DECIZIE Nr. 43
din 11 ianuarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 5 februarie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Ilie Harapascu în Dosarul nr. 3.193/112/2006 (nr. vechi
3.144/C/2006) al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 2.288D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de
Ilie Rizescu în Dosarul nr. 974/CM/2006 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de
neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.288D/2006 la Dosarul nr.
2.226D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.193/112/2006 (nr. vechi 3.144/C/2006), Tribunalul
Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie
ridicată de Ilie Harapaşcu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate
împotriva deciziei de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă.
Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 974/CM/2006, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată
de Ilie Rizescu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva
deciziei de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 164 alin. (3) din Legea
nr. 19/2000 aduc atingere unui drept legal câştigat, contravenind astfel
principiilor constituţionale care consacră neretroactivitatea legii civile. In
acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate prevăd luarea în calcul la
stabilirea punctajului mediu anual a unui spor de vechime mai mic decât cel pe
care salariaţii l-au obţinut conform actelor normative care reglementau
acordarea sporului de vechime corespunzător activităţii desfăşurate, în vigoare
la data desfăşurării acelei activităţi şi care a fost înregistrat în cărţile de
muncă.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă consideră că prevederile de lege criticate nu sunt
neconstituţionale, „urmând ca în cadrul contestaţiei deciziei de pensionare să
se analizeze luarea în calcul a sporului de vechime evidenţiat în carnetul de
muncă sau sporul astfel cum a fost stabilit de textul citat".
Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi
asigurări sociale apreciază, de asemenea, că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
„legiuitorul are competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru stabilirea
procentelor ce se au în vedere la calculul punctajelor anuale" şi că
dispoziţiile de lege criticate reglementează doar modul de determinare a
punctajelor anuale pentru stabilirea drepturilor de pensie născute după intrarea
în vigoare a acestor dispoziţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, iar dispoziţiile
legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu conţin nicio prevedere cu
efecte retroactive, aplicându-se doar după intrarea lor în vigoare. De altfel,
în opinia sa, autorul excepţiei ridică probleme de aplicare şi de interpretare
ale legii ce cad în competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a instanţei de
contencios constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 alin. (3) din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au
fost modificate prin articolul unic pct. 40 din Legea nr. 338/2002 privind
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 446 din 25 iunie
2002, dispoziţii potrivit cărora „(3) La determinarea punctajelor anuale, pe
lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter
permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul
a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în
carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform
legislaţiei în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea
punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
5-10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
10-15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
15-20 de ani;
10% pentru o vechime
în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
3-5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
5-10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
10-15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între
15-20 de ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de
ani".
In opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege
criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie care
consacră principiul neretroactivităţii legii civile.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevede luarea în calcul
la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariu, şi a sporurilor cu
caracter permanent, printre care şi sporul de vechime, aşa cum acestea sunt
înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de
unităţi. Numai pentru cazurile în care nu se poate face această dovadă,
stabileşte procentele, diferenţiate pe perioade şi în raport cu vechimea în
muncă, la care se calculează valoarea sporului de vechime.
In aceste condiţii, Curtea reţine că textul de lege
criticat nu ridică probleme de constituţionalitate, ci doar probleme de
interpretare şi de aplicare a căror rezolvare intră în competenţă exclusivă a
instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ilie
Harapascu în Dosarul nr. 3.193/112/2006 (nr. vechi 3.144/C/2006) al Tribunalului
Bistriţa-Năsăud - Secţia civilă şi de Ilie Rizescu în Dosarul nr. 974/CM/2006
al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea