DECIZIE Nr. 366 din 5 iulie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 844 din 19 septembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 282^1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Teodora Mitu in Dosarul nr. 2.749/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
IV-a civila, de Iulian Vasile Zlate in Dosarul nr. 8.940/2005 al Tribunalului
Iasi, precum si de Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, din oficiu, in
Dosarul nr. 152/2005 al acestei instante.
La apelul nominal raspunde, personal, autorul exceptiei, Teodora Mitu,
lipsa fiind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in
dosarele nr. 263D/2005, nr. 393D/2005 si nr. 400D/2005 au obiect identic, pune
in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Autorul exceptiei si reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu
masura conexarii dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune
conexarea dosarelor nr. 393D/2005 si nr. 400D/2005 la Dosarul nr. 263D/2005,
care este primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, Teodora Mitu depune note scrise prin care
solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate astfel cum a fost
formulata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens, arata ca textul de
lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorii
exceptiei, intrucat accesul liber la justitie are in vedere dreptul la un
recurs efectiv, iar instituirea unei singure cai de atac vizeaza solutionarea
cauzelor de celeritate, intr-un termen rezonabil.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 26 ianuarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.749/2004
de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, Incheierea din 21 martie 2005,
pronuntata in Dosarul nr. 8.940/2005 de Tribunalul Iasi, si prin Incheierea din
14 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 152/2005 de Tribunalul Bucuresti -
Sectia a III-a civila, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 din Codul de procedura civila.
Exceptia a fost ridicata de Teodora Mitu, Iulian Vasile Zlate si, respectiv, de
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila, din oficiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile art. 282^1 din Codul de procedura civila sunt in contradictie cu
prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si art. 21 din Constitutie.
In acest sens, arata ca prin restrangerea arbitrara a sferei de aplicare a
caii ordinare de atac a apelului se ajunge in situatia paradoxala ca partea
care figureaza, in calitate de reclamant, intr-unul din litigiile al caror
obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei, atat in materie civila, cat si
in materie comerciala, sa nu beneficieze decat de un grad de jurisdictie. Asa
fiind, reglementarea dedusa controlului de neconstitutionalitate creeaza o
diferentiere valorica in baza careia partile pot ataca cu apel sau recurs
hotarari avand acelasi obiect, iar prin aceasta posibilitate diferita si
administrarea probelor este diferita. Astfel, in cazul atacarii hotararii cu
apel, partea are posibilitatea administrarii unor probe complexe, dat fiind
caracterul devolutiv al apelului si potrivit art. 295 alin. 2 din Codul de
procedura civila, in sensul ca "instanta va putea incuviinta refacerea sau
completarea probelor administrate la prima instanta, precum si administrarea
probelor noi propuse in conditiile art. 292, daca considera ca sunt necesare pentru
solutionarea cauzei". Spre deosebire de calea de atac a apelului, in
recurs, potrivit art. 305 din Codul de procedura civila, probatoriul este
limitat la administrarea inscrisurilor, deoarece "in instanta de recurs nu
se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse pana la
inchiderea dezbaterilor". Asa fiind, ca urmare a acestor diferentieri,
apar in practica diverse situatii inegale, cum ar fi, de exemplu, in procesele
de partaj, unde administrarea probei cu expertiza tehnica imobiliara este
esentiala in rezolvarea pricinii, iar criticile aparute pe calea de atac a
recursului cu privire la evaluarea imobilului nu pot fi primite in lipsa
posibilitatii refacerii probei cu expertiza tehnica si limitarii
posibilitatilor de casare a hotararii cu trimitere, potrivit art. 312 alin. 3
din Codul de procedura civila. Situatia este diferita insa pentru partile al
caror litigiu are o valoare de peste 1 miliard lei si care au acces la toate
probatoriile prevazute de art. 295 alin. 2 din Codul de procedura civila.
In consecinta, reglementarea criticata creeaza o evidenta discriminare
intre cele doua categorii de parti, bazata exclusiv pe criteriul de valoare a
litigiului.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate invocata este intemeiata. In acest sens, arata ca
dispozitiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, prin limitarea
dreptului de a ataca cu apel unele hotarari judecatoresti date in prima
instanta in solutionarea cererilor introduse pe cale principala, creeaza o
discriminare in modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale,
incalcandu-se si principiul constitutional al liberului acces la justitie,
astfel incat unele parti nu beneficiaza decat de un singur grad de jurisdictie,
in timp ce altele beneficiaza de doua grade de jurisdictie. Instanta apreciaza
ca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1), ale art. 16
alin. (1) si ale art. 21 deriva si din faptul ca, in functie de valoarea masei
partajabile, se determina calea de atac ce se exercita impotriva hotararii
judecatoresti pronuntate de instanta de fond, desi, in mod normal si firesc,
natura juridica a cauzelor determina ce cale de atac se va exercita. De altfel,
ratiunile avute in vedere de legiuitor in ceea ce priveste modificarea
dispozitiilor art. 282^1 din Codul de procedura civila privesc celeritatea
procesului civil si degrevarea activitatii jurisdictionale a instantelor de
judecata, prin optimizarea actului de justitie. De asemenea, instanta apreciaza
ca textul de lege criticat incalca si dispozitiile art. 21 din Constitutie.
Astfel, arata ca desi legiuitorul poate institui in considerarea unor situatii
deosebite reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de
exercitare a drepturilor procedurale, instituirea insa a cailor de atac in
functie de valoarea obiectului dedus judecatii incalca accesul liber la
justitie. Asa fiind, considera ca reglementarea actuala prevazuta de art. 282^1
din Codul de procedura civila nu constituie o garantie a aplicarii principiului
prevazut de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale privind judecarea cauzei in mod echitabil si intr-un
termen rezonabil, in scopul inlaturarii oricaror abuzuri din partea partilor,
prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificata a solutionarii unui proces.
Tribunalul Iasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata
este neintemeiata. In acest sens, arata ca dispozitiile art. 282^1 din Codul de
procedura civila nu incalca dispozitiile constitutionale si nu creeaza o
discriminare, intrucat prin aceste dispozitii legale legiuitorul a urmarit ca
un numar mai mare de cauze - calificate in functie de valoarea litigiului si nu
de obiectul acestuia - sa fie solutionate cu celeritate, in spiritul reformei
judiciare si al armonizarii legislatiei interne cu legislatia europeana. Asa
fiind, asigurarea pentru unele cauze a dublului grad de jurisdictie, iar pentru
altele doar a unuia singur nu inseamna instituirea vreunei discriminari.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens, arata ca procedura de judecata in ansamblul sau, inclusiv
regimul cailor de atac, se intemeiaza pe dispozitiile constitutionale ale art.
126 alin. (2), care prevad in mod expres ca reglementarea competentei si a
procedurii de judecata se face "numai prin lege", in timp ce art. 129
din Constitutie consacra dreptul la folosirea cailor de atac impotriva hotararilor
judecatoresti, insa "numai prin lege". Asa fiind, arata ca textul
criticat nu reprezinta o incalcare a prevederilor constitutionale referitoare
la realizarea drepturilor in justitie, ci, dimpotriva, reprezinta o expresie a
aplicarii acestora. De asemenea, apreciaza ca dispozitiile procedurale deduse
controlului de constitutionalitate nu creeaza discriminari intre cetateni,
fiind conforme cu prevederile art. 4 alin. (2) din Constitutie, precum si cu
cele ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor
fundamentale. Astfel, regimul juridic diferit instituit de legiuitor este
determinat de deosebirea de situatii care impune solutii legislative diferite,
in vederea asigurarii celeritatii solutionarii cauzelor aflate pe rolul instantelor.
Ca atare, in masura in care reglementarea criticata se aplica tuturor celor
aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare
pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect este neintemeiata. In
final, in sustinerea punctului sau de vedere, Guvernul invoca jurisprudenta
Curtii Constitutionale, in deplin acord cu aceea a Curtii Europene a
Drepturilor Omului, si anume Decizia nr. 226/2004.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 282^1 din Codul de procedura
civila sunt constitutionale. In acest sens, arata ca textul de lege criticat nu
contravine art. 16 din Constitutie, intrucat reglementarea dedusa controlului
se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale,
fara nici o discriminare pe considerente arbitrare. Totodata considera ca
dispozitiile legale criticate nu contin nici o dispozitie contradictorie, fiind
determinate de situatiile care impun solutii legislative diferite, in vederea
solutionarii cu celeritate a cauzelor aflate pe rolul instantelor. De asemenea,
considera ca instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de
atac nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 21 atata timp cat,
potrivit art. 282^1 din Codul de procedura civila, partilor interesate le este
asigurata posibilitatea de a formula o cale de atac impotriva hotararii
judecatoresti considerate defavorabila. Departe de a ingradi drepturi
consacrate constitutional, reglementarea prevazuta de art. 282^1 din Codul de
procedura civila constituie o garantie a aplicarii principiului prevazut de
art. 21 alin. (3) din Constitutie, privind judecarea unei cauze in mod
echitabil si intr-un termen rezonabil.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 282^1 din Codul
de procedura civila in raport cu art. 15 alin. (1) din Legea fundamentala,
Avocatul Poporului apreciaza ca aceste prevederi constitutionale nu au
incidenta in cauza de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite in cauza de judecatorul-raportor,
notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
282^1 din Codul de procedura civila, introduse prin art. I pct. 94 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, si completate prin art. I
pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din
26 mai 2004.
Dispozitiile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 282^1: "1. Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti
date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii
de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei
inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile
posesorii, cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila,
luarea masurilor asiguratorii, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
2. Hotararile instantelor judecatoresti prin care se solutioneaza
plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu
activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt
supuse apelului, daca legea nu prevede altfel."
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate contravin
prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1) si
art. 21, potrivit carora:
- Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile
consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de
acestea.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in
conditiile in care nu exista un drept al partilor de a beneficia de acces la
toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege,
iar in ceea ce priveste accesul liber la justitie, acesta are in vedere doar
dreptul persoanei la un recurs efectiv in fata unei instante nationale, deci
posibilitatea de a accede la un grad de jurisdictie, nu se poate retine
incalcarea art. 15 alin. (1) si art. 21 alin. (1) din Constitutie.
De asemenea, reglementarea dedusa controlului, departe de a contraveni art.
21 alin. (3) din Constitutie, nu face decat sa-i dea expresie, instituirea unei
singure cai de atac fiind menita sa contribuie la realizarea dreptului la un
proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. In
sfarsit, criteriul valoric adaugat celui al naturii cauzei, in functie de care
se determina regimul cailor de atac aplicabil, avand caracter obiectiv si
gasindu-si aplicare in cazul oricarui subiect de drept, in masura in care
raportul juridic procesual in care este parte isi releva apartenenta la una sau
alta dintre categoriile delimitate potrivit criteriilor mentionate, nu ofera
temei de discriminare si, ca atare, nu justifica critica adusa reglementarii
legale in cauza, in raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.
De altfel, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost
supuse controlului de constitutionalitate, prin raportare la prevederile art.
16 si art. 21 din Constitutie. Astfel, prin Decizia nr. 226 din 18 mai 2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004,
Curtea a retinut ca textul de lege criticat nu contine nici o dispozitie
discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de
situatii care impune solutii legislative diferite in vederea asigurarii
celeritatii solutionarii cauzelor aflate pe rolul instantelor. Asa fiind, in
masura in care reglementarea dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati
in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe
considerente arbitrare, critica privind incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1)
din Constitutie nu este intemeiata.
De asemenea, prin aceeasi decizie, Curtea a retinut ca instituirea unor
reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine prevederilor
constitutionale cuprinse in art. 21 privind accesul liber la justitie, atata
timp cat, potrivit celor prevazute de art. 282^1 din Codul de procedura civila,
partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a formula o cale de atac
impotriva hotararii judecatoresti considerate defavorabila. Astfel, departe de
a ingradi drepturi consacrate constitutional, reglementarea prevazuta de art.
282^1 din Codul de procedura civila constituie o garantie a aplicarii
principiului prevazut de art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind judecarea unei cauze
in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, in scopul inlaturarii oricaror
abuzuri din partea partilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea
nejustificata a solutionarii unui proces. Curtea a constatat, de asemenea, ca
reglementarile internationale in materie nu impun accesul la totalitatea
gradelor de jurisdictie sau la toate caile de atac prevazute de legislatiile
nationale, art. 13 din aceeasi conventie consacrand numai dreptul persoanei la
un recurs efectiv in fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a
accede la un grad de jurisdictie.
Totodata Curtea Europeana a Drepturilor Omului, prin hotararea pronuntata
in Cazul "Golder impotriva Regatului Unit", 1975, a statuat ca:
"Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe
care conventia l-a recunoscut fara sa-l defineasca in sensul restrans al
cuvantului, exista posibilitatea limitarilor implicit admise chiar in afara
limitelor care circumscriu continutul oricarui drept."
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin decizia mentionata
isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Teodora Mitu in Dosarul nr.
2.749/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, de Iulian Vasile
Zlate in Dosarul nr. 8.940/2005 al Tribunalului Iasi, precum si de Tribunalul
Bucuresti - Sectia a III-a civila, din oficiu, in Dosarul nr. 152/2005 al
acestei instante.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Ingrid Alina Tudora