Decizia Nr.379 din 18.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Lucian Mincu în Dosarul nr. 9.779/1.748/2016 (3.453/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.045D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece a fost invocată de inculpat, în condiţiile în care obiectul excepţiei vizează dreptul la apărare al persoanei vătămate. În aceste condiţii, apreciază că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu justifică un interes în invocarea acesteia. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.779/1.748/2016 (3.453/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de apelantul inculpat Nicolae Lucian Mincu într-o cauză penală.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate inculpatul, autor al excepţiei, susţine că art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu indică în mod clar cine trebuie să beneficieze de asistenţa juridică obligatorie, fiind interpretativ, având în vedere că nu se face referire şi la persoana vătămată care este subiect procesual principal şi are aceleaşi drepturi ca şi părţile din procesul penal, lăsându-se loc de interpretare şi apreciere dacă persoana vătămată este inclusă în dispoziţiile acestui articol. Arată că, pe parcursul procesului penal, în fond, persoana vătămată minoră a fost asistată de apărător ales cu care aceasta a încheiat un contract de asistenţă juridică, personal şi în nume propriu, cu toate că aceasta era minoră la momentul încheierii respectivului contract. În faţa instanţei de apel, reprezentantul legal al minorului, respectiv mama acestuia, a arătat faptul că nu a avut cunoştinţă despre acest contract, nu a însoţit minorul la semnarea lui şi nu a fost de acord ca minorul să fie reprezentat pe parcursul procesului în faţa instanţei de fond de către apărătorul ales, contractul de asistenţă juridică încheiat de minor fiind nelegal. Faţă de susţinerile reprezentantului legal al minorului, inculpatul - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - a solicitat instanţei de apel retrimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocând o cauză de nulitate absolută, în condiţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, întrucât contractul de asistenţă juridică încheiat de persoana vătămată minoră fără consimţământul reprezentantului legal este un contract nul. Susţine că instanţa de apel a arătat că textul de lege invocat precizează faptul că părţile din procesul penal trebuie să beneficieze de asistenţă juridică obligatorie, fără a se face referire şi la persoana vătămată. În aceste condiţii, inculpatul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, susţine că art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este neconstituţional, întrucât îngrădeşte drepturile persoanei vătămate în cadrul procesului penal, fiind contrar dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţie.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este fondată, în condiţiile în care nu există o justificare rezonabilă pentru a nu include în categoria nulităţilor absolute situaţia în care sunt încălcate dispoziţiile privind asistarea juridică obligatorie de către avocat a persoanei vătămate. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 302 din 4 mai 2017, paragraful 62.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la apărare, acesta presupunând dreptul oricărui participant la procesul penal de a-şi formula apărările, personal sau prin intermediul unui avocat ales sau numit din oficiu.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: [...] f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie."12. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, autorul excepţiei invocă dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. 13. Cât priveşte admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa potrivit căreia „legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.14. În contextul analizei admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelantul inculpat Nicolae Lucian Mincu în cauza penală ce are ca obiect soluţionarea apelului formulat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 443 din 28 septembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. 9.779/1.748/2016, prin care, în temeiul art. 220 alin. (3) lit. b) din Codul penal şi al art. 396 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul, autor al excepţiei, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor. 15. În faţa instanţei de apel, apelantul inculpat - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate invocând o vătămare a drepturilor constituţionale ale intimatei-persoană vătămată. Astfel, susţine că art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală este neconstituţional, întrucât îngrădeşte drepturile persoanei vătămate în cadrul procesului penal, fiind contrar dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţie.16. În aceste condiţii, având în vedere jurisprudenţa precitată, precum şi situaţia de fapt din cauza penală în care a fost invocată prezenta excepţie, Curtea constată că, în privinţa normelor procesual penale criticate, devine incidentă lipsa condiţiei interesului în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei. 17. Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că, „în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. [...] Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată" (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, paragraful 30, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia (...)" (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, Decizia nr. 247 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 29 iulie 2018, şi Decizia nr. 295 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 7 august 2018). 18. În aceste condiţii, Curtea constată că cele reţinute în jurisprudenţa precitată sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, întrucât eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate ar sluji doar unui interes general, iar nu şi cauzei în care a fost ridicată, unde nu ar produce nicio consecinţă. Cu alte cuvinte, în prezenta cauză, examinarea constituţionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate într-un control abstract.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Lucian Mincu în Dosarul nr. 9.779/1.748/2016 (3.453/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu