Decizia Nr.389 din 26.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 17.069/271/2011 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.320D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită conexarea la Dosarul nr. 1.320D/2011 a Dosarului nr. 1.378D/2011, precum şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.378D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Luca în Dosarul nr. 8.174/271/2011 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.378D/2011 la Dosarul nr. 1.320D/2011.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.378D/2011 la Dosarul nr. 1.320D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea practicii Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 3 noiembrie 2011 şi 10 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 17.069/271/2011 şi nr. 8.174/271/2011, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Viorica Luca în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a unei proceduri de executare silită.Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 8.174/271/2011, Judecătoria Oradea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Viorica Luca într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a procedurii de executare silită.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că trimiterea la Preşedintele României, din cuprinsul formulei executorii prevăzute în încheierea prin care s-a dispus executarea silită, reprezintă o imixtiune a acestei instituţii în atribuţiile puterii judecătoreşti, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, se arată că judecătoria nu poate încuviinţa executarea silită, întrucât aceasta este o instanţă fără personalitate juridică.Judecătoria Oradea - Secţia civilă apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată că ordinul dat de Preşedintele României structurilor puterii executive de a executa hotărârile judecătoreşti semnifică colaborarea instituţiilor statului la aplicarea Constituţiei şi a legilor, necontravenind prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4). Se opinează, de asemenea, că lipsa personalităţii juridice a judecătoriei nu aduce atingere statutului judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul ei, statut reglementat prin dispoziţiile art. 125 din Constituţie şi prin Legea nr. 304/2004, fără diferenţieri în funcţie de instanţele unde aceştia activează.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitatea este neîntemeiată, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 855 din 23 iunie 2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins:– Art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile judecătoreşti vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins: «Noi, Preşedintele României»(Aici urmează cuprinsul hotărârii.) Dăm împuternicire şi ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de .......... (Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului) Hotărârea învestită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei.“; – Art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „(1) Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1“.Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la statul român, ale art. 16 alin. (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind liberul acces la justiţie, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (2) şi (5) teza întâi - referitor la instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) cu privire la integrarea în Uniunea Europeană. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 269 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi articole din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 163 din 21 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, Curtea a reţinut că art. 269 din Codul de procedură civilă trebuie analizat în coroborare cu art. 374 alin. 1 din acelaşi cod, care în prezent prevede că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. În temeiul art. 376 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se învestesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive şi au devenit irevocabile, deci atunci când activitatea de judecată a luat sfârşit, astfel că implicarea Preşedintelui României în activitatea de înfăptuire a justiţiei nu poate fi reţinută. De asemenea, Curtea a statuat cu acest prilej că formula executorie prevăzută la art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă este un ordin dat în numele Preşedintelui României organelor de executare, agenţilor administrativi şi procurorilor ca, după caz, să procedeze la executarea hotărârii sau să sprijine această executare. Aşa fiind, rezultă că, în baza art. 269 din Codul de procedură civilă, Preşedintele României dă structurilor puterii executive un ordin care are semnificaţia colaborării puterilor statului la aplicarea Constituţiei şi a legilor, ceea ce nu înfrânge principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 471 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007, şi Decizia nr. 1.607 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2011). Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, raportate la aceleaşi texte constituţionale, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 855 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 25 august 2011, şi prin Decizia nr. 1.480 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2012, reţinând că statutul judecătorilor este reglementat la nivel constituţional în art. 125, dispoziţii care fac parte din titlul III „Autorităţile publice“, cap. VI „Autoritatea judecătorească“, secţiunea 1 „Instanţele judecătoreşti“ (art. 124-130). Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. La nivel infraconstituţional, statutul magistraţilor este reglementat prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit căreia judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali. Aşadar, Curtea a constatat că statutul judecătorilor, astfel cum este reglementat la nivel constituţional şi infraconstituţional, este acelaşi, indiferent de instanţa judecătorească în cadrul căreia aceştia îşi desfăşoară activitatea. Totodată, Curtea a reţinut că lipsa personalităţii juridice a instanţei nu poate influenţa imparţialitatea judecătorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acesteia şi nici corectitudinea hotărârilor judecătoreşti pronunţate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi (5) din Constituţie, întrucât judecătoria este o instanţă judecătorească în sensul art. 126 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi nu una extraordinară, iar dispoziţiile Codului de procedură civilă sunt pe deplin aplicabile în faţa acesteia. Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2), art. 53 şi art. 148 nu au incidenţa în cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 269 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Viorica Luca în dosarele nr. 17.069/271/2011 şi nr. 8.174/271/2011 ale Judecătoriei Oradea - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012. PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop