DECIZIE Nr.
462 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25, art. 38 si art. 74 din Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele
judiciare in cursul procesului penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 384 din 7 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel
Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25, art. 38 şi art. 74 din Legea nr.
275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal,
exceptie ridicată de Fane lon Boros în dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007,
nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr. 15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr.
15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr. 15.856/4/2006 şi nr. 589/4/2007 ale
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, avand în vedere că
excepţiile de neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 279D/2007, nr.
280D/2007, nr. 281D/2007, nr. 351D/2007, nr. 352D/2007, nr.
353D/2007, nr. 354D/2007,nr. 373D/2007, nr. 374D/2007 şi nr. 375D/2007
au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorului excepţiei este de acord cu conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, avand în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă,
nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constitutionale,
dispune cohexarea dosarelor nr. 280D/2007, nr. 281D/2007, nr. 351D/2007, nr.
352D/2007, nr. 353D/2007, nr. 354D/2007, nr. 373D/2007, nr. 374D/2007 şi nr.
375D/2007 la Dosarul nr. 279D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea acesteia şi depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
C U R T E A,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 14 februarie
2007, 21 februarie 2007, 15 februarie 2007 si 16 februarie 2007, pronuntate în
Dosarele nr. 635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, nr.
15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr.
15.856/4/2006 şi nr. 589/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţibnală cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38
alin. (9) şi art. 74 alin. (7), respectiv art. 25, art. 38 şi art. 74 în
integralitatea lor, din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a
măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Fane Ion Boroş.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la
apărare, precum şi'ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv dih
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece, pe de o parte, art. 38 alin. (9)' suprimă dreptul convenţional
invocat, iar, pe de altă parte, art. 74 alin. (7) permite punerea în executare
a unor hotărari administrative
şi disciplinare, care sunt supuse unor căi de atac şi care, în mod firesc, pot
fi schimbate. Or, de vreme ce sancţiunea disciplinară a fost executată înainte
de a fi supusă cenzurii în faţa instanţei de judecată, aceasta din urmă este
obligată să menţină soluţia iniţială.
De asemenea, nu poate formula recurs împotriva unei
încheieri cu scopul de a îndrepta eventualele vicii de procedură şi este privat
de dreptul de a fi asistat de un avocat.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece condamnaţii au dreptul de a formula contestaţie împotriva soluţiilor
pronunţate de judecătorul delegat, avand aşadar o cale de atac, fiind respectate atat prevederile constituţionale referitoare
la accesul la justiţie, cat şi
cele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. De altfel, ar fi excesiv ca, după ce au fost verificate de
judecătorul delegat şi de instanţă, măsurile luate de administraţia locului de
detenţie să fie cenzurate şi pe calea recursului.
De asemenea, cat priveşte art.
74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, se arată că aceste prevederi nu împiedică
cu nimic instanţa de judecată să aprecieze asupra temeiniciei şi legalităţii hotărarii de sancţionare a petentului condamnat.
In sfarşit, nu se încalcă nici
dreptul la apărare, deoarece procedura desfăşurată în faţa judecătorului
delegat nu se poate confunda cu procedura de judecată specifică noţiunii de
proces.
De asemenea, aceeaşi instanţă, dar în complet diferit,
opinează că, în ce priveşte dispdziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006,
sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la
justiţie, deoarece textele legale criticate lipsesc de finalitate practică
dreptul persoanei de a se adresa organelor puterii judecătoreşti în scopul
examinării legalităţii şi temeiniciei unei sancţiuni disciplinare. Or, în cazul
în care judecătorul delegat ori instanţa de judecată admite o plangere/contestaţie privind o sancţiune din
cele prevăzute la art. 71 alin. (1) lit. a)-e) din lege, recunoaşterea
nevinovăţiei petentului este pur formală, întrucat acesta a executat 'deja sancţiunea aplicată.
De asemenea, dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea
nr. 275/2006 contravin şi
principiului prezumţiei de nevinovăţie ce trebuie să guverneze orice cauză cu
care este învestit un judecător ori o instanţă, indiferent de forma de
răspundere juridică supusă analizei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotărarii de sancţionare asigură posibilitatea
tuturor părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la
căile de atac prevăzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul
echitabil şi liberul acces la justiţie, în deplină concordanţă cu prevederile
art. 21 din Constituţie. Mai mult, dispoziţiiie legale criticate sunt conforme
cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora
legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, precum şi modaiităţi particulare de exercitare a
drepturilor procedurale, fără ca astfel de reguli să aducă atingere dreptului la un proces echitabil.
In sfarşit, dispoziţiile legale
criticate nu sunt contrare principiului referitor la prezumţia de nevinovăţie, deoarece aplicarea unei sancţiuni
disciplinare nu implică pronunţarea instanţei asupra fondului procesului penal,
adică şi asupra vinovaţiei inculpatului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupr'a excepţiei de neconstituţionalitate.
C U R T E A,
examinand încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispbziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3,
10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 - Stabilirea regimului de executare a pedepselor privative de
libertate, ale art. 38 - Exercitarea drepturilor
persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi ale art. 74 - Plangerea împotriva hotărarii comisiei de disciplină, toate din
Legea nr. 275/2006, publicată în Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006,
care au următorul conţinut:
- Art. 25: „(1) Regimul de executare a pedepsei
privative de libertate se stabileste, la
primirea persoanei condamnate în primul penitenciar în care aceasta urmează să
execute pedeapsa, de către comisia pentru individualizarea regimului de
executare a pedepselor privative de libertate.
(2) Impotriva modului de stabilire a regimului de
executare persoana condamnată poate formula plangere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative
de libertate, în termen de 3 zile de la data cand a luat cunoştinţă de regimul de executare a pedepsei stabilit.
(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod
obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate.
(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate soluţionează plangerea în termen de 15 zile de la data primirii acesteia şi
pronunţă, prin încheiere motivată, una dintre următoarele soluţii:
a) admite plangerea
şi dispune modificarea regimului de executare stabilit de comisia pentru
individualizarea regimului de executare a
pedepselor privative de libertate;
b) respinge plangerea,
dacă aceasta este nefondată.
(5) Incheierea judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate
în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.
(6) Impotriva încheierii judecătorului delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate
introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află
penitenciarul, în termen de 3 zile de la
comunicarea încheierii.
(7) Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor
art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod
corespunzător.
(8) Hotărarea judecătoriei este definitivă.";
- Art. 38: „(1)
Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate
la pedepse privative de libertate nu poate fi îngrădită decat în limitele şi în condiţiile
prevăzute de Constituţie şi lege.
(2) Impotriva măsurilor privitoare la exercitarea
drepturilor prevăzute în prezentul capitol, luate de către administraţia
penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot
face plangere la
judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în
termen de 10 zile de la data cand au luat cunoştinţă de măsura luată.
(3) Persoana condamnată este ascultată, în mod
obligatoriu, la locul de deţinere, de judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor privative de libertate.
(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane în
vederea aflării adevărului.
(5) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate soluţionează plangerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la
primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) admite plangerea
şi dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către
administraţia penitenciarului;
b) respinge plangerea,
dacă aceasta este nefondată.
(6) Incheierea judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate
în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.
(7) Impotriva încheierii judecătorului delegat
pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate
introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află
penitenciarul, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
(8) Contestaţia se judecă potrivit dispoziţiilor
art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală, care se aplică în mod
corespunzător.
(9) Hotărarea judecătoriei este definitivă.";
- Art. 74: „(1) Impotriva hotărarii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancţiune
disciplinară, persoana condamnată poate face plangere la judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor privative de libertate,
în termen de 3 zile de la comunicarea hotărarii.
(2) Persoana condamnată este ascultată la locul de
deţinere, în mod obligatoriu, la judecarea plangerii.
(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în
vederea aflării adevărului.
(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
privative de libertate soluţionează plangerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea
acesteia, pronunţand una dintre următoarele soluţii:
a) admite plangerea
şi dispune anularea, revocarea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate
de comisia de disciplină din penitenciar;
b) reşpinge plangerea, dacă aceasta este nefondată.
(5) Impotriva încheierii
judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate
persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei
circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea
încheierii.
(6) Contestaţia se
judecă potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. 2-5 din Codul de procedură penală,
care se aplică în mod corespunzător.
(7) Plangerea
formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu
suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în
art. 71 alin. (1) lit. f).
(8) Hotărarea judecătoriei este definitivă." Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că nemulţumirea autorului izvorăşte din împrejurarea că,
în opinia sa, dispoziţiile legale criticate îngrădesc liberul acces la
justiţie, afectează dreptul la apărare şi principiul prezumţiei de nevinovăţie.
După cum se poate observa, prevederile legale
contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume
fazei de executare, şi reglementează cu privire ia regimul de executare al
pedepsei privative de iibertate, la exercitarea drepturilor persoanelor
condamnate la pedepse privative de libertate şi la plangerea împotriva comisiei de disciplină. Prin urmare, cadrul
general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care
s-a stabilit deja existenţa vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind, aspectele
criticate de autorul excepţiei excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală şi de judecată, deoarece
situaţia juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului,
învinuitului ori cu cea a inculpatului.
Curtea constată că art. 74 alin. (7) din Legea nr.
275/2006 se referă la măsurile disciplinare şi la plangerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale
de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt
regim. De aceea legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe, poate
reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu
mai poate pune în discuţie principiul referitor la prezumţia de nevinovăţie.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la
încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, atat în acord cu art. 21 din Constituţie, cat şi cu art. 6 şi art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul de a
se adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acestuia au fost
examinaţe de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. In acest sens s-a
pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia „Pilla contra Italiei" din 23
septembrie 2004, cand a decis că, în măsura în care
cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitor la Dreptulla unproces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei
pedepse. In plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimă
dreptul la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl opreşte
pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează
aspecte referitoare la executarea pedepsei. Imprejurarea că acesta este privat de libertate, urmare
unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea
dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢION ALĂ
In numele legii
DECI DE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 25, art. 38 şi art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal, exceptie ridicată de Fane lon Boros în Dosarele nr.
635/4/2007, nr. 638/4/2007, nr. 1.294/4/2007, nr. 636/4/2007, rir.
15.855/4/2006, nr. 15.853/4/2006, nr. 15.852/4/2006, nr. 640/4/2007, nr.
15.856/4/2006 şi nr. 589/4/2007 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru