DECIZIE Nr.
407 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 351 din 27 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Bueno Panduri" - S.A în Dosarul nr. 1797.01/300/2008 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 30 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1797.01/300/2008, Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Bueno Panduri" - S.A.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie,
deoarece pot da naştere la interpretări diferite asupra
sancţiunii perimării în cazul măsurii popririi.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti -
Secţia civilă consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege
criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, conform căruia „Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu
se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea
fără somaţie".
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi
încălcate sunt cele ale art. 21 privind liberul acces la justiţie
şi art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia, Curtea reţine
următoarele: Prevederile art. 390 alin. 1 din Codul de procedură
civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin
raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate
şi în prezenta cauză. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 936 din 19
decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
78 din 1 februarie 2007, a reţinut că aceste prevederi de lege
constituie o excepţie de la regula generală stabilită în materia
executării silite de art. 387 din acelaşi cod, potrivit căruia, „în
afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe
numai după ce se va comunica debitorului o somaţie [...]".
Această excepţie a fost reglementată de
legiuitor în temeiul competenţei sale instituite prin art. 126 alin. (2)
din Legea fundamentală, potrivit căruia „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt
prevăzute numai prin lege", fără a aduce însă
atingere prevederilor constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei.
Curtea a constatat că raţiunea acestei
excepţii o constituie instituirea unei proceduri suple şi rapide în
vederea recuperării creditului pentru anumite cazuri în care este
posibilă tergiversarea executării obligaţiilor ce le
incumbă debitorilor.
In ceea ce priveşte încălcarea accesului
liber la justiţie şi a dreptului la apărare, Curtea a
reţinut că, împotriva executării silite, indiferent că
aceasta urmează emiterii unei somaţii sau se face fără
somaţie, debitorul are deschisă calea contestaţiei la executare,
in temeiul art. 399 din Codul de procedură civilă. Cu acest prilej
poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.
Considerentele şi soluţia acestei decizii
sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei
Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bueno Panduri"
- S.A. în Dosarul nr. 1797.01/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu