Decizia Nr.504 din 15.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rocmis Company“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.534.01/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 846D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă deoarece critica autorului excepţiei priveşte o pretinsă omisiune legislativă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.534.01/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIa comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Rocmis Company“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe comerciale în al cărei dispozitiv a fost menţionată calea de atac a recursului, iar nu cea a apelului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat este incomplet şi cu aplicare echivocă, astfel încât instanţele judiciare au considerat că au opţiunea de a-l aplica sau nu. În formularea art. 2 din Codul de procedură civilă lipseşte menţiunea potrivit căreia încălcarea dreptului la calea de atac a apelului este sancţionată cu nulitate absolută, motiv pentru care instanţa care a judecat cauza în fond „a desfiinţat dreptul de apel, trimiţând dosarul în recurs“.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu art. 2 reglementează căile de atac, ci acesta stabileşte competenţa tribunalelor, doar art. 282 şi art. 282¹ alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează căile de atac exercitabile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorie sau tribunal.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile art. 2 din Codul de procedură civilă, care aveau, la momentul sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins:– „Tribunalul judecă:1. în primă instanţă: a)procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani;b)procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;c)conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;d)procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel;e)procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială;f)procesele şi cererile în materie de expropriere;g)cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei;h)cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale;i)cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine;2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă; 3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului; 4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.“ Ulterior, la data de 1 octombrie 2011, art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă a fost abrogat de art. 219 pct. 1 din cap. X al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor şi pe cele ale art. 20 alin. (2) prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică o pretinsă omisiune legislativă constând în faptul că în art. 2 din Codul de procedură civilă nu este reglementată calea de atac a apelului pentru toate hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă. Curtea constată că autorul excepţiei solicită instanţei de contencios constituţional completarea textului de lege criticat în vederea înlăturării unei omisiuni legislative fără relevanţă constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel încât excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rocmis Company“- S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.534.01/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu