DECIZIE Nr.
426 din 10 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 581 si art. 582 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 391 din 11 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Monica Toderoiu în Dosarul nr.
9.123/271/2006 al Judecătoriei Oradea, Societatea Comercială „BMC TRUCK &
BUS" - S.A. din Popeşti-Leordeni în Dosarul nr. 5.929/94/2006 al
Judecătoriei Buftea, Societatea Comercială „TELESPORT INTERMEDIA" - S.R.L.
din Bucureşti în Dosarul nr. 5.691/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia
comercială şi Societatea Comercială „INDIAN ENGLAND" N.V. din Amsterdam în
Dosarul nr. 8.750/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
La apelul nominal răspunde,
pentru partea Societatea Română de Televiziune, avocatul Cristina Vlădescu,
lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2D/2007, nr. 11 OD/2007, nr.
322D/2007 şi nr. 488D/2007, pune In discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Avocatul Societăţii Române de Televiziune este de acord
cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 488D/2007, nr. 322D/2007 şi nr. 11
OD/2007 la Dosarul nr. 2D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Societăţii
Române de Televiziune solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată. In acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 9.123/271/2006, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Monica
Toderoiu.
Prin Incheierea din 23 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.929/94/2006, Judecătoria Buftea a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „BMC TRUCK & BUS" - S.A. din Popeşti-Leordeni.
Prin Incheierea din 27 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.691/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „TELESPORT 'INTERMEDIA" - S.R.L. din Bucureşti.
Prin Incheierea din 18 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 8.750/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„INDIAN ENGLAND" N.V. din Amsterdam.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin interdicţia impusă instanţei de
judecată de a nu face aprecieri de fond se îngrădeşte dreptul părţilor de a-şi
susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept incidente în cauză. De
asemenea, se susţine că prin reglementarea procedurii ordonanţei preşedinţiale, care poate fi dată în
unele cazuri fără citarea părţilor, ori cu prescurtarea termenului de citare,
se creează riscul unei defavorizări evidente a uneia dintre părţile din proces,
reclamantul având o poziţie privilegiată.
Judecătoria Oradea arată
că prin procedura reglementată de dispoziţiile de lege criticate se creează o
posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa
justiţiei, prin cererea de ordonanţă preşedinţială, în cazuri grabnice, pentru
păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei
pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Judecătoria Buftea arată
că prin dispoziţiile de lege criticate se reglementează o procedură specială ce
poate fi folosită în cazuri de urgenţă, fără a se aduce atingere principiului
nediscriminării, deoarece orice persoană interesată poate promova cereri în
justiţie în baza acestui text de lege.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială arată că prin procedura de urgenţa
instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce
vreo îngrădire dreptului persoanelor de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale acestora, ci,
dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim
de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială. Posibilitatea
atacării cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestării
executării acesteia, prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă,
constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectări a dreptului la
apărare.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că textul de lege criticat nu conţine nicio prevedere prin
care s-ar aduce atingere dreptului persoanei de a beneficia de un proces
echitabil, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii
particulare, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi specifice de
exercitare a drepturilor procedurale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că prin
procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu
numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului oricărei persoane de a se adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale
legitime, ci, dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat
într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă
preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care
s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu
s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu
prilejul unei executări. Posibilitatea atacării cu recurs a ordonanţei
preşedinţiale, ca şi cea a contestării executării acesteia, prevăzută de art.
582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument suplimentar în sensul
deplinei respectări a dreptului la apărare.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă, care au
următorul cuprins:
- Art. 581: „Instanţa va
putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui
drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţia/ă se va introduce
la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor
şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de
urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen.";
- Art. 582: „Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la
pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat
fără citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la
judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va
stabili de către aceasta.
Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu
citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea
pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.
Impotriva executării ordonanţei preşedinţia/e se
poate face contestaţie."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul
liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 27 alin. (1)
referitoare la inviolabilitatea domiciliului, art. 44 alin. (2) referitoare la
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, în mod egal de lege, indiferent
de titular, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57
referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 124
referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă
încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 581 din Codul de procedură civilă a mai făcut obiectul
controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 383 din 30
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, s-a
reţinut că textul de lege criticat instituie o procedură specială potrivit
căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea
unor măsuri cu caracter vremelnic a căror urgenţă este justificată de
necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca
atare, nu se poate reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale
art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei
categorii de persoane, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în
ipoteza normei.
Referitor la critica privind încălcarea prevederilor
art. 24 din Constituţie, Curtea a constatat, de asemenea, că nici aceasta nu
poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din
Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului
persoanei la apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale
legitime, ci, dimpotrivă, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un
drept legitim de a se adresa justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea
unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube
iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor
ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Totodată, posibilitatea atacării cu
recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestării executării acesteia,
posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un
argument în plus în favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.
Totodată, Curtea reţine că invocarea de către autorii
excepţiei a încălcării prevederilor art. 124 din Constituţie nu are temei,
întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a
ordonanţei preşedinţiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în
numele legii a justiţiei şi, totodată, nici independenţei judecătorilor şi
supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul
constituţional amintit.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 53 din
Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece
textele de lege criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi
fundamentale şi, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a
proporţionalităţii unei restrângeri.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 şi art. 582 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Monica Toderoiu în Dosarul nr. 9.123/271/2006
al Judecătoriei Oradea, Societatea Comercială „BMC TRUCK & BUS" - S.A.
din Popesti-Leordeni în Dosarul nr. 5.929/94/2006 al Judecătoriei Buftea,
Societatea Comercială „TELESPORT INTERMEDIA" - S.R.L. din Bucureşti în
Dosarul nr. 5.691/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială şi
Societatea Comercială „INDIAN ENGLAND" N.V. din Amsterdam în Dosarul nr.
8.750/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu