DECIZIE   Nr. 337 din 15 iulie 1997

privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 din Legea partidelor politice nr. 27/1996, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 295 din 30 octombrie 1997

    Ioan Muraru          - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Nicolae Popa         - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Valer-Vasilie Bica   - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Nica Leon, presedintele Partidului Liber Democrat, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 10 din 22 ianuarie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 iulie 1997, in prezenta recurentului si a reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 15 iulie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 10 din 22 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 din Legea partidelor politice nr. 27/1996, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996, invocata de Nica Leon in Dosarul nr. 5/1996 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Pentru a decide astfel, completul de judecata a retinut in esenta, ca textul atacat nu infrange nici o norma constitutionala si ca, de altfel, Curtea s-a mai pronuntat asupra dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 27/1996, in cadrul controlului prealabil, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, constatand constitutionalitatea textului, motivele care au fundamentat aceasta decizie subzistand in cauza, neexistand vreun element nou care sa faca necesara reconsiderarea lor.
    Impotriva acestei decizii, Nica Leon a declarat recurs, in esenta, pentru urmatoarele motive:
    - folosirea practicii jurisdictionale a Curtii in solutionarea cauzelor ce ii sunt deduse nu este admisibila, deoarece "intr-un stat de drept organele abilitate de lege sa aplice normele de drept trebuie sa se orienteze exclusiv numai pe lege", practica aplicandu-se "in tarile primitive, unde nu exista legi, aceasta fiind exercitata de sfatul batranilor";
    - in contestatia introdusa la Tribunalul Municipiului Bucuresti a invocat si neconstitutionalitatea art. 17 din Legea nr. 27/1996, nu numai pe cea a art. 46, precum si neconstitutionalitatea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 3/1996;
    - solutia la fond este gresita, deoarece art. 17 din Legea nr. 27/1996, potrivit caruia cererea de inregistrare a unui partid politic trebuie sa fie insotita, printre alte acte, de o lista cu semnaturile a cel putin 10.000 de membri fondatori, raportat la prevederile art. 37 alin. (1) din Constitutie - care statueaza ca cetatenii se pot asocia liber in partide politice - prin conditionarea inregistrarii de un anumit numar de membri fondatori, ingradeste dreptul constitutional la asociere;
    - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 este neconstitutionala, ilegala si lipsita de efecte juridice, deoarece "printr-o hotarare a Guvernului nu se poate modifica o lege" si pentru ca nu a fost aprobata de Parlament printr-o lege, astfel cum dispune art. 114 alin. (1), (3), (4) si (5) din Constitutie.
    In temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului constata ca "exceptia ridicata este vadit neintemeiata, iar contestatia formulata a fost respinsa ca nefondata de catre Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia a IV-a civila".
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca "exceptiile de neconstitutionalitate ale art. 17 alin. (1) lit. b) si ale art. 46 din Legea nr. 27/1996 sunt nefondate", deoarece "instituirea unui anumit prag de reprezentativitate nu poate aduce atingere dreptului la libera asociere, ci urmareste ca asocierea cetatenilor in partide sa aiba semnificatia institutionalizarii unui curent politic, fara de care partidul respectiv nu-si poate indeplini rolul de a contribui la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor", ca "adoptarea unei ordonante de urgenta nu este conditionata de existenta unei legi speciale de abilitare a Guvernului", ordonanta de urgenta intrand in vigoare dupa depunerea acesteia, spre aprobare, la Parlament, si ca "actul prin care s-a modificat art. 46 din Legea nr. 27/1996 a fost o ordonanta de urgenta" - in acest caz fiind vorba de o delegare legislativa - si nu de o hotarare a Guvernului.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului si cel al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului si ale procurorului, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Motivul de recurs, potrivit caruia completul de judecata, la fond, n-ar fi trebuit sa-si bazeze concluziile pe practica jurisdictionala a Curtii - practica avand valoare numai in tarile primitive, unde nu exista legi -, nu poate fi luat in considerare, deoarece chestiunea excede obiectului recursului, discutia asupra rolului si locului practicii judecatoresti in sistemul izvoarelor dreptului putand fi facuta in cadrul unui demers teoretic, cu grija elementara pentru respectarea cerintelor minime ale unui discurs doctrinar.
    De altfel, solutia bazata pe practica Curtii respecta dispozitiile art. 145 alin. (2) din Constitutie si ale art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor, prevederile legale a caror constitutionalitate a fost stabilita potrivit art. 145 alin. (1) din Constitutie nemaiputand face obiectul exceptiei.
    In ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, care nu ar fi numai a art. 46 din Legea nr. 27/1996, ci si a art. 17 din aceeasi lege, precum si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 3/1996, nici acest motiv de recurs nu este intemeiat.
    Dispozitiile art. 144 lit. c) din Constitutie, conform carora Curtea "hotaraste asupra exceptiei ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor", cat si cele ale art. 23 alin. (4) si (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate printr-o incheiere, care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, pentru sustinerea sau combaterea acesteia, si opinia instantei asupra exceptiei, nu permit instantei constitutionale sa se pronunte asupra unor exceptii de neconstitutionalitate ridicate in fata ei, nemijlocit, direct in recurs.
    Din actul de sesizare inaintat Curtii de catre Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectia a IV-a civila, rezulta ca recurentul a invocat numai exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 din Legea nr. 27/1996, iar nici un alt act din Dosarul nr. 5/1996 al aceleiasi instante nu cuprinde vreo referire la art. 17 din Legea partidelor politice nr. 27/1996 sau la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996.
    In aceste imprejurari, este evident ca recurentul extinde exceptia si la alte texte legale decat cele pe care le-a atacat in fata tribunalului, or, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra acestora, nefiind sesizata in conditiile articolului constitutional si ale dispozitiilor Legii nr. 47/1992 sus-amintite.
    In practica sa, Curtea Constitutionala a hotarat in mod constant ca ridicarea unei exceptii de neconstitutionalitate direct in recurs afecteaza ratiunile pentru care s-au instituit cele doua grade de jurisdictie, cu toate consecintele ce decurg de aici pentru judecata in fond, unde partile pot sa-si administreze probele si sa ridice exceptii. In acest sens, Curtea s-a pronuntat, spre exemplu, prin deciziile nr. 3 din 6 ianuarie 1994, nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 94 din 17 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si nr. 293 din 19 noiembrie 1996.
    Pentru considerentele de mai sus, faptul ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 3/1996 nu a fost inca aprobata prin lege, astfel cum prevede art. 114 alin. (5) din Constitutie, nu prezinta interes din moment ce neconstitutionalitatea ordonantei nu a fost invocata si in fata tribunalului care a sesizat Curtea.
    Observatia, in motivarea recursului, ca modificarea unei legi printr-o hotarare a Guvernului nu produce efecte juridice, este justa, insa recurentul se afla in eroare, facand confuzie intre un act normativ cu putere de lege - Ordonanta de urgenta a Guvernului care a modificat Legea nr. 27/1996 - si o reglementare emisa in aplicarea legii - hotararea Guvernului.

    In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Nica Leon, presedintele Partidului Liber Democrat, impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 10 din 22 ianuarie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 15 iulie 1997.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                          Magistrat asistent,
                          Valer Vasilie Bica