DECIZIE Nr.
376 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 2, art. 362 alin. 1 lit. a) si
art. 278 1 alin. 10 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 309 din 12 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3852, art. 362 alin.1 lit.
a) şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr.
1.177/35/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales Ionel Iordache din cadrul Baroului
Timiş, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa
celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului
excepţiei, care pune concluzii de admitere, arătând că
Ministerul Public, prin posibilitatea conferită de textele criticate, se
transformă în apărătorul procurorului, ca persoană
cercetată, astfel că, în dezacord cu principiile
constituţionale, face oficiu de apărare. Prin urmare, de vreme ce
procedura contestată nu oferă nicio garanţie, există un
real conflict de interese între procuror, ca făptuitor, şi Ministerul
Public, pe de o parte, şi interesul public, pe de altă parte.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţie de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
deoarece critica autorului vizează atât modul de aplicare a textelor
într-un caz concret, cât şi o mascată propunere de modificare a
acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.177/35/2007, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3852, art. 362 alin. 1 lit. a) şi art. 2781
alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Viorica Luca în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 131, art. 132, art. 1 alin.
(3)-(5), art. 2 alin. (2), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1), art. 16
alin. (1) si (2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 26,
art. 30 alin. (1) şi (2), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 73
alin. (3) lit. e) teza întâi, lit. j), lit. l) teza a treia, art. 124 alin. (2)
şi (3), art. 126 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) teza întâi şi
art. 148 alin. (2) şi (4), deoarece în cauza dedusă
judecăţii Ministerul Public nu poate reprezenta interesul privat al
unui cetăţean ce are şi funcţia de procuror, adică
prepus al său, fără a se abate de la rolul constituţional.
Aşa fiind, partea adversă este privată de un proces echitabil,
evitându-se posibilitatea ca aceasta să acţioneze în
instanţă Ministerul Public ca parte responsabilă civilmente.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului
excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 3852 cu denumirea
marginală Persoanele care pot face recurs, art. 362 alin. 1 lit. a)
cu denumirea marginală Persoanele care pot face apel şi art.
2781 alin. 10 cu denumirea marginală Plângerea în faţa
judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată, toate din Codul de
procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 3852: „Pot face recurs persoanele
arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător.";
- Art. 362 alin. 1 lit. a): „Pot face apel:
a) procurorul, în ce priveşte latura
penală şi latura civilă.";
- Art. 2781 alin. 10: „Hotărârea
judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b)
poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut
plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea
urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale
cărei interese legitime sunt vătămate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că din analiza criticilor avansate de autor se
desprinde concluzia potrivit căreia autorul este nemulţumit de posibilitatea
conferită procurorului de a formula recurs într-o cauză atunci când
calea de atac profită unei persoane cercetate care îndeplineşte
funcţia de procuror. Aşa fiind şi ţinând seama de obiectul
cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate,
respectiv un recurs formulat împotriva unei sentinţe penale
pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală, Curtea constată că, în ceea ce
priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 362 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod referitoare la persoanele care
pot face apel, excepţia este inadmisibilă, neavând, potrivit art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, legătură cu soluţionarea
cauzei.
De asemenea, Curtea mai constată că nu sunt
afectate prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, la rolul
Ministerului Public şi la statutul procurorilor, deoarece
dispoziţiile art. 3852 şi art. 2781 alin. 10
din Codul de procedură penală privitoare la persoanele care pot face
recurs sunt elaborate în conformitate cu prevederile art. 129 din
Constituţie referitoare la folosirea căilor de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti în condiţiile legii, adică
aşa cum sunt acestea reglementate prin lege organică adoptată de
Parlament ca unică autoritate legiuitoare a ţării. In
conformitate cu prevederile art. 131 din Constituţie, în sistemul
procesului penal român, cu excepţiile prevăzute de lege, procurorul
este titularul acţiunii publice, iar nu persoana vătămată.
Aşa fiind şi în conformitate cu interesele generale ale
societăţii, procurorul este singurul în drept să dinamizeze
procesul penal prin folosirea căilor de atac. De altfel, faptul că o
persoană cercetată are calitatea de magistrat nu presupune
existenţa unui conflict de interese între acesta şi cel care-l
cercetează ori judecă, deoarece între ei nu se află, aşa
cum susţine în mod eronat autorul excepţiei, raporturi de
prepuşenie menite să afecteze imparţialitatea justiţiei.
Aceasta, deoarece în materie penală răspunderea este personală,
iar procurorul, în calitate de reprezentant al Ministerului Public,
apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor indiferent de funcţiile pe
care le îndeplinesc aceştia din urmă, singura calitate ce
prevalează fiind doar aceea de cetăţean.
In ceea ce priveşte celelalte temeiuri
constituţionale invocate, Curtea constată că autorul
excepţiei s-a limitat doar la o simplă enumerare a lor,
fără a arăta în mod concret în ce constă aceasta. Or,
potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie
făcute în formă scrisă şi motivate".
In concluzie, Curtea urmează a respinge
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin.
1 lit. a) din Codul de procedură penală ca inadmisibilă şi
a dispoziţiilor art. 3852 şi art. 2781 alin. 10
din Codul de procedură penală ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3852 şi
art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 1.177/35/2007 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a) din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru