DECIZIE Nr.
466 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 449 din 30 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Somna Ristea în
Dosarul nr. 17.648/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Răsvan-Mihai
Dobrescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei, arătând
că asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, Curtea s-a mai
pronunţat prin mai multe decizii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.403 R din 7 august 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 17.648/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Somna
Ristea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege este
neconstituţional datorită „imposibilităţii chiriaşului sau a proprietarului în
temeiul Legii nr. 112/1995, al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost
declarat nul, de a închiria, subînchiria, de a ceda folosinţa imobilului
respectiv sau de a schimba destinaţia bunului".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile
cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din
23 mai 2001, prevederi care au următorul conţinut: „Prelungirea contractelor
de închiriere nu se aplică: [...]
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau
parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul
scris al proprietarului şi fără aprobările legale;".
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135
privind economia.
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art.
13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile
constituţionale invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 363 din 5 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 15 septembrie
2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau
discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al
egalităţii în drepturi al acestora, tratamentul egal impunându-se doar pentru
cei aflaţi în situaţii identice. Dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod
egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce măsură
proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar, pe
de altă parte, dând chiriaşului posibilitatea de a-şi apăra dreptul locativ în
condiţiile în care nu i se poate reproşa vreo conduită culpabilă.
Referitor la susţinerea autorului excepţiei privind
încălcarea art. 53 din Constituţie, prin aceeaşi decizie, făcând referire la
jurisprudenţa anterioară, Curtea a constatat că nicio prevedere din această
ordonanţă nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi fundamentale şi nici exercitarea cu bună-credinţă a unor
asemenea drepturi sau libertăţi.
Şi, în fine, cu privire la critica de
neconstituţionalitate vizând încălcarea art. 135 din Constituţie, Curtea, prin
Decizia nr. 566 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, făcând, de asemenea, referire la
jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că „măsurile de protecţie a chiriaşilor
instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 îşi au temeiul
constituţional în prevederile [...] art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie,
finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi
şi proprietari, precum şi de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase
ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace
juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de
valorificare a atributelor dreptului său de proprietate şi, în acelaşi timp,
protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri".
Considerentele şi soluţia acestor decizii sunt valabile
şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Somna Ristea în Dosarul nr.
17.648/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu