DECIZIE   Nr. 469 din 17 mai 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 175 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 410 din 19 iunie 2007

Ioan Vida                               -  preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Ion Tiucă                               -  procuror

Cristina Cătălina Turcu        -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de S.C.A. Bârzava Nouă din Reşiţa în Dosarul nr. 456/C/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.'

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstitu­ţionalitate, apreciind că autorul excepţiei solicită completarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 3 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 456/C/2006, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 175 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Excepţia a fost ridicată de S.C.A. Bârzava Nouă din Reşiţa într-o cauză având ca obiect apelul împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea autorului excepţiei de a fi suspendată o acţiune de inspecţie fiscală.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), întrucât „nu prevăd din punct de vedere procedural dreptul de a solicita suspendarea unei acţiuni de inspecţie fiscală".

Tribunalul Caraş-Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu­ţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat „nu poate fi interpretat ca neconstituţional prin lipsa unei prevederi, în cadrul acestuia, cu privire la posibilitatea suspendării acţiunii de inspecţie fiscală".

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că, potrivit art. 188 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios competentă. Totodată, textul de lege criticat este o normă de procedură a cărei reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 175 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, având următorul conţinut: „(1) Impotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.

(2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

(3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.

(4)  Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

(5)  In cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 87 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.

(6)   Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii."

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie din Legea fundamentală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit de faptul că textul de lege criticat nu conţine o prevedere care să îi confere dreptul de a solicita suspendarea unei acţiuni de inspecţie fiscală.

Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate a textului de lege criticat este determinată, în opinia autorului excepţiei, de o omisiune legislativă. Or, potrivit art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstitu­ţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA   CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de S.C.A. Bârzava Nouă din Reşiţa în Dosarul nr. 456/C/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu