Decizia Nr.401 din 10.06.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Sietrom Energia - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 2.795/208/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 732D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că părţile Consiliul Local al Municipiului Caransebeş şi Municipiul Caransebeş, prin primar, au depus concluzii scrise în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 234 din 15 martie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 25 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.795/208/2015*/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Sietrom Energia - S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri în rezoluţiunea unui contract, aflată în calea de atac a recursului.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că textul criticat este neconstituţional numai în măsura în care permite instanţelor de judecată să aplice în procesele în curs o prevedere a cărei neconstituţionalitate a fost constatată de către Curtea Constituţională; raţiunea acestei norme este aceea că dispoziţiile deja constatate ca fiind neconstituţionale nu mai produc efecte pe viitor. Totodată, se apreciază că se creează o discriminare nejustificată pe criterii obiective şi raţionale între părţile care au invocat excepţia de neconstituţionalitate admisă de instanţa de contencios constituţional şi părţile din dosare aflate pe rolul instanţelor de judecată, în diferite faze de judecată, cărora li se pot aplica prevederile constatate ca fiind neconstituţionale în funcţie de data constatării neconstituţionalităţii, aceste din urmă părţi nemaiavând posibilitatea de a invoca aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Discriminarea este aleatorie, determinată de gradul de încărcare şi ritmul de lucru al diferitelor instanţe de pe teritoriul ţării, fără nicio legătură cu situaţia recurenţilor din aceste dosare, care este, esenţialmente, identică. Totodată, norma criticată încalcă egalitatea juridică în accesul la calea de atac a recursului, parte componentă a dreptului la un proces echitabil.7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că, o dată ce a fost admisă excepţia de constituţionalitate a unui text de lege, Curtea Constituţională nu mai poate reanaliza aceeaşi excepţie, devenind incidente dispoziţiile art. 147 alin. (1) şi (2) din Constituţie.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, se invocă şi nerespectarea prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia este nemulţumită de aplicarea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la exercitarea căii de atac a recursului, în funcţie de un anumit prag valoric al cererii deduse judecăţii, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituţională.14. Astfel, Curtea reţine că, în cauză, anterior pronunţării deciziei antereferite, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu o cerere de recurs împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia a II-a civilă, iar, în cadrul acestui litigiu, dar ulterior publicării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, precum şi a celor ale art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Instanţa judecătorească a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.15. În jurisprudenţa sa referitoare la efectele unei decizii prin care se constată neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale, Curtea Constituţională a stabilit că o decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura; de asemenea, decizia va fi aplicabilă în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere, precum şi, în mod excepţional, acelor situaţii care au devenit facta praeterita - respectiv cauzelor în care a fost invocată excepţia, indiferent dacă până la publicarea acesteia au fost soluţionate în mod definitiv, cauze în care este incident motivul de revizuire prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Decizia nr. 404 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017, paragrafele 27-29, Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, paragraful 49).16. Aşadar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o decizie de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate nu se aplică în cauzele soluţionate definitiv la momentul publicării deciziei Curţii şi în care nu a fost invocată şi dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect dispoziţia legală constatată ca fiind neconstituţională.17. În ceea ce priveşte situaţia din prezenta cauză, Curtea reţine că, la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti de către instanţa de apel (9 ianuarie 2017), moment anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 (20 iulie 2017), autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu avea deschisă calea de atac a recursului în configuraţia stabilită ca urmare a constatării neconstituţionalităţii pragului valoric al cererilor evaluabile în bani, reglementat în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, deoarece, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, existenţa sau inexistenţa căii de atac trebuie raportată la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. Or, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, precitată, paragrafele 88-90), acest aspect, coroborat cu faptul că nu s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederii legale constatate ulterior ca neconstituţionale, conduce la concluzia că această cauză reprezintă facta praeterita, faţă de care decizia de admitere (Decizia nr. 369 din 30 mai 2017) nu este aplicabilă. De altfel, Curtea a statuat că, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunţării lor (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 64). Or, dacă hotărârea judecătorească nu era supusă recursului la momentul pronunţării şi în cauză nici nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate care privea acest aspect, nu mai poate fi solicitată aplicarea deciziei de admitere a respectivei prevederi legale, fiind vorba de un raport juridic epuizat. Cu alte cuvinte, fiind depăşit momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti, aceasta reprezintă facta praeterita în raport cu decizia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională, astfel încât această decizie nu poate fi aplicată retroactiv. Prin urmare, părţile din astfel de cauze se află într-o situaţie juridică diferită de cea a părţilor care au invocat excepţia de neconstituţionalitate ulterior admisă prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, în procese începute înainte de data publicării deciziei (20 iulie 2017), astfel încât, din această perspectivă, nu poate fi reţinută încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi sau a dreptului la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil.18. În continuare, Curtea reţine că reglementarea prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1997 este o aplicare în plan legislativ a dispoziţiilor constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, prevederile din actele normative constatate ca fiind neconstituţionale încetează să mai producă efecte juridice de la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar, conform art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, având aceleaşi efecte pentru toate autorităţile publice şi toate subiectele de drept. În aceste condiţii, având în vedere şi că respectarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept, Curtea observă că invocarea repetitivă a excepţiei de neconstituţionalitate a unor norme constatate deja ca fiind neconstituţionale şi, implicit, înlăturate de la aplicare înfrânge caracterul general obligatoriu al deciziilor instanţei de control constituţional.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Sietrom Energia - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 2.795/208/2015*/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,