DECIZIE   Nr. 41*) din 12 aprilie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 8 din 17 ianuarie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicata la pag. 3.

    Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
    Antonie Iorgovan     - judecator
    Miklos Fazakas       - judecator
    Gabriela Radu        - magistrat asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:
    In fata Curtii de Apel Targu Mures, in cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1.308/1994, Societatea Comerciala "Florida Impex" - S.R.L. a invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, care prevad obligativitatea platii unei taxe de timbru de 2% din suma contestata, in cazul contestatiilor cu privire la stabilirea impozitului pe profit, a majorarilor de intarziere, precum si a altor sume datorate bugetului administratiei centrale de stat sau bugetelor locale in conditiile acestei legi. Prin Incheierea din 28 noiembrie 1994, Curtea de Apel Targu Mures a sesizat Curtea Constitutionala.
    In motivarea exceptiei, Societatea Comerciala "Florida Impex" - S.R.L. a sustinut ca art. 20 din Legea nr. 12/1991 este neconstitutional, deoarece ar contraveni art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutia Romaniei, constituind un impediment la liberul acces la justitie.
    Reprezentantul paratelor - Ministerul Finantelor si Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat Mures - a sustinut ca prin stabilirea si perceperea taxei de timbru nu se ingradeste in nici un fel accesul liber la justitie.
    Curtea de Apel Targu Mures, in opinia sa, considera ca dispozitiile art. 20 din Legea nr. 12/1991 nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie prin ingradirea drepturilor persoanelor de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor lor legitime. Dispozitiile Legii nr. 12/1991 stabilesc cu caracter imperativ ca, inainte de a se adresa justitiei, orice persoana fizica sau juridica trebuie sa urmeze procedura administrativ-jurisdictionala care, in cadrul controlului ierarhic administrativ, poate sa confirme, in totalitate sau in parte, constatarile si masurile luate de organul de control. Pentru aceste servicii prestate, legea a stabilit ca, in prealabil, se percepe o taxa de timbru de 2% raportat la suma contestata, care, in cazul admiterii integrale sau partiale a contestatiei, se restituie proportional cu reducerea sumei contestate.

    CURTEA,
examinand dosarul cauzei, incheierea de sesizare, raportul judecatorului-raportor, precum si corelatia dispozitiilor legale atacate cu Constitutia, constata:
    La data invocarii exceptiei de neconstitutionalitate a art. 20 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, din 28 noiembrie 1994, textul era in vigoare si avea urmatorul cuprins:
    "Contestatiile cu privire la stabilirea impozitului pe profit, a majorarilor de intarziere, precum si a altor sume datorate bugetului administratiei centrale de stat sau bugetelor locale, potrivit prezentei legi, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% calculata la suma contestata. Aceasta taxa nu poate fi mai mica de 100 de lei.
    Taxa de timbru se datoreaza indiferent daca o alta contestatie, cu acelasi obiect, inregistrata si rezolvata anterior, a fost taxata.
    In vederea calcularii taxei de timbru, unitatile platitoare de impozit pe profit sunt obligate sa specifice in scris cuantumul sumei contestate.
    In situatia admiterii integrale sau partiale a contestatiei, taxa de timbru se restituie integral sau proportional cu reducerea sumei contestate."
    Curtea a fost sesizata la 10 ianuarie 1995, data la care intrase in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 70 din 29 august 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 31 august 1994, care a abrogat Legea nr. 12/1991, deci si textul atacat ca neconstitutional.
    Reglementarea actuala, Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, cuprinde in art. 29 alin. (9) o dispozitie similara cu cea atacata, si anume:
    "Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit si la majorarile de intarziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestata. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei.
    Contestatiile se timbreaza cu jumatate din suma platita la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datoreaza indiferent daca o alta cerere de revizuire sau contestatie cu acelasi obiect, inregistrata si rezolvata anterior, a fost taxata.
    In vederea calcularii taxei de timbru, contribuabilii sunt obligati sa specifice, in scris, cuantumul sumei contestate.
    In situatia admiterii integrale sau partiale a cererii de revizuire sau a contestatiei, taxa de timbru se reduce proportional cu reducerea sumei contestate."
    In consecinta, desi exceptia viza, la data invocarii, art. 20 din Legea nr. 12/1991, Curtea se considera bine investita si urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 29 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994. De asemenea, Curtea constata ca este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992.
    Pe fond se retine ca Plenul Curtii Constitutionale, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justitie al persoanelor in apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, a statuat in sensul ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este contrara principiului prevazut la art. 21 din Constitutie, privind liberul acces la justitie, cat timp decizia organului administrativ de jurisdictie poate fi atacata in fata unei instante judecatoresti. Cu referire la acelasi principiu al liberului acces la justitie, Curtea Constitutionala a stabilit in Decizia nr. 7/1993, ramasa definitiva, ca prin art. 21 din Constitutie nu se instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Decizia Curtii Constitutionale nr. 39/1993 subliniaza si ea ca accesul liber la justitie nu presupune gratuitatea acesteia. Justitia este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat, la ale carui venituri contribuie toti cetatenii. Este echitabil insa ca o parte din cheltuieli sa fie suportate de cei care recurg la acest serviciu public si aceasta se realizeaza prin plata taxelor de timbru.
    In aceiasi termeni se pune problema si in cazul taxei de timbru prevazute initial la art. 20 din Legea nr. 12/1991, iar in prezent la art. 29 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994. Contribuabilul care apreciaza ca impunerea facuta de un organ fiscal poate face cerere de revizuire la organele directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, iar impotriva deciziei acestora poate face contestatie la Ministerul Finantelor. Decizia Ministerului Finantelor poate fi contestata la curtea de apel, iar impotriva hotararii acesteia se poate face recurs la Curtea Suprema de Justitie [art. 29 alin. (1) - (4) din ordonanta]. Rezulta fara nici un dubiu ca, dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale, este deschisa calea la instantele judecatoresti si deci nu este afectat principiul liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie.
    Dupa cum s-a aratat, acest text nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, iar faptul ca asemenea taxe sunt prevazute de lege si pentru caile de atac care nu intra in competenta instantelor judecatoresti nu este neconstitutional, deoarece autoritatile respective nu desfasoara o activitate pur administrativa, ci una care are si caracter jurisdictional, apropiata deci de cea a instantelor judecatoresti. Pe de alta parte, instituirea unei taxe pentru exercitarea cailor administrativ-jurisdictionale poate constitui o garantie impotriva cererilor de revizuire si a contestatiilor facute cu rea-credinta, numai in vederea amanarii platii impozitului, dat fiind ca, potrivit art. 29 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, pe perioada solutionarii acestor cai se suspenda plata sumei impozitului calculat si a majorarilor de intarziere aferente acestuia. Or, un asemenea scop nu contravine Constitutiei, ci este in concordanta cu dispozitiile art. 53 alin. (1), care stabileste obligatia cetatenilor de a contribui, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice, si cu cele ale art. 54, care ii obliga pe cetateni sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta. In sfarsit, este de retinut si faptul ca potrivit art. 29 alin. (9) teza finala din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994, daca se admite total sau partial cererea de revizuire sau contestatia, taxa de timbru se reduce proportional cu reducerea sumei contestate.
    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:
    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate vizand dispozitiile art. 29 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, invocata de Societatea Comerciala "Florida Impex" - S.R.L., cu sediul in Targu Mures, str. Dealului nr. 2, judetul Mures, in Dosarul nr. 1.308/1994, aflat pe rolul Curtii de Apel Targu Mures.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la 12 aprilie 1994.

                      PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu

                               Magistrat asistent,
                                  Gabriela Radu