DECIZIE Nr.
400 din 24 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciara internationala in materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 296 din 4 mai 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de
Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal se prezintă,
pentru autorul excepţiei, apărătorul ales cu delegaţie la dosar. Procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Domnul avocat Constantin Florea solicită acordarea unui
nou termen de judecată, arătând că în cauză doreşte să fie prezent şi domnul
avocat Gheorghiţă Mateuţ.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării
unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă,
dispune respingerea acesteia.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei pune concluzii de admitere,
invocând în esenţă aceleaşi argumente ca şi în faţa instanţei de drept comun.
Depune, de asemenea, concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
arătând că argumentele invocate de autorul excepţiei se rezumă la lipsa de
identitate între procedura internă şi cea europeană referitoare la măsura
arestării. Or, arestarea preventivă este o măsură care se dispune cu caracter
excepţional, fiind supusă unor condiţii şi proceduri foarte stricte.
Constituţia României nu distinge între arestarea preventivă dispusă de
judecătorul român şi arestarea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat
european de arestare. La fel ca şi la procedura extrădării, nici la arestarea
dispusă potrivit Legii nr. 302/2004 regimul juridic nu este diferit, deoarece
şi în acest caz trebuie să existe o încredere reciprocă între state.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.647 din 26 martie 2007, pronunţată
în Dosarul nr. 2.932/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia
penală a admis recursul declarat împotriva Incheierii de şedinţă din 23 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia I penală, şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, aşa cum au fost
modificate prin art. I pct. 57 din Legea nr. 224/2006,
excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în
dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi,
ale art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 21 alin. (1) şi (3)
referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul părţilor la un proces
echitabil şi ale art. 124 alin. (3) referitoare la independenţa judecătorilor
care se supun numai legii, deoarece, faţă de neinterpretarea şi netrecerea prin
prisma legii române a textelor pentru care se solicită arestarea preventivă în
baza unui mandat european, magistratul român îndeplineşte o activitate pur
formală, de natură a-i afecta independenţa, neajuns ce generează, pe cale de
consecinţă, ştirbirea celorlalte drepturi fundamentale invocate de autor.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece textul de lege criticat, dimpotrivă, asigură verificarea condiţiilor
concretizate în legea specială cu privire la controlul pe calea justiţiei al
respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale persoanei solicitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 89 din Legea nr.
302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au
fost modificate prin art. I pct. 57 din Legea nr.
224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 534 din 21 iunie
2006, care au următorul conţinut:
- Art. 89: „(1) In termen de
cel mult 24 de ore de la reţinere, persoana solicitată este prezentată
instanţei competente.
(2) Instanţa informează persoana solicitată asupra
existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului
acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru
emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale.
(3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate
prin încheiere motivată.
(4) Persoana arestată este depusă în arest.
(5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente
arestarea persoanei solicitate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale
criticate ar contraveni prevederilor constituţionale referitoare la
independenţa judecătorilor care se supun numai legii, este nefondată, deoarece,
dimpotrivă, judecătorul român hotărăşte asupra arestării persoanei solicitate
în temeiul legii, numai după ce a verificat, în prealabil, dacă au fost
respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea mandatului, şi nicidecum nu se pronunţă cu
privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină
ori asupra oportunităţii arestării. In caz contrar, s-ar aduce atingere
principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale.
In esenţă, dispoziţiile legale criticate vizează
punerea în executare a mandatului european de arestare, care, conform art. 4 şi
7 din Legea nr. 302/2004, se duce la îndeplinire potrivit dreptului procesual
intern român, cu condiţia respectării preeminenţei dreptului internaţional,
interesând cu precădere cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Aşa fiind, Curtea constată că nu poate fi pus semnul egalităţii între privarea
de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare şi
cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivă emis de
judecătorul român în condiţiile Codului de procedură penală.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica potrivit
căreia art. 89 din Legea nr. 302/2004 contravine principiului egalităţii în
drepturi, liberului acces la justiţie care implică şi dreptul la un proces
echitabil, precum şi dreptului referitor la libertatea individuală, deoarece
textul se aplică fără niciun fel de discriminări tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei legale. De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în
vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură
privativă de libertate temporară, dispusă în acord cu art. 23 alin. (2) din
Constituţia României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale
prevăzute de art. 21, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale
specifice unui proces echitabil, sens în care enumerăm cu titlu peremptoriu
posibilitatea invocării unor motive obligatorii de refuz al executării,
ascultarea persoanei arestate, existenţa posibilităţii de a formula recurs
împotriva hotărârii referitoare la arestare etc.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în
materie penală, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr.
2.104/2/2007 (nr. vechi 769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru