DECIZIE   Nr. 48 din 17 mai 1994

in legatura cu constitutionalitatea art. 52 alin. 2 din Legea privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 125 din 21 mai 1994

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 28 aprilie 1994, de catre un grup de 56 de deputati, respectiv de domnii Ilie Nica, Vasile Stan, Simion Baltazar, Mircea Chiostec, Mihail Olteanu, Marian Dumitriu, Vasile Cristea, Octav Pintilie, Ion Danielescu, Corneliu Monoranu, Nicolai Lazar, Viorel Munteanu, Vintila Nicu, Severin Baciu, Gheorghe Cautis, Sabin Ghilea, Constantin Constantin, Gheorghe Ana, Nicolae Filip, Gheorghe Roman, Nicolae Rosca, Ovidiu Bibire Genaru, Dionisie Vitcu, Valentin Soroceanu, Ilie Nicola, Ion Lazar, Constantin Ghita, Ion Ionescu, doamna Chiriaca Sirbu, domnii Spiridon Tudorachi, Amelian Popescu, Laurentiu Veber, Ionel Bondariu, Radu Liviu Bara, Teodor Jurca, Romulus Dobre, doamna Daniela Popa, domnii Florin Negoita, Corneliu Seniuc, Constantin Mardare, Ion Costin, Grigore Marcu, Adrian Constantin Pitca, Dan Verbina, Petru Suhov, Nicolae Mischie, Marin Jugravu, Liviu Mladin, Mircea Pavlu, Stefan Cazimir, Vasile Voicu, Dumitru Buzatu, Nicolae Serdin, Petre Salcudeanu, Aurel Stirbu si Martian Dan cu privire la neconstitutionalitatea art. 52 alin. 2 din Legea privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune.
    In sesizare, grupul de deputati sustine, in esenta, ca dispozitiile criticate incalca art. 61 alin. (1) din Constitutie, deoarece se stabilesc reguli de functionare si competente pentru cele doua comisii permanente, ce intra in contradictie cu normele de organizare si functionare a acestora, prevazute in regulamentele proprii fiecarei Camere. Se mai arata ca, potrivit art. 35 din Regulamentul Camerei Deputatilor, comisiile sunt organe de lucru ale acesteia, infiintate in scopul pregatirii lucrarilor Camerei si, drept consecinta, nu le pot fi date insarcinari permanente, prin lege, care sa fie exterioare activitatii de pregatire a lucrarilor in plen. Se mai sustine ca textul criticat se refera la o categorie aparte de comisii denumite "de specialitate" ce nu se regasesc in art. 61 alin. (4) din Constitutie, care prevede ca fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.
    Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului punctele lor de vedere in legatura cu aceasta sesizare.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca dispozitiile art. 52 alin. 2 sunt neconstitutionale deoarece ele contravin art. 61 alin. (1) din Constitutie care consacra unul dintre principiile de baza ale vietii parlamentare, respectiv independenta celor doua Camere. Se arata ca, in temeiul acestei reguli, fiecare Camera are competenta de a stabili propriile structuri de lucru si normele procedurale in conformitate cu care isi desfasoara activitatea, prin regulamente, astfel incat pot fi stabilite prin lege atributiile unei comisii. Se mai sustine ca prin competenta data comisiilor se instituie o inevitabila tutela asupra unei autoritati administrative, iar prevederea potrivit careia comisiile "pot face propuneri pentru inlaturarea abaterilor" contravine art. 61 alin. (4) din Constitutie care reglementeaza ratiunea constituirii prin regulament a comisiilor permanente, ca elemente ale organizarii interne a fiecarei Camere. Referitor la formula folosita in lege, si anume "comisii de specialitate", se considera "ca este vorba de mai mult decat o simpla inadvertenta", atat timp cat Constitutia stabileste limitativ cele trei categorii de comisii care pot functiona in cadrul Parlamentului: comisii permanente, comisii de ancheta si comisii speciale.
    Presedintele Senatului si Camerei Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
    Curtea constata ca, potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie si art. 3, art. 12 si art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, este competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 52 alin. 2 din Legea privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, fiind legal sesizata de un grup de 56 de deputati.
    Fata de cele aratate,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
tinand seama de sesizarea grupului de deputati, de punctul de vedere al Guvernului, de raportul judecatorului-raportor asupra sesizarii, precum si de prevederile art. 144 lit. a) si ale art. 145 din Constitutie, precum si ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Art. 52 alin. 2 din Legea privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune, ce fac obiectul sesizarii, are urmatorul cuprins:
    "Comisiile de specialitate ale Parlamentului au drept de control asupra activitatii celor doua societati si pot cere, ori de cate ori este cazul, consiliilor de administratie, rapoarte asupra activitatii desfasurate si pot face propuneri pentru inlaturarea abaterilor de la prevederile legale constatate. De asemenea, ele pot cere Parlamentului instituirea unor comisii de ancheta pentru verificarea unor sesizari privind desfasurarea activitatii de radiodifuziune sau de televiziune".
    Criticile aduse acestei dispozitii sunt urmatoarele:
    1. Ele contravin art. 61 alin. (1) din Constitutie, deoarece stabilesc reguli de functionare si competente pentru cele doua comisii permanente, ce intra in contradictie cu normele de organizare si functionare a acestora, stabilite prin regulamentele parlamentare. Or, acestea nu imputernicesc comisiile cu un drept de control permanent, inclusiv pe cel de a se cere rapoarte, de a propune instituirea unor comisii de ancheta etc.
    2. Comisiile parlamentare, prin statutul lor regulamentar, sunt organe interne de lucru ale Camerelor si, ca atare, nu pot indeplini insarcinari care sa fie exterioare activitatii de pregatire a lucrarilor Senatului si ale Camerei Deputatilor. Activitatea de control parlamentar revine in exclusivitate Parlamentului sau Camerelor ce-l compun, potrivit normelor stabilite prin regulamente, de la care nu se poate deroga prin lege in favoarea comisiilor permanente.
    3. Textul criticat se refera la o categorie aparte de comisii ("de specialitate"), necunoscuta enumerarii cuprinse in art. 61 alin. (4) din Constitutie, fiind in afara acesteia.
    In legatura cu criticile de neconstitutionalitate aduse textului art. 52 alin. 2 din legea precizata, Curtea retine:
    In conformitate cu art. 58 din Constitutie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman.
    Potrivit acestei pozitii preeminente in sistemul autoritatilor publice ale Romaniei, el exercita prerogative de cea mai mare insemnatate pentru activitatea de stat, fiind, in intregul sau, expresia suveranitatii nationale rezultata din alegerile parlamentare.
    Intre aceste prerogative, alaturi de cea privitoare la adoptarea legilor, este si activitatea de control asupra executivului, definita in modul general prin dispozitiile art. 110 din Constitutie, care, referindu-se la informarea Parlamentului, statornicesc ca Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice sunt supuse controlului parlamentar, cu obligatia pentru organele controlului parlamentar, cu obligatia pentru organele controlate de a prezenta informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora.
    In mod particular, art. 31 alin. (5) din Constitutie reglementeaza o forma speciala de control parlamentar, si anume acela exercitat asupra serviciilor publice de radio si de televiziune, despre care se mentioneaza ca sunt autonome.
    Desigur, Parlamentul nu poate desfasura, in plenul sau, asemenea activitati de control, lipsindu-i suportul informational necesar pentru a-si formula o opinie corecta asupra obiectului controlului. Acest fapt este la fel de adevarat, de altminteri, si pentru procesul legislativ. Camerele nu ar putea pasi direct la dezbaterea si adoptarea unei legi, fara o pregatire corespunzatoare, prealabila, a lucrarilor ce urmeaza a se desfasura in plen.
    Acestui rol si acestor finalitati le sunt consacrate organizarea si functionarea comisiilor parlamentare, privite si definite ca organe de lucru ale Camerelor, care se infiinteaza cu scopul de a indeplini insarcinarile care le sunt incredintate tocmai in vederea pregatirii lucrarilor lor.
    Asadar, elementele ce configureaza conceptul de comisie parlamentara sunt caracterul pregatitor, prealabil, al lucrarilor lor, aspectul de organ intern al Camerelor destinat ca, prin activitatea lui, sa poata oferi acestora toate elementele necesare luarii unei decizii. Deci, ele trebuie sa dispuna de toate conditiile pentru a culege si a oferi acele date necesare plenului unei Camere sau Parlamentului spre a-si fonda, in mod optim, luarea unei decizii.
    Din acest considerent, organizarea si functionarea lor sunt amanuntit reglementate, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, prin regulamentul fiecarei Camere. Dispozitiile constitutionale nu fac decat sa exprime acest rol subordonat, pregatitor, al activitatii comisiilor, diferentiat conform tipologiei lor, cuprinsa, de altfel, in prevederile art. 61 alin. (4) din Constitutie: "Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune."
    Aceasta este enumerarea constitutionala la care nici o lege nu poate adauga. In consecinta, sub un prim aspect, textul art. 52 alin. 2 din legea criticata se refera la un concept constitutional inexistent - comisii de specialitate - si care poate crea ambiguitate. Intr-adevar, in lipsa unei alte precizari, cu acelasi continut, in regulamente, sunt permise interpretari diferite.
    Astfel, in primul rand, nu exista comisii ale Parlamentului decat cele care au primit insarcinari speciale (cum ar fi cele de ancheta sau Comisia comuna pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii Serviciului Roman de Informatii).
    In al doilea rand, daca referirea a avut in vedere anumite comisii ale fiecarei Camere, trebuia sa le prevada ca atare. In cazul cand au fost vizate unele comisii permanente, este de mentionat faptul ca toate comisiile permanente sunt specializate pe anumite domenii; pe de alta parte, potrivit regulamentelor ambelor Camere, aceste organe interne de lucru nu dispun de competente permanente de control asupra organelor administratiei publice, ci numai cand sunt investite in acest scop, de la caz la caz, de catre Camere. Iar acest fapt este de-a intregul justificat, cita vreme controlul parlamentar reprezinta o functie esentiala a Parlamentului in totalitatea sa, intrucat comisiile informeaza, raporteaza si fac propuneri plenului pentru a ajuta la luarea deciziilor care trebuie sa apartina, in mod neconditionat, Camerelor. Or, exercitarea unui control direct, permanent, de catre o comisie, fara raporturi directe cu plenul, aduce atingere functiei de control a Parlamentului in intregul sau.
    Exercitarea unei astfel de atributii permanente de catre comisii este cu atat mai neconforma cu spiritul functionalitatii lor cu cat orice activitate de control presupune luarea unor decizii. Or, un asemenea act nu poate apartine decat organului reprezentativ suprem al poporului roman, care este Parlamentul. Acesta nu poate fi reprezentat sau inlocuit de nici unul dintre organele sale interne si pe care chiar el si le infiinteaza, din simplul motiv ca el nu poate delega nimanui - si cu atat mai putin unui grup de parlamentari - suveranitatea nationala cu care electoratul l-a imputernicit in urma alegerilor parlamentare.
    Pentru ca un control parlamentar sa fie autentic, el trebuie sa fie deplin, adica Parlamentul tarii trebuie sa dispuna de posibilitatea de a lua orice masuri pentru a da continut acestei plenitudini.
    Or, din compararea primelor doua alineate ale art. 52 rezulta unele consecinte care nu numai ca restrang deplinatatea acestui control, dar, sub un triplu aspect, il obtureaza sau il dubleaza.
    Astfel, potrivit art. 52 alin. 1, consiliul de administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune si cel al Societatii Romane de Televiziune prezinta anual Parlamentului sau, cand acesta hotaraste, rapoarte asupra activitatii desfasurate in anul precedent si cu privire la programul de activitate pentru anul in curs.
    Potrivit celui de-al doilea alineat al art. 52, comisiile exercita un control general asupra celor doua societati: unul intitulat ca atare ("drept de control") cu toate consecintele ce decurg de aici si altul, pe calea dezbaterii rapoartelor solicitate de comisie ori de cate ori este cazul. Spre deosebire de acest control general, conform primului alineat, Parlamentul se limiteaza doar la a asculta si, desigur, la a dezbate rapoarte anuale, fie pentru anul precedent, fie pentru anul in curs. Aceasta limitare nu este si nu poate fi considerata constitutionala, oprind Parlamentul de la exercitarea tuturor formelor de control. Restrangerea functiilor Parlamentului mai rezulta si din faptul ca in urma controlului comisiilor, acestea sunt indrituite sa faca (societatilor, probabil) propuneri pentru inlaturarea abaterilor de la prevederile legale, element de natura a conferi comisiilor un caracter, practic, autonom in raport cu Parlamentul din care provin.
    Pe de alta parte, controlul comisiilor poate fi considerat total independent de activitatea parlamentara in plen. Intr-adevar, din textul legii nu rezulta (asa cum se prevede spre exemplu in art. 8 din hotararea de infiintare a Comisiei pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activitatii S.R.I.) vreo obligatie, pentru comisii, de a raporta Parlamentului despre activitatea desfasurata in controlul celor doua societati. In acest fel se contravine direct dispozitiilor art. 110 din Constitutie.
    In fine, comisiile, cel putin prin prisma primirii si dezbaterii rapoartelor, desfasoara o activitate paralela cu a organului din care provin si care le-a ales (Parlamentul), situandu-se pe un plan egal cu acesta, de vreme ce si unul si celelalte primesc, asculta si dezbat rapoarte privind activitatea desfasurata de cele doua societati.
    Deplasarea, in conditiile de mai sus, a unui centru de decizie constitutional (Parlamentul) la comisii ale acestuia nu este conforma cu menirea celui dintai, exprimata clar in prevederile art. 110 si art. 58 din Constitutie.
    Cat priveste teza finala a alin. 2 al art. 52, potrivit careia aceste comisii pot cere Parlamentului instituirea unor comisii de ancheta pentru verificarea unor sesizari privind desfasurarea activitatii de radiodifuziune sau de televiziune, ea depaseste, de asemenea, cadrul regulamentar instituit in temeiul art. 61 alin. (1) din Constitutie, reprezentand o ingerinta neconstitutionala a legiuitorului asupra autonomiei regulamentare a fiecarei Camere.
    Intr-adevar, ambele regulamente parlamentare limiteaza acest drept doar la o treime din membrii fiecarei Camere pentru a se preveni un posibil fenomen de proliferare nejustificata a instituirii unor anchete; or, textul criticat - care se raporteaza la orice sesizare, suveran apreciata de comisie - poate conduce la astfel de consecinte nedorite. De mentionat, de asemenea, ca, potrivit regulamentelor celor doua Camere, orice comisie permanenta poate porni o ancheta in cadrul competentei sale - desigur, cu incuviintarea Camerei - cu privire la activitatea desfasurata in domeniul sau de activitate. Teza criticata limiteaza acest drept numai la comisii de ancheta comune, deoarece face referire la Parlament si nu la oricare dintre cele doua Camere.
    Avand in vedere considerentele expuse,
    vazand si dispozitiile art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (1) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:
    1. Declara neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 52 alin. 2 din Legea privind organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune si Societatii Romane de Televiziune.
    2. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, precum si presedintelui Senatului, in scopul deschiderii procedurii prevazute de art. 145 alin. (1) din Constitutie, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    Deliberarea a avut loc la data de 17 mai 1994 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
             prof. dr. VASILE GIONEA

                              Magistrat-asistent,
                              Constantin Burada