DECIZIE Nr.
388 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (1) si (3) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 31 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Balay România" - S.R.L. din Paşcani în Dosarul nr.
117/99/2006-COM al Tribunalului laşi - Judecătorul-sindic.
La apelul nominal se prezintă, prin avocat, partea
Anglo Romanian Bank Limited, Anglia, Londra, Sucursala Bucureşti. Lipseşte
autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul părţii prezente arată că autorul
excepţiei a ridicat excepţia de neconstituţionalitate doar în scop dilatoriu
şi, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicită
respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care
arată că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 117/99/2006-COM, Tribunalul Iaşi -Judecătorul-sindic
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Balay
România" - S.R.L. din Paşcani în cadrul unei acţiuni având ca obiect
cererea formulată de Anglo Romanian Bank Limited, Anglia, Londra, Sucursala
Bucureşti pentru deschiderea procedurii insolvenţei împotriva autorului
excepţiei de neconstituţionalitate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin cele două texte de lege criticate
se instituie „o discriminare gravă care duce în cele din urmă la restrângerea
drepturilor debitorului şi la punerea acestuia în dificultate, prin limitarea
posibilităţilor sale de a contribui la redresarea situaţiei sale
economice". De asemenea, consideră că ridicarea dreptului debitorului de
a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune
de acestea restrânge în mod nejustificat exercitarea dreptului de proprietate.
In sfârşit, arată că exerciţiul acestor drepturi fundamentale este restrâns
fără să fie întrunite condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.
Tribunalul Iaşi -
Judecătorul-sindic apreciază că excepţia ridicată
nu este întemeiată, deoarece ridicarea dreptului de administrare al debitorului
nu echivalează cu o atingere adusă vreunuia dintre drepturile sale
fundamentale, ci, în mod implicit, asigură ocrotirea acestora. In acest sens,
invocă jurisprudenta vastă în materie a Curţii Constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că nu
aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, ci se aplică în mod egal
tuturor situaţiilor prevăzute în ipoteza normei juridice, sunt în concordanţă
cu prevederile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege şi nu pun în discuţie restrângerea
exerciţiului vreunor drepturi fundamentale. In acest sens, invocă jurisprudenta
în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii
potrivit cărora:
Art. 47: „(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce
activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea
-, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau,
după caz, art. 33 alin. (6), intenţia de reorganizare.[...]
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în
tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu
desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de
exercitare a conducerii debitorului de către acesta."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi; art. 44 alin. (2) privind garantarea şi
ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private, indiferent de titular;
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
şi art. 148 alin. (1) şi (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi
art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind libertatea de întrunire şi de asociere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate reglementează deschiderea procedurii
insolvenţei şi efectele acesteia, constând în ridicarea dreptului debitorului
de a-şi administra averea, respectiv a dreptului de a-şi conduce activitatea,
de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea. Autorul
excepţiei susţine că aceste prevederi legale sunt discriminatorii şi îi
limitează exerciţiul dreptului de proprietate.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că limitarea
prin lege a exerciţiului dreptului de proprietate al debitorului asupra averii sale este determinată de
constatarea că acesta s-a dovedit a fi un administrator nepriceput, nechibzuit
ori neglijent, din care cauză a ajuns în stare de insolvenţă, lezând în mod
direct drepturile şi interesele legitime ale creditorilor săi. Ridicarea
dreptului de administrare şi încredinţarea acestuia unui administrator judiciar
calificat are ca scop prevenirea unor noi pierderi şi reîntregirea
patrimoniului debitorului, ori valorificarea cât mai avantajoasă a activelor
acestuia în interesul ocrotirii proprietăţii sale, dar şi a creanţelor legale
ale creditorilor.
In consecinţă, restrângerea exerciţiului dreptului de
proprietate apare nu doar ca justificată, dar chiar necesară pentru o bună
administrare a averii debitorului, astfel că nu se aduce atingere dreptului de
proprietate şi nici nu sunt înfrânte dispoziţiile art. 53 din Constituţie.
In acelaşi timp, Curtea reţine că principiul
constituţional al egalităţii în drepturi presupune un tratament egal pentru
situaţii identice, or, în situaţia debitorului împotriva căruia s-a deschis procedura
insolvenţei, nu se poate susţine că se află în aceeaşi situaţie cu cea a altor
persoane care desfăşoară o activitate economică, astfel că tratamentul juridic
special instituit de lege este justificat.
De altfel, Curtea constată că dispoziţii asemănătoare
celor criticate în prezenta speţă au existat şi în Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, abrogată prin Legea nr.
85/2006, iar constituţionalitatea lor a fost constatată prin numeroase decizii
ale Curţii Constituţionale, aşa cum sunt Decizia nr. 318 din 14 septembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, Decizia
nr. 211 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 611 din 14 aprilie 2005, sau Decizia nr. 336 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 425
din 17 mai 2006. Considerentele şi soluţiile din aceste decizii sunt valabile
şi în prezenta cauză.
In sfârşit, în ceea ce priveşte prevederile art. 148
alin. (1) şi (2) din Constituţie şi ale art. 11 din Convenţia pentru apărea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul
excepţiei fără motivare, Curtea constată că acestea nu au nicio incidenţă în
cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Balay România" -
S.R.L. din Paşcani în Dosarul nr. 117/99/2006-COM al Tribunalului laşi -
Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea