DECIZIE Nr.
379 din 25 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 si 187 din Legea nr.
356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum
si pentru modificarea altor legi
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 335 din 30 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Marinela Mincă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct! 185 şi 187 din Legea nr.
356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum
şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari
de bloc 12C - scara 1, Bucureşti, prin reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în
Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.276/3/2007 (2.309/2007), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
II-a penală si pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct.
185 şi 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie
ridicată de Asociaţia de proprietari de bloc 12C - scara 1, Bucureşti, prin
reprezentant Mădălin-Viorel Zeca, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca
obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3)
referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece, spre deosebire de celelalte părţi, numai inculpatul are
posibilitatea să exercite recursul, criticând hotărârea judecătorească atât din
perspectiva unor critici de procedură, cât şi din perspectiva fondului. Partea
civilă nu mai are la îndemână posibilitatea declarării recursului pentru motive
ce ţin de nelegalitatea hotărârii recurate din cauza abrogării acestui motiv de
recurs.
Aceste argumente sunt considerate valabile de autorul
excepţiei şi în ce priveşte invocarea neconstituţionalităţii art. I pct. 187 din Legea nr. 356/2006, deoarece pct. 171 nu se mai regăseşte printre cazurile care se iau în considerare
întotdeauna din oficiu.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi familie opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, prevederile art. I
pct. 185 din Legea nr. 356/2006, care au abrogat art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, restrâng analizarea recursurilor
pendinte sub aspectul legalităţii soluţiilor recurate. Efectivitatea dreptului
la un proces echitabil nu poate fi afectată de existenta unor obstacole sau
impedimente de drept sau de fapt.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul
este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, căile
de atac şi condiţiile exercitării acestora. De aceea, constituie o problemă exclusivă
a legiuitorului întinderea controlului judecătoresc pe care înţelege să îl
instituie pe calea recursului. Principiul liberului acces la justiţie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a exercita căile de atac, în
formele şi modalităţile instituite de lege.
Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici
prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu consacră un caz de
restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, care, pentru a
fi caracterizat ca atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege, să aibă
caracter temporar, să fie aplicat în mod nediscriminatoriu şi să fie instituit
doar pentru perioada în care acţionează cauzele care l-au determinat, situaţii
care sunt enumerate limitativ în alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentală.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 185 şi 187 din
Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul conţinut:
- Art. I pct. 185: „Codul de
procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78
din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi
se completează după cum urmează:
185. La articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogă." Textul
legal abrogat avea următorul conţinut: „când hotărârea
este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o
greşită aplicare a legii;".
- Art. I pct. 187: „Codul de
procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
187. La articolul 3859, alineatul 3 va avea următorul
cuprins:
„Cazurile prevăzute în alin. 1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 şi 20 se iau în considerare întotdeauna din
oficiu, iar cele de la pct 11, 12, 15, 17 şi 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influenţat asupra hotărârii în
defavoarea inculpatului."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 au mai făcut obiectul controlului
de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.073 din 20 noiembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie
2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a acestor prevederi, statuând că nu este afectat dreptul
la un proces echitabil, deoarece acesta nu presupune obligativitatea
parcurgerii unui număr de trei grade de jurisdicţie în materie penală. De
asemenea, recursul, ca şi cale de atac, implică eo
ipso posibilitatea de a
repara ilegalităţile strecurate în apel, neavând drept consecinţă rezolvarea
unei cauze penale. Prin urmare, spre deosebire de calea de atac a apelului care
urmăreşte îndreptarea oricărei greşeli de fapt sau de drept, recursul
constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate,
definite lato sensu ca
violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci
exclusiv asupra corectei aplicări a legii. Iată de ce, prin menţinerea pct. 171 al alin. 1 din art. 3859
din Codul de procedură penală, s-ar fi menţinut o
reglementare redundantă, imprecisă şi generală care ar fi generat serioase
confuzii.
In plus, instituirea regulilor de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor de
atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului şi nu intră nicidecum în
competenţa justiţiabililor ori a instanţelor de judecată de a stabili pe cale
jurisprudenţială cazuri de aşa zise hotărâri contrare legii. Acesta este sensul
art.129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile legii", atunci când
reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2)
din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi
la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de
lege".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză,
inclusiv în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. I pct. 187 din Legea nr.
356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum
şi pentru modificarea altor legi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 185
şi 187 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de
procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicată de
Asociaţia de proprietari de bloc 12C -scara 1, Bucureşti, prin reprezentant
Madălin-Viorel Zeca, în Dosarul nr. 7.276/3/2007
(2.309/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
II-a penala şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 25 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru