DECIZIE Nr. 344 din 5 decembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148,
236 si 270 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 86 din 11 februarie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Traian Margean in Dosarul nr. 1.267/2002 al Judecatoriei Sectorului
2 Bucuresti.
La apelul nominal raspunde, pentru autorul exceptiei, avocat Cecilia Tamas,
precum si partea Bogdan Dumitrascu, lipsa fiind celelalte parti, fata de care
procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune
concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a
textelor de lege criticate, expuse in notele scrise depuse la dosar.
Partea Bogdan Dumitrascu solicita respingerea exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, aratand ca asupra textelor de
lege criticate Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, de
exemplu prin Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000 si Decizia nr. 49 din 13
februarie 2001. Se apreciaza ca nu sunt evocate imprejurari noi care sa
justifice schimbarea jurisprudentei Curtii si se propune respingerea exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 iulie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 1.267/2002,
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Traian Margean, inculpat in dosarul
mentionat pentru savarsirea, in stare de recidiva postexecutorie, a doua
infractiuni de furt calificat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se considera ca
dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 5 pct. 3 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si,
prin aceasta, ale art. 20 din Constitutie. Se arata ca, potrivit art. 5 pct. 3
din conventia mentionata, orice persoana arestata sau detinuta trebuie sa fie
adusa neintarziat in fata unui judecator sau a unui alt magistrat abilitat de
lege sa exercite functii judiciare si are dreptul de a fi judecata intr-un
termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Desi conventia recunoaste
analogia dintre "judecator" si "magistrat", totusi
magistratul, altul decat judecatorul, trebuie sa fie independent fata de
Executiv si impartial (independent fata de parti). Or, procurorul nu face parte
din aceasta categorie, deoarece el nu este independent, ci este supus
principiului subordonarii ierarhice. De aceea, dispozitiile din Codul de
procedura penala care permit procurorului sa dispuna arestarea preventiva, desi
nu este un magistrat in sensul conventiei, sunt neconstitutionale, iar masura
arestarii preventive luata de procuror este lovita de nulitate absoluta.
Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti considera ca exceptia este neintemeiata.
In acest sens, se arata ca dispozitiile art. 143 si 148 din Codul de procedura
penala, care prevad conditiile retinerii si arestarii preventive, nu incalca
nici una dintre prevederile constitutionale privitoare la drepturile si
libertatile fundamentale ale cetatenilor, fiind in concordanta cu prevederile
art. 49 din Constitutie. De asemenea, instanta apreciaza ca dispozitiile art.
270 din Codul de procedura penala privind cazurile de reluare a urmaririi
penale sunt in concordanta cu prevederile Constitutiei. Cu privire la
dispozitiile art. 236 din Codul de procedura penala, instanta, avand in vedere
dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca,
republicata, precum si cele ale art. 23 alin. (4) din Constitutie, apreciaza ca
si acestea sunt constitutionale. De asemenea, instanta considera ca nu sunt
incalcate nici prevederile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, potrivit legii, procurorii fac
parte din corpul magistratilor.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca dispozitiile art. 143, 148, 236 si 270 din Codul de
procedura penala trebuie raportate atat la art. 5 pct. 3 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si la
jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie. Aceasta din urma
a statuat ca independenta se judeca in raport cu Executivul, fara a exclude o
subordonare fata de alti judecatori sau magistrati, daca acestia se bucura de
independenta fata de Executiv. Independenta procurorului roman poate fi pusa la
indoiala, daca se are in vedere faptul ca procurorii isi desfasoara activitatea
sub autoritatea ministrului justitiei, desi art. 131 alin. (1) din Constitutie
consacra principiul legalitatii si impartialitatii in activitatea Ministerului
Public.
Sub aspectul abilitarii procurorului de a dispune luarea masurii arestarii
preventive, se arata ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale,
deoarece art. 23 alin. (4) din Constitutie prevede ca arestarea se face in
temeiul unui mandat emis de magistrat, or, procurorul are calitatea de
magistrat potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca,
republicata. In acest sens se citeaza Decizia Curtii Constitutionale nr. 28 din
15 februarie 2000, prin care s-a statuat ca dreptul procurorului de a dispune
arestarea preventiva nu contravine prevederilor art. 5 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale. Fata de sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca
procurorul nu are calitatea de magistrat, vizand astfel art. 236 din Codul de
procedura penala, arata ca aceasta este nefondata, deoarece art. 42 din Legea
nr. 92/1992, republicata, prevede ca si procurorii au calitatea de magistrati.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate a art. 148 din Codul de
procedura penala, Avocatul Poporului arata ca luarea masurii arestarii preventive
nu are intelesul ca inculpatului i se imputa savarsirea unei infractiuni, ci ca
exista probe sau indicii considerate temeinice in acest sens, in raport cu
stadiul in care se afla procesul penal. Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale prevede la art. 5 posibilitatea arestarii
sau retinerii persoanei in vederea aducerii ei in fata autoritatii competente,
"atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o
infractiune". In spiritul conventiei, prezumtia de nevinovatie nu exclude
arestarea preventiva. De aceea, nu se poate sustine ca dispozitiile legale
criticate ar fi contrare prevederilor constitutionale si dispozitiilor
corespunzatoare privitoare la prezumtia de nevinovatie, cuprinse in pactele si
conventiile internationale privitoare la drepturile omului.
Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 236 si
270 din Codul de procedura penala, raportate la art. 20 din Constitutie, se
considera ca aceste texte sunt in deplina concordanta cu prevederile
constitutionale si cu dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicata,
in care se prevede explicit ca atat judecatorul, cat si procurorul au calitatea
de magistrati, astfel incat nu se poate vorbi de incalcarea prevederilor art. 5
din conventie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului
Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului
exceptiei si partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
143, 148, 236 si 270 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins:
- Art. 143 (Conditiile retinerii): "Masura retinerii poate fi luata de
organul de cercetare penala fata de invinuit, daca sunt probe sau indicii
temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar fi
limitele pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru fapta savarsita.
Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta
presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit
fapta.";
- Art. 148 (Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea
inculpatului): "Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt
intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele
cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor
necesare;
b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege
este mai mare de 3 luni;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la
urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum
si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de
la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea
adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea
mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infractiune, ori exista date care justifica
temerea ca va savarsi si alte infractiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) cand exista una din circumstantele agravante;
h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un
pericol pentru ordinea publica.
In cazurile prevazute la lit. c) - g), masura arestarii inculpatului poate
fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un
an.";
- Art. 236 (Arestarea preventiva a inculpatului): "Procurorul sesizat
potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala si daca constata ca
sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii
preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 150 si urm.
Daca invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror
inainte de expirarea termenului de arestare a invinuitului.";
- Art. 270 (Cazurile de reluare a urmaririi penale): "Urmarirea penala
este reluata in caz de:
a) incetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii
sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a
procesului penal;
c) redeschidere a urmaririi penale.
Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp
a intervenit vreunul din cazurile prevazute in art. 10."
Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind
neconstitutionale in raport cu prevederile art. 20 din Constitutie, precum si
cu prevederile art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, deoarece procurorul nu are calitatea de
magistrat care poate dispune arestarea, el nu este independent, fiind
subordonat ministrului justitiei, si deci nu poate fi impartial. In consecinta,
se considera ca actele efectuate de procuror in cursul urmaririi penale sunt
lovite de nulitate absoluta.
Textele constitutionale invocate au urmatorul continut:
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale."
Art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale are urmatorul cuprins: "Orice persoana arestata
sau detinuta, in conditiile prevazute de paragraful 1 lit. c) din prezentul
articol, trebuie adusa de indata inaintea unui judecator sau a altui magistrat
imputernicit prin lege cu exercitarea atributiilor judiciare si are dreptul de
a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii.
Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure
prezentarea persoanei in cauza la audiere."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 143 si 148 din Codul de procedura
penala, care reglementeaza conditiile retinerii si arestarii preventive, nu
incalca prevederile constitutionale privind drepturile si libertatile
fundamentale ale cetatenilor, fiind in concordanta cu prevederile art. 49 din
Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati. De asemenea, dispozitiile mentionate sunt in concordanta cu
prevederile art. 5 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. La fel sunt si dispozitiile art. 236 si 270 din
Codul de procedura penala. Afirmatiile autorului exceptiei, in sensul ca
procurorul nu ar avea calitatea de magistrat, care sa poata dispune arestarea
preventiva si trimiterea in judecata a inculpatului, sunt contrazise de
dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicata, care prevad ca
procurorul are calitatea de magistrat.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume
Decizia nr. 28 din 15 februarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 148 si 236 din Codul de procedura penala, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 301 din 3 iulie 2000. Prin aceasta
decizie, respingandu-se exceptia, s-a subliniat ca in procesul penal din Romania
procurorul actioneaza ca aparator al intereselor generale ale societatii, dar
si ale partii din proces, in spiritul legalitatii. Masura arestarii preventive
se poate dispune de procuror in conditii strict determinate de lege, astfel
incat nu se poate vorbi despre influenta Executivului asupra activitatii
judiciare.
In cauza de fata nu exista elemente noi care sa determine o schimbare a
jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.
Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa
fie respinsa.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 143, 148,
236 si 270 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Traian Margean
in Dosarul nr. 1.267/2002 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 decembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu