedura civila este, in principiu, aceeasi cu cea anterioara modificarii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi formal critica de neconstitutionalitate este indreptata impotriva art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, care reglementeaza competenta materiala a instantelor judecatoresti, din sustinerile autorului exceptiei rezulta ca, in realitate, aceasta vizeaza instituirea termenului de un an, in interiorul caruia cel vatamat intr-un drept al sau, printr-un act administrativ, il poate ataca in fata instantei de contencios administrativ. Or, termenul respectiv este prevazut intr-un alt text de lege, respectiv in art. 5 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, care prevede ca: "In toate cazurile, introducerea cererii la instanta nu se va putea face mai tarziu de un an de la data comunicarii actului administrativ a carui anulare se cere."
    Critica este deci gresit indreptata si, sub acest aspect, apare ca fiind lipsita de obiect si, in consecinta, neintemeiata.
    Independent insa de aceasta imprejurare, critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta, intrucat neaga legiuitorului competenta conferita prin Constitutie de a reglementa cadrul in care titularul unui drept are posibilitatea sa si-l valorifice, luand in considerare drepturile si interesele legitime ale celorlalti titulari, pe care este tinut sa le respecte.
    Absolutizarea exercitiului unui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari, carora autoritatea statala le datoreaza in egala masura ocrotire, situatie de neconceput intr-un stat de drept, dar pe care autorul exceptiei, tributar unei viziuni pro causa, determinate de interesul sau exclusiv, intelege sa o ignore.
    De altfel, termenul de un an, prevazut de art. 5 alin. 5 din Legea nr. 29/1990, este un termen rezonabil, care asigura conditiile optime celui prejudiciat pentru a exercita actiune in justitie in scopul obtinerii reparatiilor legale.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Ion Opris in Dosarul nr. 825/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 septembrie 2003.

                       PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. COSTICA BULAI

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu