DECIZIE Nr. 402 din 16 octombrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si art. 330^4 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 26 ianuarie 1998

    Ioan Muraru          - presedinte
    Costica Bulai        - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Mihai Constantinescu - judecator
    Victor Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Doina Suliman        - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Ionescu Lidia impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 200 din 4 iunie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 24 septembrie 1997 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 2 octombrie 1997 si apoi pentru data de 16 octombrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 7 martie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 1.003/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si a art. 330^4 din Codul de procedura civila, ridicata de intimata-reclamanta Ionescu Lidia.
    Prin Decizia nr. 200 din 4 iunie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate, retinand ca prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 si, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a statuat ca dispozitiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila sunt constitutionale si s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^2 alin. 1 din acelasi cod.
    In ce priveste art. 330^1 din Codul de procedura civila, prin decizia recurata s-a constatat ca, prin Legea nr. 17/1997, recursul in anulare poate fi declarat numai inlauntrul termenului de 6 luni.
    Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 200 din 4 iunie 1997 Ionescu Lidia a declarat recurs, in termen legal, pentru motivul ca "posibilitatea acordata de art. 330 din Codul de procedura civila Parchetului General de a interveni cu un recurs in anulare, intr-o cauza civila de revendicare a unui imobil sau de discutarea valabilitatii titlului partilor din litigiu se aduce o atingere grava dreptului de proprietate al acestora, drept ocrotit si garantat de art. 41 alin. (1) si (2) din Constitutie".
    In dezvoltarea acestui motiv de recurs se sustine ca dreptul Ministerului Public de a introduce recurs in anulare constituie "o lezare a principiului egalitatii de tratament pe care Constitutia a inteles sa o acorde tuturor celor ce se adreseaza justitiei", precum si "o imixtiune a puterii executive - din a carei structura face parte Parchetul General - in domeniul puterii judecatoresti, cu implicatii ce lezeaza dreptul de proprietate". In legatura cu acest din urma aspect, se arata ca introducerea recursului in anulare influenteaza negativ pretul ce ar putea fi obtinut prin vanzarea imobilului in litigiu, cat si drepturile cumparatorului de buna-credinta, care risca sa i se anuleze dreptul de proprietate dobandit prin cumpararea imobilului respectiv.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Critica adusa de recurenti Deciziei Curtii Constitutionale nr. 136 din 26 mai 1997 este neintemeiata. Pe de o parte, recursul in anulare poate fi exercitat de Ministerul Public numai in termen de 6 luni, potrivit dispozitiilor Legii nr. 17/1997, care au modificat prevederile Codului de procedura civila anterior datei invocarii exceptiei de neconstitutionalitate. De asemenea, faptul ca recursul in anulare poate fi declarat de procurorul general nu contravine nici unei prevederi constitutionale. In acest sens s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. De altfel, celelalte parti din proces au la indemana posibilitatea exercitarii cailor de atac prevazute de art. 304 pct. 4 si de art. 317 din Codul de procedura civila.
    Pe de alta parte, sustinerea recurentei, in sensul ca recursul in anulare ar fi neconstitutional in cazul in care procesul in care a fost declarat priveste revendicarea unui bun sau discutarea valabilitatii titlului partilor, este in contradictie cu necesitatea inerenta statului de drept ca drepturile si interesele partilor sa se intemeieze pe lege. De aceea motivele ce justifica declararea unui recurs in anulare, potrivit art. 330 din Codul de procedura civila, nu au nimic contrar garantarii si ocrotirii constitutionale a dreptului de proprietate, care nu poate fi fundamentat nici pe violarea de catre instanta judecatoreasca a principiului separatiei puterilor in stat, prin incalcarea competentei constitutionale a legiuitorului, si nici pe incorectitudinea, legal constatata, a judecatorilor ce au pronuntat hotararea atacata.
    In consecinta, recursul in anulare nu este contrar, in nici un fel, dreptului de proprietate, a carui garantare si ocrotire constitutionala presupune ca el sa fi fost legal dobandit.
    De asemenea, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 96/1996, dreptul Ministerului Public de a declara recursul in anulare nu este contrar art. 16 din Constitutie, care se refera la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, ceea ce nu impune si egalitatea acestora cu autoritatile publice. De aceea instituirea de catre legiuitor a unei atributii exclusive pentru o anume autoritate publica, cum este declararea recursului in anulare de catre Ministerul Public, fiind justificata de un interes public, nu incalca principiul egalitatii.
    Totodata aceasta competenta nu constituie o imixtiune a puterii executive in atributiile puterii judecatoresti, cat timp solutionarea recursului in anulare este de competenta instantelor judecatoresti.
    In ce priveste motivele legate de eventualele prejudicii pe care le-ar putea suferi cel ce a obtinut titlul de proprietate prin hotararea atacata ca urmare a declararii recursului in anulare, aceasta nu constituie o problema de constitutionalitate, ci de legalitate, intrucat interesele celui in cauza nu se pot realiza decat pe temeiul unui drept legal dobandit, ceea ce constituie o problema ce urmeaza a fi solutionata prin judecarea recursului in anulare declarat.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Ionescu Lidia impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 200 din 4 iunie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 16 octombrie 1997.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat-asistent,
                              Doina Suliman