DECIZIE Nr. 477 din 9 noiembrie 2004
asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin. (1)
din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 54 din 17 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 5 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind
impozitele si taxele locale, exceptie ridicata de Grigore Remi Cristian in
Dosarul nr. 5.276/CA/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte
de munca si litigii de munca.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate. Se arata ca prevederile criticate au fost abrogate
prin art. 298 alin. (1) pct. 27 din Codul fiscal, insa solutia legislativa
initiala a fost preluata de dispozitiile art. 252 alin. (1) din acelasi act
normativ. Se arata ca sistemul diferentiat de instituire a taxelor si
impozitelor nu incalca prevederile art. 16 din Constitutie, intrucat impunerea
principiului progresivitatii in aceasta materie este in conformitate cu textul
constitutional al art. 56 alin. (2). Se mai apreciaza ca dispozitiile criticate
nu contravin nici textului constitutional al art. 44, nepunandu-se problema
unui transfer de proprietate, ci doar a aplicarii principiului justei asezari a
sarcinilor fiscale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 septembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
5.276/CA/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si
litigii de munca a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale, exceptie ridicata de Grigore
Remi Cristian intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei actiuni privind
anularea unor acte administrative.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 5 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 privind
impozitele si taxele locale contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16
alin. (1), precum si celor ale art. 41 alin. (1) si (2), devenit, dupa
revizuirea si republicarea Constitutiei, art. 44 alin. (1) si (2).
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate apreciaza ca "nu este
posibil ca o lege sa instituie un sistem diferentiat in ceea ce priveste
impozitul pe cladiri in functie de numarul de proprietati detinute de o
persoana", intrucat contravine principiului constitutional al egalitatii
cetatenilor in fata legii. Potrivit sustinerilor autorului exceptiei,
"cotele de impozit ar trebui sa fie aceleasi indiferent de numarul
proprietatilor" detinute. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate
considera ca prin dispozitiile legale criticate se produce o dubla
discriminare: "pe de o parte intre persoanele fizice care, in functie de
numarul cladirilor detinute, datoreaza cote diferentiate de impozit, iar pe de
alta parte intre persoanele fizice si stat, pentru cladirile proprietate
privata a acestuia", cladiri pentru care acesta este scutit de impozite.
De asemenea, se sustine ca prevederile legale criticate contravin
dispozitiilor art. 16 [in realitate art. 14] privind interzicerea discriminarii
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si celor ale art. 1 privind protectia proprietatii din
primul Protocol aditional la aceasta conventie. Totodata se precizeaza ca
"in acest caz devin aplicabile dispozitiile art. 20 alin. (2) din
Constitutie, conform carora <<daca exista neconcordante intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania
este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile
internationale>>".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a conflicte de munca si litigii de
munca considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este intemeiata.
Instanta arata ca, in considerarea principiilor constitutionale privind
"egalitatea cetatenilor in fata legii si ocrotirea in mod egal a
proprietatii private [...], actul normativ aflat in discutie instituie un
sistem diferentiat de impozitare a cladirilor, in functie de numarul de
proprietati detinute de o persoana", ceea ce este "discriminatoriu si
neconstitutional". De asemenea, se apreciaza ca dispozitiile art. 5 alin.
(2) din Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 contravin si principiului asezarii
juste a sarcinilor fiscale, instituit de art. 53 alin. (2) din Constitutie
[devenit, dupa republicarea acesteia, art. 56 alin. (2)].
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca, "desi Ordonanta Guvernului
nr. 36/2002 a fost abrogata prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,
prevederile art. 5 alin. (2) contestat au fost preluate in art. 252 alin.
(1)". Se sustine ca, in acord cu jurisprudenta Curtii Constitutionale,
precum si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, "principiul egalitatii
in fata legii, fara privilegii si fara discriminari [...], nu presupune
uniformitate, fiind admisa aplicarea unui tratament juridic diferit in cazul
unor situatii juridice diferite, daca acesta se justifica in mod rational si
obiectiv", iar in cazul dedus judecatii, temeiul tratamentului juridic
diferit il constituie detinerea in proprietate a doua sau mai multe cladiri.
Potrivit punctului de vedere prezentat, se considera ca "majorarea
impozitului pe cladiri este indisolubil legata de calitatea de proprietar a
doua sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta care nu sunt inchiriate unei
alte persoane", ceea ce nu este de natura a incalca prevederile
constitutionale ale art. 44 si nici pe cele ale art. 1 din primul Protocol
aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
neintemeiata. Se precizeaza, in punctul de vedere prezentat, ca Ordonanta
Guvernului nr. 36/2002 "a fost abrogata prin Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, dar dispozitiile art. 5 alin. (2), ce se pretind a fi
neconstitutionale, au fost reluate aproape identic in Codul fiscal, in art. 252
alin. (1)". Guvernul considera ca prevederile criticate nu contravin
textului constitutional al art. 16 alin. (1), intrucat "principiul
egalitatii in drepturi [...] nu inseamna uniformitate; tratamentul juridic
instituit este diferit, dupa cum situatiile in care se afla contribuabilii sunt
diferite, situatii determinate de numarul cladirilor pe care le detin ca
proprietari". Astfel, impozitul majorat in functie de numarul cladirilor
detinute in proprietate este proportional, fiind in concordanta si cu
prevederile constitutionale ale art. 56 alin. (2) privind asezarea justa a
sarcinilor fiscale.
Se mai apreciaza ca ratiunea scutirii statului de la plata impozitului pe
cladiri consta in "simplificarea unor operatiuni financiare si are in
vedere faptul ca veniturile bugetelor locale, la care se varsa aceasta
categorie de impozite, se constituie si din <<sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat>> si <<subventii primite de la
bugetul de stat>>", in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice
locale.
Guvernul considera ca textul criticat nu contravine nici art. 44 alin. (1)
si (2) din Constitutie, intrucat "stabilirea unor sarcini fiscale, chiar
daca acestea sunt diferentiate, in functie de anumite criterii stabilite de
lege, nu poate conduce la ideea ca, astfel, proprietatea privata nu mai este
garantata, cetatenii fiind obligati sa contribuie prin impozite si taxe la
cheltuielile publice [art. 56 alin. (1) din Constitutie]".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulat de
autorul acesteia, il constituie dispozitiile art. 5 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele si taxele locale (aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 522/2002, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002), republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002.
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Ordonanta Guvernului nr. 36/2002
a fost abrogata prin art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din
23 decembrie 2003, insa solutia legislativa cuprinsa in art. 5 alin. (2) din
Ordonanta Guvernului nr. 36/2002 a fost preluata, aproape identic, de
dispozitiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In
concordanta cu jurisprudenta sa, Curtea va examina constitutionalitatea
textului art. 252 alin. (1) din Codul fiscal, acesta avand urmatorul cuprins:
- Art. 252 alin. (1): "Daca o persoana fizica are in proprietate doua
sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta, care nu sunt inchiriate unei alte
persoane, impozitul pe cladiri se majoreaza dupa cum urmeaza:
a) cu 15% pentru prima cladire in afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 50% pentru cea de-a doua cladire in afara celei de la adresa de
domiciliu;
c) cu 75% pentru cea de-a treia cladire in afara celei de la adresa de
domiciliu;
d) cu 100% pentru cea de-a patra cladire si urmatoarele in afara celei de
la adresa de domiciliu."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate in sustinerea acesteia sunt art. 16 alin. (1) si art. 41
alin. (1) si (2), devenit, dupa revizuirea si republicarea Constitutiei, art.
44 alin. (1) si (2). In realitate, din motivarea exceptiei rezulta ca, in
legatura cu art. 44 alin. (2) din Constitutie, se sustine incalcarea tezei
intai a acestuia. Aceste texte constitutionale au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai: "(1) Dreptul de
proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca, in
esenta, critica de neconstitutionalitate consta in sustinerea ca prin
instituirea unui impozit majorat in sarcina persoanelor fizice care detin in
proprietate doua sau mai multe cladiri utilizate ca locuinta se incalca
principiul constitutional al egalitatii in drepturi prevazut de art. 16 alin.
(1), precum si dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (1) si alin. (2)
teza intai privind dreptul de proprietate privata.
Curtea constata ca in cauza nu exista nici un fel de discriminare fata de
contribuabilii proprietari ai mai multor cladiri, in raport cu cei care detin o
singura cladire. La baza textului criticat exista o ratiune suficienta pentru
instituirea unui regim juridic diferit, respectiv a impozitului progresiv, in
raport cu numarul de cladiri detinute in proprietate, avand in vedere ca
dispozitiile art. 56 alin. (2) din Constitutie prevad ca "sistemul legal
de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale".
Formula "asezarea justa a sarcinilor fiscale" presupune, pe de o
parte, sa se tina seama de situatia materiala a contribuabililor, iar pe de
alta parte, de posibilitatea crescuta a celor care detin mai multe proprietati de
a contribui, prin impozite, la cheltuielile publice.
In ceea ce priveste pretinsa inegalitate existenta in materie de impunere
intre stat si ceilalti contribuabili care detin in proprietate mai multe
cladiri, Curtea retine ca dispozitiile art. 250 alin. (1) din Codul fiscal,
potrivit carora nu se datoreaza impozit pe cladiri pentru unele cladiri
apartinand statului, se justifica, pe de o parte, prin natura si destinatia
acestor cladiri menite sa serveasca interesul general, iar pe de alta parte,
prin necesitatea simplificarii unor operatii financiare, avand in vedere ca
institutiile statului sunt finantate de la buget, iar statul contribuie la
veniturile si cheltuielile bugetelor locale prin sume defalcate din unele
venituri ale bugetului de stat si subventii de la bugetul de stat, asa cum
prevede art. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind
finantele publice locale.
In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala, in concordanta cu cea a Curtii
Europene a Drepturilor Omului, a stabilit ca egalitate nu inseamna
uniformitate, astfel ca este posibila instituirea unui tratament juridic
diferit pentru situatii deosebite, cand aceasta se justifica in mod rational si
obiectiv.
De asemenea, Curtea constata ca nu este intemeiata nici sustinerea conform
careia prin instituirea impozitului progresiv pe cladiri in functie de numarul
acestora s-ar incalca dispozitiile art. 44 alin. (1) si alin. (2) teza intai
din Constitutie. In cauza nu opereaza un transfer al dreptului de proprietate,
ci se pune problema aplicarii concrete, prin lege, a dispozitiilor art. 56 din
Constitutie. In consecinta, sub acest aspect, Curtea retine ca nu sunt
incalcate nici dispozitiile cuprinse in documentele internationale privind
protectia dreptului de proprietate privata, invocate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin.
(1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, exceptie ridicata de Grigore
Remi Cristian in Dosarul nr. 5.276/CA/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
VIII-a conflicte de munca si litigii de munca.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Benke Karoly