DECIZIE Nr.
476 din 17 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 25 iunie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă
- procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea
asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 şi ale art. 51 alin. (2) lit. b)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de
Marieta Volovăţ în Dosarul nr. 2.184/32/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, precizând că
textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar că soluţia legislativă
criticată a fost preluată în art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006,
pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.184/32/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) lit. c) din
Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 şi ale art. 51 alin. (2)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea
şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Excepţia a
fost ridicată de Marieta Volovăţ cu ocazia soluţionării recursului formulat
împotriva Sentinţei civile nr. 2.728 din 29 iunie 2006, pronunţată de
Tribunalul laşi în Dosarul nr. 6.978/2005.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate au
caracter discriminatoriu şi descurajează libera iniţiativă. In acest sens,
arată că asiguraţii beneficiază de un pachet de servicii medicale indiferent de
cuantumul contribuţiei lor. Astfel, sunt defavorizaţi cei care obţin venituri
mari şi care contribuie cu sume mai mari la sistemul de asigurări de sănătate,
dar care nu beneficiază de un pachet de servicii corespunzător sumelor plătite.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât contribuţiile la fondul
naţional de asigurări de sănătate, prin caracterul lor obligatoriu, sunt
asimilate din punct de vedere fiscal taxelor şi impozitelor, iar obligaţia
cetăţenilor de a contribui prin impozite, taxe sau alte aporturi asemănătoare
la cheltuielile publice este consacrată de art. 56 din Constituţie. De asemenea, arată că
dispoziţiile de lege criticate reprezintă opţiunea legiuitorului care a
apreciat că este just ca cei care obţin venituri mai mari să aibă o contribuţie
corespunzătoare la constituirea fondului naţional de asigurări de sănătate,
principiul solidarităţii prevalând în acest caz.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, dar că soluţia legislativă
criticată a fost preluată în art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006.
In ceea ce priveşte aceste din urmă dispoziţii de lege, arată că nu sunt
discriminatorii, întrucât, deşi valoarea contribuţiei diferă de la o persoană
la alta, în raport cu cuantumul veniturilor realizate, această diferenţă este
rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află
persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri
sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în
colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale
de sănătate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (2) lit. c) din
Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.178 din 31 iulie 1997, aşa cum a fost modificată şi completată
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1998, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 noiembrie 1998, şi ale art. 51 alin. (2) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20
noiembrie 2002.
Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea nr.
145/1997 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002,
iar această ordonanţă de urgenţă a fost expres şi în întregime abrogată prin
art. 317 alin. (3) din titlul VIII „Asigurările sociale de sănătate" al
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 372
din 28 aprilie 2006. Curtea observă însă că soluţia legislativă criticată a
fost preluată în art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006, care are
următoarea redactare: „Contribuţia
lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se
aplică asupra:[...]
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care
desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă
acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu
poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară,
lunar;".
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al controlului de constituţionalitate
nu îl pot constitui decât prevederile dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare,
Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea prevederilor art. 257 alin.
(2) lit. b) din Legea nr. 95/2006.
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 45 privind dreptul persoanei la o
activitate economică şi la libera iniţiativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată
că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate sub aspectul conformităţii lor cu principiul constituţional
al egalităţii în drepturi. Astfel, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi Decizia nr. 125 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 180
din 15 martie 2007, Curtea a statuat că „este firesc ca valoarea contribuţiei
să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor
realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia
obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari
faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul
solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor,
aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate".
De asemenea, Curtea a reţinut că „principiul
constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea
cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care
realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată
procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa
valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului".
Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente
noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât
şi considerentele deciziilor invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
In ceea ce priveşte conformitatea prevederilor de lege
criticate cu art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acest text
constituţional garantează într-adevăr accesul liber al persoanei la o
activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, condiţionat
însă de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligaţiilor
legale ce revin persoanelor care desfăşoară o activitate independentă nu poate
fi privită ca o restrângere a liberei iniţiative.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Marieta Volovăţ în Dosarul nr.
2.184/32/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea