DECIZIE Nr.
387 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1 si 4, art. 70 alin. 2,
art. 171 alin. 1 si art. 224 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 313 din 13 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art.
70 alin. 2, art. 171 alin. 1 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Sorin Ciobanu
în Dosarul nr. 4.033/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin
care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea
pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură
civilă, dispune respingerea acesteia, deoarece de la data sesizării
instanţei de contencios constituţional şi până în prezent a
trecut un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.033/111/2009, Tribunalul Bihor - Secţia penală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70
alin. 2, art. 171 alin. 1 şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Sorin
Ciobanu în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 53, precum
şi ale art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. c) şi d) din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, deoarece în faza actelor premergătoare apărătorul
făptuitorului nu are dreptul să asiste la niciunul dintre actele care
se efectuează până la începerea urmăririi penale, fiind lipsit
de o minimă garanţie a dreptului la apărare.
Tribunalul Bihor - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, sens
în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. 1 şi 4 cu denumirea
marginală Garantarea dreptului la apărare, art. 70 alin. 2 cu
denumirea marginală Intrebări şi lămuriri prealabile, art.
171 alin. 1 cu denumirea marginală Asistenţa învinuitului sau a
inculpatului şi art. 224 alin. 1 şi 3 cu denumirea marginală
Acte premergătoare, care au următorul conţinut:
- Art. 6 alin. 1 şi 4: „Dreptul de apărare
este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în
tot cursul procesului penal. [...]
Orice parte are dreptul să fie asistată de
apărător în tot cursul procesului penal.";
- Art. 70 alin. 2: „Invinuitului sau inculpatului i
se aduc apoi la cunoştinţă fapta care formează obiectul
cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un
apărător, precum şi dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se
totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit
împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declaraţie, i
se pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la fapta şi
la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.";
-Art. 171 alin. 1: „Invinuitul sau inculpatul are
dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi
penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate
să-i aducă la cunoştinţă acest drept";
- Art. 224 alin. 1 şi 3: „In vederea începerii
urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte
premergătoare. [...]
Procesul-verbal prin care se constată
efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de
probă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu
prilejul pronunţării Deciziei nr. 647 din 28 aprilie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie
2009, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1
şi 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1 şi art. 224 alin. 1 şi 3
din Codul de procedură penală, statuând, între altele, că
„actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi
identificată sau subsumată naturii precise şi bine determinate a
altor instituţii. Aşa cum rezultă din chiar denumirea lor,
acestea premerg faza de urmărire penală, având un caracter de
anterioritate desprins din scopul instituirii lor, şi anume acela de a
completa informaţiile organelor de urmărire penală, de a
verifica informaţiile deţinute şi de a fundamenta convingerea
organului de cercetare penală ori procurorului cu privire la oportunitatea
începerii ori neînceperii urmăririi penale. Aşa fiind, aceste acte,
prin conţinutul lor, au un caracter suigeneris, limitat însă
de atingerea scopului. Abia dincolo de această graniţă se poate
vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual al actelor care trebuie
îndeplinite sub hegemonia garanţiilor impuse de faza urmăririi
penale".
De altfel, prin Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30
noiembrie 1999, Curtea a reţinut că „garantarea dreptului la
apărare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de
începerea urmăririi penale, când făptuitorul nu are calitatea
procesuală de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de către
organele de urmărire penală a unor acte premergătoare, anterior
începerii urmăririi penale, în vederea strângerii datelor necesare
declanşării procesului penal, nu reprezintă momentul începerii
procesului penal şi se efectuează tocmai pentru a se constata
dacă sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal". S-a mai
reţinut, de asemenea, că, deşi „în conformitate cu prevederile
art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se
constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de
probă, dreptul la apărare al învinuitului nu poate fi considerat ca
fiind încălcat, pentru că acesta are posibilitatea de a-l combate cu
alt mijloc de probă, atunci când instanţa ar înţelege să-i
dea eficienţă".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente
noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1)lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 4, art. 70 alin. 2, art. 171 alin. 1
şi art. 224 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Daniel Sorin Ciobanu în Dosarul nr.
4.033/111/2009 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru