Decizia Nr.466 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 din Codul civil şi ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agronicoser“- S.R.L. cu sediul în comuna Dârvari, judeţul Mehedinţi, în Dosarul nr. 1.556/201/2010 al Judecătoriei Calafat.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.În acest sens arată că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 din Codul civil, întrucât acestea, instituind obligaţia de reparare integrală a prejudiciului cauzat, nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate. Referitor la prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, reprezentantul Ministerul Public arată că stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel încât nici aceste prevederi de lege nu contravin Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.556/201/2010, Judecătoria Calafat a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 din Codul civil şi ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agronicoser“ - S.R.L. cu sediul în comuna Dârvari, judeţul Mehedinţi într-o cauză având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind compunerea instanţei în judecarea litigiilor în primă instanţă contravin dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, prin aceea că această componenţă nu poate fi diferită pentru litigiile de drept comun şi pentru litigiile în materia conflictelor de muncă, o mai bună justiţie şi o garanţie a imparţialităţii instanţei putând fi oferită pentru toate cauzele de sistemul completului colegial, în cadrul căruia să existe control reciproc între membrii completului de judecată. De asemenea, autorul excepţiei apreciază că sunt neconstituţionale şi prevederile art. 998 din Codul civil, care reglementează în termeni generali răspunderea civilă delictuală, întrucât persoanele juridice sunt prejudiciate prin diminuarea patrimoniului lor, în lipsa unei despăgubiri şi fără să fi săvârşit cu intenţie o faptă ilicită.Judecătoria Calafat consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, apreciază că prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 21 alin. (3), precum şi celor ale art. 24. Astfel, arată că aceste prevederi de lege sunt discriminatorii şi aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, atunci când prevăd componenţa diferită a completului de judecată pentru litigiile de drept comun şi pentru litigiile privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, deoarece prevăd modalităţi diferite de organizare judecătorească a completelor de judecată pentru soluţionarea cauzelor în primă instanţă.În ceea ce priveşte prevederile art. 998 din Codul civil, instanţa opinează că acestea reglementează răspunderea civilă delictuală în termeni generali, fără a face o diferenţiere a răspunderii în funcţie de forma de vinovăţie, culpă sau intenţie, ceea ce este de natură să încalce dreptul la un proces echitabil al persoanei, cel ce săvârşeşte fapta din culpă putând fi tras la răspundere la fel ca cel ce săvârşeşte fapta delictuală în mod intenţionat. Întrucât nu există nici un criteriu de diferenţiere a răspunderii pentru fapta delictuală săvârşită din culpă, faţă de fapta delictuală săvârşită cu intenţie, instanţa consideră că prevederile art. 998 din Codul civil afectează dreptul de proprietate al persoanei juridice, aceasta putând fi prejudiciată în cazul în care săvârşeşte fapta din culpă, în raport cu fapta săvârşită cu intenţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 998 din Codul civil, precum şi cele ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.827 din 13 septembrie 2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 998 din Codul civil: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.“;– Art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „Cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, tribunalului şi curţii de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 care consacră dreptul la apărare, precum şi celor ale art. 44 alin. (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 339/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Decizia nr. 741/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, şi Decizia nr. 894/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, prilej cu care a statuat că acestea nu contravin normelor constituţionale invocate. Astfel, cu privire la prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea a reţinut că stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. În aplicarea acestor prevederi constituţionale, legiuitorul stabileşte componenţa completului de judecată şi conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constituţia, cât şi Legea privind organizarea judecătorească stabilesc, sub aspectul imparţialităţii, dreptul şi obligaţia judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfăşurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal. În ipoteza în care există dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului în primă instanţă, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanţii pentru o judecată echitabilă şi imparţială. De asemenea, cu privire la prevederile art. 998 din Codul civil, Curtea a constatat că acestea stabilesc sancţiunea aplicabilă în cazul săvârşirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, însă reglementarea criticată nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private. De asemenea, Curtea a reţinut că aceste prevederi se înscriu în rândul mijloacelor de apărare a dreptului de proprietate, în materia răspunderii civile delictuale, instituind obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 din Codul civil şi ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agronicoser“ - S.R.L. cu sediul în comuna Dârvari, judeţul Mehedinţi, în Dosarul nr. 1.556/201/2010 al Judecătoriei Calafat. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora